Despre Restauratia Monarhica (I)

Din rastimp in rastimp se vantura in cercurile monarhiste ideea unui referendum national prin care  sa se solicite revenirea la sistemul monarhiei constitutionale. Idee preluata in mod deschis si pusa in programul sau politic de catre PNTCD (aripa Victor Ceorbea consolidata). Dincolo de problema constitutionalitatii acestui demers (nu sunt un constitutionalist, dar ca simpla opinie consider ca un referendum pe tema renuntarii la regimul republican nu se prea impaca cel putin cu litera Constitutiei noastre actuale), ar trebui sa ne punem problema: este pregatit poporul roman sa voteze in deplina cunostinta de cauza intr-un referendum privitor la restauratia monarhiei?

Daca raspunsul ar fi DA, atunci recursul la procedura referendara ar putea fi util cauzei monarhice existand destul de multe argumente (istorice, juridice, morale, de oportunitate, etc) care sa determine o alegere rationala in favoarea regimului monarhic.

Daca raspunsul ar fi NU, atunci referendumul ar trebui ocolit pe cat se poate, deoarece respingerea ideii monarhice de catre popor ar insemna, vrand-nevrand, amanarea discutiilor privitoare la restauratia monarhica pentru cateva decenii si ar constitui totodata un precedent negativ pentru orice alta tentativa de referendum cu acelasi subiect.

Atat cat cunosc eu situatia actuala, cred ca raspunsul este mai degraba NU. Sa ma explic. Pentru o mai buna intelegere, voi imparti populatia apta de vot in mai multe categorii, si voi discuta nivelul cunoasterii problemei monarhice pentru fiecare dintre aceste categorii.

1. populatia care atinsese deja varsta ce permitea constientizarea structurilor social-politice si care a facut cel putin gimnaziul in perioada monarhiei (persoane nascute in la inceputul deceniului 4 sau mai inainte). Acest segment de populatie este cel mai apt sa reprezinte nucleul tare al filonului monarhic. Din pacate numarul cetatenilor din acest segment este redus, iar timpul curge inexorabil in defavoarea sa. Cetatenii respectivi au fost educati in spiritul monarhic atat de catre familii (cei mai multi) dar mai ales prin scoala si prin celelalte elemente educationale ale mediului in care traiau. Chiar daca ultimele decenii ale monarhiei nu au fost extrem de fericite pentru acest regim (conducerea autoritara a lui Carol II urmata de stirbirea autoritatii monarhice in perioada Antonescu iar mai apoi a coabitarii lui Mihai I cu guvernele in care comunsitii romani jucau un rol din ce in ce mai important; razboiul, degringolada vietii politice, ascensiunea legionarilor, etc) persoanele care trait acesta perioada au avut mai apoi ocazia sa faca o comparatie cu primele doua decenii are regimului comunist, decenii care le-au afectat din plin posibilitatile de dezvoltare personala. De unde o foarte posibila simpatie pentru regimul monarhic, mai ales daca din punct de vedere social aceste persoane faceau parte, in perioada interbelica, din clasele sociale cu posibilitati materiale si educative mai mari.
2. cetatenii care au suferit influenta educatiei formale in perioada regimului comunist. Chiar daca in cazul unora dintre acestia familia a putut pastra si transmite valori monarhice, pentru cei mai multi aceste valori au fost obnubilate de catre procesul de invatamant. Mai dur la inceputurile sale si mai soft catre sfarsitul perioadei comuniste, scoala (vorbesc mai ales de catre invatamantul preuniversitar) a lovit din toate puterile, explicit si implicit, in ideea monarhica. Acest contingent electoral este majoritar antimonarhic deoarece nu a avut experienta directa a monarhiei in schimb a fost obligat sa asimileze valorile comunismului nationalist (care vedea in monarhie, de la Burebista la Cuza, cel mult un curs obligat inspre realizarea suprema, republica condusa de presedintele Nicolae Ceausescu). Daca exista monarhisti in acest segment de populatie, ei se recruteaza mai ales din doua categorii: cei care au pastrat in familie puternice sentimente si atitudini pro-monarhice si cei care au avut acces la informatii mai extinse despre istoria moderna si contemporana.
3. tinerii care au facut scoala in perioada post-revolutionara. Din pacate pentru cauza monarhica acest segment de populatie nu este nici el unul predominant  monarhic. Scoala (manualele de istorie in special) nu a facut necesara deschidere inspre regandirea viziunii asupra istoriei monarhiei la romani. Iar tinerii nostri contemporani par a nu dispune (majoritatea lor!) de deschiderea intelectuala care sa-i faca sa caute personal informatii apte sa le fundamenteze o optiune personala in favoarea sau defavoarea monarhiei. Si tare ma tem ca „generatia PRO” sau mai nou „generatia FB” sunt mai sensibile la tronul de aur din „palatul” lui Becali decat la austeritatea demna a palatului Elisabeta.

Din analiza succinta de mai sus reiese cred in mod evident de ce un referendu ACUM in vederea restauratiei monarhice ar trebui cu orice pret evitat. Exista insa si o geana de lumina? Posibil.

In plan politic concret, este posibil ca USL (din varii motive dintre care ostilitatea fata de Traian Basescu nu este cel mai putin important) sa sustina o reglementare oficiala (legiferata) a raporturilor dintre statul roman si Casa Regala. Acest fapt ar fi de o importanta care nu poate fi corect evaluata acum, deoarece ar constitui primul parteneriat nu intre un guvern si un reprezentant al casei regale (oricat de important ar fi acesta) ci intre societatea romaneasca (reprezentata de catre alesii ei in Parlament) si institutia monarhica.

Un al doilea factor de speranta: alegerea ca presedinte al Romaniei a unei personalitati politice cu declarate optiuni monarhice ar putea deschide, pentru societatea romaneasca, o perioada de minim 5 ani in care raporturile dintre romani si Casa Regala sa intre intr-o noua etapa, mult mai propice propagarii ideii de restauratie monarhica.

PS1: promit un un articol special destinat modalitatii in care ideea monarhica a fost surprinsa in manualele de istorie din ultimele trei decenii. Poate atunci vom realiza mai usor de ce un referendum pe tema restauratiei monarhice nu este de dorit, acum.

PS2: stau si ma intreb… Ce ar fi fost daca, la faimoasa confruntare electorala cu Basescu si Geoana din 2009, Crin Antonescu ar fi asumat ca modelul sau nu este un cantaret (oricat de simpatic ar fi acesta tinerilor) ci Majestatea Sa Mihai I? Nu voi sti niciodata raspunsul la aceasta interbare!