Exista cel putin un scriitor, cunoscut publicului larg si sub titlul (nemeritat probabil) de “intelectual al lui Basescu”, altfel unul dintre cei mai originali, vii si autentici autori romani contemporani, care sufera de o profunda fractura interioara in ceea ce priveste politica. Pe scurt, se spuna asa – dupa ultimele iesiri nabadaioase ale lui Traian Basescu – vezi Regele Mihai, sluga la rusi si tradator, si Ion Antonescu si trecere Prutului peste bolsevici – nu se mai poate cu presedintele. Unii si-au sacrificat libertatea interioara de dragul continuitatii, altii au ales sa dea frau liber dezamagirilor ireversibile.
Prea a sarit calul, prea si-a dat arama pe fata, parca prea de tot a slobozit vrute si nevrute in ultimul timp. Nu se face, nu e frumos si nici nu ajuta Istoria actuala sa scrie mai usor numele lui Basescu in raftul sau. DAR, aici e aici, nici cu aia mici si imaturi nu prea merge. Si acum se casca prapastia peste sufletul omului. Afectiunile elective raman suspendate in lipsa obiectului, iar durerea e muta. O fi rau si cu Basescu, dar cand privesti la papusa gonflabila de Pontanescu, la Crin preaplin de Antonescu, la inrudirea lor zoioasa cu Felix, ce sa mai… se sparie gandul si te apuca groaza.
Daca mai privesti si spre Dana Grecu, Radu Tudor sau Andreea Cretulescu, durerea e si mai mare, iar Emil Boc e aproape duios si matasos. Intr-un fel cred ca aceasta ruptura existentiala a luat nastere in foarte multi dintre romani. Daca mi-l aduc aminte si pe Niels Schnickers cu peruca blonda trasa peste cap, dansand la Ordinea Zilei si suflandu-si fara pic de umor firele din nas, atunci da, sunt si eu de parere ca circul facut de presa si liderii Opozitiei impotriva actualei Puteri risca mai degraba sa o ajute decat sa o infunde.
Cand iti dai pantalonii jos si incepi sa stropesti in stanga si-n dreapta, ramai singur chiar de-ai fi si Elvis Presley. Si totusi, pentru ca datele raman aceleasi, pentru ca ei nu se schimba, desi se rotesc, ce te faci, ce alegi cand va fi sa sune ceasul si va trebui sa pui stampila? Vrand nevrand, ajungi oricum in situatia de a-i pune in balanta. Ce te faci atunci? Bun – Ponta, Crin, Felix, Iliescu, Vanghelie, Nastase, Dragnea – sucks. Ok. Dar Udrea, Anastase, Ialomitianu, Funeriu, Igas, Boc si Basescu – toti cei care pun virgula intre subiect si predicat, stalcesc gramatica si reinventeaza limba romana, cu ei cum ramane?
Probabil daca iti petreci timpul cat mai departe de viata politica, daca stirile ajung la tine din luna in luna, atunci totul devine mult mai suportabil. Iti scapa oroarea golaniilor saptamanale si poti privi cu duiosie inspre cel care iti ofera iluzia stabilitatii. Sau spre cel care iti da iluzia unui viitor mai bun. Si totusi – pe cine alegi? Desigur fanatismul si obedienta sunt extreme care te alunga de orice parte a baricadei te-ai afla. Omagiul adus de cativa jurnalisti de la antene lui Voiculescu, chiar de ziua Antenei 3, sfideaza bunul simt si iti taie pofta de mancare. Dupa cum plecaciunile celor mai importanti lideri din PDL in fata Elenei Udrea – kill bill, eforturi monumentale si soarele Bucurestiului – au acelasi efect, daca nu provoaca greturi si convulsii si mai isterice.
Poate ca deja politica noastra a abandonat definitiv simtul moral si estetic si a ajuns de mult in patologic, iar nasterea si invierea nationalismului si sentimentelor extreme sunt abia la inceput. In acest caz, nu ai cum sa ignori evidenta care iti scoate ochii – in timp ce Opozitia e in opozitie, iar jurnalistii isterici sunt angajati ai unor posturi private, Puterea e la putere, iar reprezentantii ei isi bat joc de noi, culmea!, chiar pe banii nostri. Aceasta mica mare diferenta ar trebui totusi sa fie mai vizibila pentru orice persoana cat de cat lucida si inteligenta.
Daca ea e ignorata de dragul unei estetici nascuta dintr-o contemplare de la distanta sau dintr-o etica ale carei valori sunt ridicate fortat dincolo de nori, atunci riscam sa ne rupem gatul in concretul de sub nasul nostru. Daca ne fortam sa reinventam realitatea, sunt convins ca nota de plata nu va intarzia sa ne bata la fel de nervos la usa.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente