Ca şi în alţi ani, balansul delicat între rămânarea la putere şi, implicit, şantajul cu părăsirea guvernării, a ajutat UDMR să-şi impună obiectivele la nivelul coaliţiei şi să prevină iniţiativele care le ameninţau priorităţile. Erodarea capitalului electoral prin participarea la o guvernare de criză a silit Uniunea să-şi readapteze mesajul politic al noile realităţi economice. Totuşi, naţionalismul nu ţine de foame, dar ajută, iar noul lider al Uniunii, Kelemen Hunor, ales ca un semnal al nevoii de unitatea formaţiunii înainte de alegeri, a ştiut să se folosească de minune de mingile ridicate la fileu de PDL pe educaţia în limba maternă, statutul minorităţilor şi reorganizarea adminsitrativă pentru a adăuga câteva puncte de imagine la zestrea destrămată a Uniunii.
În relaţia cu FIDESZ, Uniunea şi-a oficializat poziţia rece de independenţă, iar împotriva proiectului de partid iniţiat de Laszlo Tokes este folosită tactica palmei şi zăhărelului.
Cu un UDMR aflat într-o situaţie dificilă ca orice formaţiune de guvernare care-şi asumă măsuri impopulare de austeritate, liderii săi au ales, la începutul acestui an, să se consolideze în interior pentru a răspunde mai eficient porovocărilor şi ameninţărilor din afară.
Unitate sau lupte pentru putere? Riscul rămânerii „fără coledzi”
În ciuda tututor speranţelor formulate de către reprezentanţii Opoziţiei, la Congresul UDMR, alegerea lui Kelemen Hunor a însemnat, în fapt, că udemeriștii au optat pentru continuitate și pentru rămânerea la guvernare alături de PDL. În fapt, această variantă de compromis între diversele tabere şi platforme din interiorul Uniunii a fost percepută ca cea mai bună cale pentru a contracara evoluţia principalului adversar al Uniunii, europarlamentarul Laszlo Tokes şi intenţia acestuia de a constitui o nouă alternativă politică pentru maghiarime.
În prezent, Uniunea nu are în acest moment o problemă cu rămânerea sau părăsirea guvernării, ci cu riscul de a nu intra în Parlament. Pe fondul efectelor măsurilor impopulare de austeritate, scăderea în sondaje ce situa formaţiunea puţin sub pragul electoral, nu a constituit un motiv serios de îngrijorare pentru liderii Uniunii. Când au înţeles clar că UDMR nu mai este singura formațiune care poate reprezenta minoritatea maghiară din România şii că intenţiile lui Tokes de a crea un nou partid maghiar sunt mai mult decât serioase, udemeriştii au preferat să-şi lase propriile ambiţii deoparte, să strângă rândurile la Congres şi să susţină soluţia care le asigura supravieţuirea politică pe termen lung.
De altfel, titlul campaniei cu care Kelemen Hunor a candidat pentru şefia Uniunii, a fost mai mult decât elocvent pentru a reliefa temerile politicienilor acestei formaţiuni: „Uniune pentru maghiari”.
Dacă udemeriștii ar fi ales schimbarea liniei partidului și a politicii duse până atunci de fostul lider Marko Bela, ei ar fi riscat să producă un conflict în interiorul Uniunii. Principalul beneficiar ar fi fost Tokes, căruia i-ar fi fost mai ușor să lupte împotriva unei formațiuni dezbinate decât împotriva uneia unite.
Alegerea lui Kelemen Hunor ca preşedinte a constituit semnalul că UDMR este dispusă să folosească şi mai abitir toate armele cu care şi-a obişnuit în ultimii ani, atât colaboratorii, cât şi opozanţii politici: seriozitatea cu care îşi asumă angajamentele, împletită cu ameninţarea întoarcerii armelor împotriva celor care nu şi-au ţinut cuvântul sau le ameninţă propriile interese.
În cazul lui Tokes au aplicat aceeaşi metodă. Cum europarlamentarul cu sutană de episcop reformat s-a făcut că nu aude invitaţia îmbrăcată de Kelemen sub formula unei aritmetici inverse – „trei sau patru reprezintă mai puţin decât unu”-, UDMR a trecut la întârzierea înregistrării la tribunal a Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), braţul politic al organizaţiei lui Tokes.
În prezent, această procedură este blocată de demersul liderilor UDMR Bucureşti de contestare a valabilităţii semnăturilor de susţinere care însoţesc solicitarea de recunoaştere a PPMT ca partid politic.
Ieşirea de la guvernare: Pisica arătată PDL
Pe linia colaborării cu celelalte partide, UDMR şi-a subsumat comportamentul politic propriilor obiective electorale: necesitatea asigurării reprezentantivităţii parlamentare prin atingerea pragului de 5% la alegerile din 2012, prin promovarea propriilor proiecte şi folosirea unei retorici mai dure pe tema autonomiei.
Pentru a anula efectele electorale negative ale măsurilor de austeritate, resimţite în egală măsură atât de români, cât şi de maghiari, Kelemen Hunora făcut în acest an literă de lege din trecerea prin Parlament a unor proiecte de lege esenţiale pentru comunitatea maghiară: descentralizarea, legea educaţiei, cu prevederile sale legate de dreptul de predare a Istoriei şi Geografiei în limba maternă şi Statutul minorităţilor, două angajamente prevăzute în protocolul de colaborare guvernamentală cu PDL, dar pe care democrat-liberalii au avut grijă să le tot tergiverseze prin lesgialtiv, cu concursul mai mult sau mai puţin tacit al Opoziţiei.
