Dreapta actuală e prea la stînga pentru Dinu Patriciu. De cîteva luni editorialele sale au luat o turnură ideologică mai radicală, criticînd deopotrivă partidul de la putere şi PNL ca fiind lipsite de viziunea cu adevărat liberală, care ar putea scoate ţara din criză. Cum cred că dl Patriciu s-a vindecat de la a avea „negri” care să-i scrie textele -de cînd unul care trebuia să-i scrie o carte a plagiat pe una destul de celebră, spre rîsul tîrgului- am bănuiala că aceste texte sînt chiar ale lui. Ne şi spune că le dictează în maşină. Cu viziunea care se desprinde din texte sînt în mare măsură de acord. În afară de mine, singurul om din România care a descris Georgia ca un model din care avem ce învăţa e el. Pachetul georgian a fost unul de succes.
El a constat într-o debirocratizare radicală a ţării (de la 98 de tipuri de licenţe Georgia a ajuns brusc în furntea clasamentlui Băncii Mondiale Ease of doing business; s-au introdus peste tot ghişee unice şi principiul că lipsa de răspuns a administraţiei la termen înseamnă aprobare, nu refuz (imaginaţi-vă la noi), a fost dată afară toată poliţia, coruptă, şi angajat doar vreo treime din acelaşi număr cu salarii de opt ori mai mari, corupţii au fost şantajaţi de stat să dea banii înapoi (din care s-au plătit arieratele la pensii) în schimbul ridicării urmăririi penale contra lor. Reforme super eficiente, ţinînd seama de fondul problemei, nu de forme (de unde critici), dar care au funcţionat. Georgia a lăcat drum liber întreprinzătorilor locali, a atras pe cei străini şi a uscat dramatic resursele pentru corupţie, că aşa cum am mai spus nu cu tribunalul te lupţi cu corupţia, ci eliminînd resursele care o stimulează… Dacă şi lui Dinu Patriciu îi place acest pachet de reforme, integral, mie îmi place şi mai tare, hai să îl promovăm!
De ce nu avem asemenea măsuri radicale luate de dreapta aflată la putere? Nu e ea destul de dreapta, deşi a tăiat salarii, spitale, şi ajutoare pentru handicapaţi? După părerea mea, nu e. Politicile PDL sînt un amalgam de contradicţii. Codul Muncii e singura măsură indiscutabil liberală, şi eu cred că bună, va ajuta la restructurarea sectorului de stat, care era ţinta. Dar alte măsuri cresc birocraţia şi amestecul statului într-o măsură greu de conceput pentru dreapta. Cum se poate ca statul să ceară oamenilor obligatoriu să-şi izoleze locuinţele şi să îşi renoveze faţadele? Cine mai ştie cîte impozite au fost introduse şi cît de tare a fost împovărat mai ales micul întreprinzător, care trebuie să stea la ghişeu lunar să-şi plătească ajutorul de şomaj (pe care nu-l va percepe niciodată), deşi în timpul acela se presupune că face acele activităţi economice generatoare de venit din care ne relansăm economia? Toate reformele Boc au o suprastructură administrativă supraîncărcată, bună doar să spînzuri creşterea economică de ea, e clar că acolo sus e cineva care nu înţelege ce e dreapta şi pe bază cresc economiile.
Tăierile, date pe seama FMI şi care au uscat consumul sînt şi ele inadecvate. Prea tîrziu să discutăm despre ele, dar mai bine era dacă creşteam cota unică în loc să băgăm mîna în buzunar la toată lumea. Ce să mai spun de creşterea TVA, uitaţi-vă cum a luat-o inflaţia din loc, 0.4% creştere e de fapt zero cu o inflaţie de proporţiile astea. Nici un partid de dreapta din Occident nu ar fi tăiat ajutorul pentru copii autişti sau persoane care au grijă de handicapaţi, pur şi simplu asta se consideră un fel de acquis al civilizaţiei, neatins nici de dreapta cînd vine la putere, nu vrem să trăim într-o societate de sălbatici în care oamenii cu asemenea probleme sînt abandonaţi de restul societăţii. Nu scrie nicăieri că dreapta nu are compasiune.
