E. Vijulie: Pe apa sâmbetei cu Traian Băsescu

Premierul socialist al Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero a anunțat deunăzi că în noiembrie vor avea loc anticipate; alegerile la termen s-ar fi ținut abia în martie. Deși se putea lăuda cu șapte trimestre de ușoară creștere economică și cu un început de reducere a șomajului, premierul de la Madrid știe că spaniolii nu mai au încredere în guvernul său; în mai, socialiștii au fost înfrânți la alegerile locale. Și cum Spania are nevoie de un program economic tranșant, sprijinit de majoritatea alegătorilor ca să poată fi aplicat, Luis Zapatero se dă la o parte mai devreme. Se știe deja că alegerile vor fi câștigate de Partidul Popular,  întrebarea e cu ce procent.

E premierul spaniol un laș care își lasă țara pradă dușmanilor politici? Nici vorbă. Jose Luis Rodriguez Zapatero se comportă ca un om de stat. Ştie că o țară în dificultate are nevoie de încredere în interior şi spre exterior. “Vreau ca frâiele economiei spaniole să fie preluate de un un guvern înnoit prin alegeri chiar de la 1 ianuarie” pentru că “Spania trebuie să dea rapid semnale că este stabilă politic şi economic”, a explicat el. Răspunzând la numele de politician european, domnul Zapatero mai ştie şi altele: că partidul său nu trebuie uzat mai mult decât e cazul în actuala criză, că pluralismul nu se termină cu actualul său mandat şi că şansele socialiştilor de peste patru ani depind şi de maniera corectă în care se comportă azi.

La capătul de aici al Europei, calculele la nivel înalt arată cu totul altfel. Cu un partid care a coborât sub 15% în sondaje şi o cotă de încredere de numai 11%, Traian Băsescu insistă că “ai lui” trebuie să rămână la putere orice s-ar întâmpla. Nu contează că în fiecare săptămână apar informaţii despre mari investiţii străine care părăsesc ţara din cauza corupţiei, că ambasadorii aflaţi la Bucureşti au lăsat subtilităţile la o parte şi au început să vorbească deschis despre asta, nu contează că România pierde pe zi ce trece credibilitate și că lipsiți de lideri în care să aibă încredere, românii sunt tot mai descurajați. Nu. Contează doar că PDL “trebuie” să rămână la Palatul Victoria.

“Aş prefera o alianţă PDL-PNL-UDMR”, anunţă autist Traian Băsescu, trecând sub tăcere că:

a.     PDL este pe cale să piardă alegerile

b.    A vrut să radă PNL de pe faţa pământului pe vremea când Călin Popescu Tăriceanu era premier şi că în parte a şi reuşit prin contribuţia unor piese de colecţie precum Teodor Stolojan sau Valeriu Stoica şi a unor stilişti cu marcă proprie precum Gheorghe Flutur.

c.     Îl gratifică frecvent pe  actualul lider liberal Crin Antonescu cu o cascadă de epitete ofensatoare (deşi nu e clar de ce, Crin Antonescu îi seamănă din ce în ce mai tare).

d.    Liberalii nu mai prididesc să repete că nu vor să audă de PDL sub Traian Băsescu.

Contorsionând deci realitatea, Traian Băsescu îşi completează sofismul anunţând că în 2012 partidele din USL nu vor putea alcătui Guvernul nici dacă o să câștige 51% dintre mandate. „Să fie atenţi că în Constituţia României se vorbeşte de partidul care obţine 51% şi nu de alianţă. Se înregistrează la tribunal (USL-ul, n.r.) ca alianţă, dacă fuzionează e altceva, PNL-ul cu PSD-ul. Dacă fuzionează şi obţin 51%, sunt pe articolul 103. Ca alianţă însă au o mare problemă”, a punctat el stăpânindu-şi cu greu râsul.

În logica cinismului său, Traian Băsescu are într-adevăr de ce râde. USL se înregistrează la tribunal ca alianţă politică pentru că aşa a vrut el. Traian Băsescu a determinat alegerea primarilor printr-un singur tur de scrutin ceea ce a dus la necesitatea candidaţilor unici din partea USL. Şi tot Traian Băsescu a impus propria interpretare a Constituţiei în privinţa formării Guvernului. În 2009, Traian Băsescu a ţinut România aproape două luni fără guvern pretinzând că majoritatea Iohannis de 60% din Parlament nu ar fi valabilă pentru că PSD-PNL-PC-UDMR nu fuseseră înregistrate la tribunal ca alianţă, deci ar fi fost numai „o alianţă conjuncturală”. Evident că şi-a uitat apoi vorbele şi nu a mai cerut PDL – UNPR – UDMR şi minorităţilor să se facă alianţă la tribunal sub numele lui Boc. E drept că ar fi fost şi greu, nu numai absurd, traseiştii din UNPR nu sunt partid legitim, UDMR nu e partid, minorităţile idem. Absurditatea nu i-a împiedicat însă pe liderii social-democraţi şi pe cei liberali să intre în jocul băşcăliei toxice de la Cotroceni. Iar acum Traian Băsescu s-a răzgândit şi interpretează art. 103 din Constituţie fix pe dos. Urmărind însă exact acelaşi lucru: să rămână la putere.

Deşi scandaloase prin cauze şi consecinţe, pretextele folosite de Traian Băsescu ca să-şi justifice guvernarea abuzivă sunt secundare. Important şi grav este un singur fapt: el foloseşte articolul 103 din Constituţie, care este temelia legitimităţii guvernământului din România, ca formă de presiune asupra opoziţiei. Iată articolul:

“Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”.

Art.103 defineşte aşadar modul în care rezultatele alegerilor, adică culorile politice din Parlament, sunt exprimate prin Guvern. Este principiul clasic al modernităţii desemnat prin conceptul de guvern reprezentativ: poporul îşi alege conducătorii, iar cei care sunt aleşi (direct şi apoi în Parlament), şi nu alţii, ajung în înaltele funcţii din Executiv. Dar Traian Băsescu spune altceva: nu contează ce iese de la urne, se va face guvernul pe care îl va dori el. “Statul sunt eu”, iată ce transmite anacronic şi agresiv liderul autoritar de la Bucureşti Occidentului, interesat de pieţe stabile şi de calm.

Într-o replică neinspirată către Victor Ponta, fostul consilier prezidenţial Cristian Preda spune că mesajul lui Traian Băsescu ar fi de fapt o invitaţie voalată pentru negocierea revizuirii Constituţiei:  ”A sărit ca ars când a aflat că Traian Băsescu nu e dispus să-i facă, în toamna lui 2012, cadou puterea”, când de fapt “Victor Ponta nu a înţeles că e vorba despre o invitaţie la negociere”. Pentru profesorul de ştiinţe politice de pe lista de Bruxelles, puterea nu aparţine deci alegătorilor şi nu se exprimă prin alegeri; Traian Băsescu poate fi dispus sau nu “să dea” puterea unora sau altora. Mai mult, fostului consilier prezidenţial i se pare firesc ca un preşedinte atât de lipsit de credibilitate ca Traian Băsescu să deschidă revizuirea Constituţiei, legea cea mai stabilă a unei democraţii.

Premierul spaniol de care vorbeam nu a îndrăznit să pornească nici măcar un program economic, care e o măsură de context, temporară, fără să lase Guvernul să-şi ia “puterea” împrospătată de la sursă, adică de la alegători. Preşedintele român şi sfătuitorii lui de hârtie ar modifica şi Constituţia şi culorile curcubeului, dacă asta i-ar ajuta să rămână la putere.

Nu ştim ce se va întâmpla în 2012. Nu ştim dacă USL va rezista sau nu. Nu ştim nici măcar dacă USL este cu adevărat o alianţă. Dar este sigur că sub conducerea lui Traian Băsescu, democraţia din România a intrat de ceva vreme în hăţişuri şi mlaştini. Şi că sfătuitori precum Cristian Preda o ajută să se ducă…să se tot ducă pe apa sâmbetei.

Ne vom duce, vom sărăci şi ne vom sălbătici până când nu o să ne mai recunoască nimeni. Europa cu atât mai puţin.

sursa: VoxPublica