„Până când protocolul de colaborare funcţionează şi cuvântul dat este respectat, până când programul de guvernare este pus în aplicare nu avem de ce să ne gândim la ieşirea din această coaliţie(…) Când nu se respectă ceva, atunci avem o problemă, până acum s-a respectat. Cuvântul dat, cuvântul respectat pentru mine este o valoare”, avertiza noul preşedinte al UDMR imediat după Congres.
Ameninţarea cu ieşirea de la guvernare a constituit în acest an cea mai puternică armă de care a dispus UDMR în relaţia cu PDL şi impunerea propriilor obiective. Cum democrat-liberalii păreau să fi uitat că UDMR a asigurat Guvernului Boc trecerea peste paisprezece asumări de răspundere, udemeriştii le-au reamintit acestora că au nişte poliţe de plătit.
Susţinerea unei eventuale moţiuni de cenzură şi lăsarea guvernului Boc fără majoritate a fost folosită atât în cazul obstacolelor ridicate de unii parlamentari PDL în calea folosirii limbii maghiare în învăţământ, cât şi contra mai recentei ameninţări reprezentate de propunerea PDL de reorganizare administrativ-teritorială de comasare a celor 41 de judeţe în 8 structuri mai largi.
„Balaurul” reorganizării judeţelor
Percepută ca o tentativă de diluare a reprezentativităţii maghiare la nivelul administraţiei locale, UDMR s-a folosit de proiectul PDL pentru a mai înscrie câteva puncte la imaginea sa de apărator al intereselor comunităţii maghiare care se luptă cu majoritarii pentru prezervarea drepturilor obţinute şi pentru accesul judeţelor şi zonelor dominate de această etnie la fondurile europene şi de stat.
Democrat-liberalii au fost acuzaţi că ar încerca să forţeze Uniunea să iasă de la guvernare cu stigmatul rezistenţei faţă de proiectele de reformă şi că urmăresc să facă dispărute identitatea, tradiţiile şi cultura etniei maghiare prin disiparea membrilor săi în judeţe unde aleşii săi nu vor mai avea niciun un cuvânt de spus.
Prilejul a fost folosit de liderii UDMR pentru a bate toba şi pe propriul proiect de lege al reformei administrativ-teritoriale, ce propune, printre altele, o construcţie care să înglobeze Covasna, Mureşşi Harghita sub numele de ţinutul Secuiesc.
În paralel, ei s-au folosit din nou de situaţia majorităţii fragile din parlament pentru a arăta pisica ieşirii de la guvernare pedeliştilor chiar în anul preelectoral.Uniunea l-a avertizat pe premier că îl lasă fără majoritate dacă îşi angajează răspunderea pe varianta PDL.
În prezent, PDL şi preşedintele Traian Băsescu au dat semne că cedează presiunii exercitate de udemerişti: reorganizarea ar putea fi amânată după viitoarele alegeri parlamentare dacă Consiliul Reprezentanţilor Unionali ai Uniunii nu vor accepta varianta reorganizării pe opt judeţe, plus menţinerea actualelor judeţe Covasana şi Harghita cu un regim special.
Retorica naţionalistă nu ţine de foame
Retorica UDMR nu a marşat numai pe zona naţionalismului. Liderii UDMR au conştientizat că doar adoptarea mult vehiculatului Statut al minorităţilor naţionale nu poate redresa Uniunea în preferinţele electoratului, fie el maghiar.
Reprezentanţii Uniunii, fie ei miniştri sau parlamentari au fost mandataţi la ultimul Congres să susţină adoptarea unor „măsuri imediate şi radicale, la nivel parlamentar şi guvernamental pentru ieşirea din recesiune”. Astfel, Uniunea îşi propunea ca până la 1 iulie 2011, să fie reduse impozitele şi contribuţiile pentru forţa de muncă, iar firmele mici şi mijlocii să fie sprijinite în accesarea creditelor cu dobândă preferenţială şi cu garanţie de stat în proporţie de 80%.
Al doilea termen fixat de Uniuune poriveşte începutul anului 2012 şi vizează simplificarea „radicală” a Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală, la pachet cu reducerea numărului de impozite. Fără termene, dar nu mai puţin importante sunt „lichidarea situaţiilor de monopol şi a funcţionării cartelurilor, reducerea corupţiei şi a evaziunii fiscale”.
De reuşita atingerii obiectivelor economice menţionate depinde în fapt rămânerea UDMR la guvernare şi, implicit, intrarea în Parlament în 2012.
FIDESZ, principalul inamic extern
Începutul anului 2011a însemnat şi oficializarea unei atitudini politice a Uniunii vis-a vis de Budapaesta. La Congresul UDMR s-a oficializat războiul rece dintre Uniune şi FIDESZ, principalul partid de guvernare din Ungaria. Relaţiile glaciale dintre cele două formaţiuni au fost demonstrate şi de faptul că Guvernul de la Budapesta şi FIDESZ nu au trimis decât emisari de rangul doi la Oradea.
Diferendele au fost adâncite de susţinerea pe care partidul lui Viktor Orban a acordat-o lui Laszlo Tökes şi iniţiativei acestuia de crearea a Partidui Popular al Maghiarilor din Ardeal.
Reprezentanţii FIDESZ la Congres au agitat apele şi mai rău vorbind despre posibilitatea „redefinirii relaţiilor dintre UDMR şi FIDESZ”. Declaraţia a fost percepută de către participanţii la Congres drept o ameninţare voalată, iar un delegat secui a replicat, de la tribuna Congresului, că se miră că „nu mi s-a deschis brişca în buzunar când am auzit aceste declaraţii!”.
A urmat replica noului vicepreşedinte politic al UDMR, ministrul Mediului, Laszlo Borbely: „Chiar dacă cineva deţine două treimi din Parlamentul de la Budapesta, nu ne poate da nouă indicaţii”.
47.926845
23.902035
Radu Zlati 
Comentarii recente