De ce nu face PNL un program agresiv de tip georgian? Bănuiala mea este că, 1. Nu au idee că aşa ceva există şi nu au idee în general, şi 2. PNL are din păcate un grup masiv de oameni de afaceri care nu reprezintă de fapt întreprinzătorii din România, ci s-au îmbogăţit în afaceri cu statul sau beneficiind de favoritism din partea statului. Dacă acolo ar fi plin de exportatori, din aceia care aduc creşterea economică, de exemplu, am fi auzit măcar o dată o slabă umbră de critică contra politicii leului tare al BNR, care, preocupîndu-se de inflaţie şi de protejarea celor cu credite în valută loveşte direct în creşterea economică, mai ales în exporturi. Aţi auzit vreo vorbă despre asta? Eu, nu. Şi cu toate astea economia nu are cum creşte cu exporturi handicapate de leul ajuns cea mai tare monedă din Europa şi consumul populaţiei scăzut din motive de austeritate bugetară. Asta fi o strategie să nu dai faliment, dar nu e o strategie să creşti. Cînd trecem la alta? Unde sînt oamenii de afaceri ai PNL, care umple ecranele doar cu oameni care nu au nici o treabă cu economia? Unde este partidul întreprinzătorilor?
Sper că mai avem întreprinzători, şi nu au împachetat toţi sau au dat faliment. Dar Dinu Patriciu are dreptate, clasa antreprenorială este slab reprezentată de partidele de dreapta actuale, nici unul nefiind de fapt un partid antibirocraţie. Era mai bine pe vremea lui Tăriceanu? Da: dacă vă plac creşterile de pensii pe deficit şi umflarea posturilor din serviciul public, asta a fost guvernarea liberală a lui Tăriceanu. Distribuţia discreţionară de bani doar către primarii PNL nu o mai pun, că la asta fiecare regim se întrece, PSD a fost primul, dar partidele de dreapta au trecut prin tavan, depăşindu-l cu mult. Pentru dreapta noastră, dulce ca mierea sînt banii statului, nu cei din afaceri private.
Ar considera oamenii cu spirit întreprinzător din România că Dinu Patriciu este un reprezentant credibil al lor? În fond, şi el a făcut afaceri cu statul din care nu el a pierdut (dar se poate argumenta că fraier era să nu o facă în mediul de atunci), ca om politic a fost gafeur la maxim (a refuzat să se retragă cînd s-a trecut incompatibilitatea dintre afaceri şi prezenţa în Parlament, de fapt adevăratul handicap pentru ambiţiile lui politice, s-a prezentat singur la TV cu filmul cu copilaşul lui Băsescu, ca să nu mai existe nici o îndoială nici pentru ultimul imbecil că el era în spatele acelei făcături, cînd Liiceanu a fost pus într-o situaţie jenantă de Michnik în loc să se bucure discret s-a apucat el să scrie un articol violent de demascare ca să calce în picioare reputaţia deja jos a lui Liiceanu, etc).
Gafe mari, şi mai ales nici o garanţie că nu vor reapărea în viitor, pentru că par pornite din impulsuri necontrolate de judecată. Dinu Patriciu nu pare, ca George Soros, un om condus de raţiune, care se amestecă pentru că ştie cît de limitaţi sînt oamenii politici, ci un om condus de pasiune, unul care are o revanşă de luat. Patriciu întreprinzătorul nu mi se pare un om inacceptabil sau compromis definitiv, dosarul său nu are lucruri dramatice pentru o economie de tranziţie. Dar Patriciu autorul (plagiator), Patriciu donatorul (umilirea publică a lui Pleşu, are aerul că se simte bine numai cu cei care se lasă călcaţi în picioare), Patriciu omul politic (care propunea susţinerea lui Năstase şi nu l-a criticat pe Tăricenu la pensii)? Aici e aici. E credibil că Patriciu ar putea da bani pentru un partid nou cu un program „georgian” fără să se amestece în el? Că a ajuns la acel stadiu în care sincer vrea să ne ajute să despărţim statul de afaceri? Asta-i întrebarea, şi vă las să răspundeţi la ea.
Dar poate că nu va fi nici un partid al lui Patriciu, şi aceste idei sînt lansate doar ca să stimuleze partide existente deja. Asta nu ar fi deloc rău, şi de asta ideile merită discutate, în pauza pe care ne-o lasă Irinel, Dominique şi hormonii lor.
Why does democracy not solve the problem?
sursa: Contributors
Radu Zlati 
Comentarii recente