De altfel, pe parcursul ultimelor luni am asistat la deteriorarea indicatorilor macroeconomici pe mapamond, pe fondul resimţirii deteriorării climatului din economia financiară (în contextul intensificării crizei finanţelor publice în statele dezvoltate), dar şi a ajungerii la final a programelor macroeconomice de susţinere implementate în trimestrele anterioare.
Pe de o parte, evoluţia acestor indicatori a confirmat scenariul de decelerare a economiei mondiale la jumătatea anului curent. Pe de altă parte, comportamentul recent al indicatorilor macroeconomici pe mapamond exprimă semnale predominant nefavorabile pentru evoluţia economiilor dezvoltate pe termen scurt (ritmul de evoluţie va decelera şi în trimestrul III, nefiind exclus ca unele economii să reintre în contracţie în a doua jumătate a anului curent).
Intensificarea crizei finanţelor publice atât în Europa dar şi în Statele Unite a determinat creşterea volatilităţii pe pieţele financiare internaţionale, acestea iniţiind un trend descendent pe parcursul ultimelor luni. 
Iar neîncrederea din economia financiară s-a transmis rapid în economia reală, indicatorii de sentiment deteriorându-se puternic, atât în Zona Euro (sentimentul investitorilor – indicatorul Sentix, sentimentul investitorilor germani – indicatorul ZEW), dar şi în Statele Unite (sentimentul consumatorilor – indicatorul calculat de Universitatea Michigan a înregistrat nivelul minim din ultimii 30 de ani).
Prin urmare, industria prelucrătoare (motorul procesului de relansare în urma primului val de criză) prezintă semnale de reintrare în contracţie (indicatorii din regiuni importante ale Statelor Unite – New York şi Philadelphia – confirmă acest scenariu). Iar în Zona Euro indicatorul PMI a semnalat contracţia industriei prelucrătoare în august. 
Totodată, climatul din piaţa imobiliară americană a continuat să se deterioreze în ultima perioadă, deşi costurile de finanţare au consemnat scăderi importante, în urma sell-off-ului bursier recent (orientarea fluxurilor de capital către obligaţiuni a determinat declinul yield-urilor la titlurile de stat americane pe 10 ani la nivelul minim record de 1,9735%). Cu alte cuvinte, situaţia structurală se menţine dificilă în acest sector şi, deocamdată, nu putem vorbi despre semnale de stabilizare şi relansare sustenabilă.
Economiile europene au consemnat o decelerare severă pe parcursul trimestrului II, evoluţie determinată de deteriorarea sentimentului economic în contextul intensificării crizei finanţelor publice din regiune şi propagării acesteia spre ţările cu o dimensiune importantă. Economia Zonei Euro a crescut cu doar 0,2% q/q, în decelerare comparativ cu ritmul de 0,8% q/q din T1. Iar locomotiva Europei – economia germană – a crescut cu doar 0,1% q/q (după un avans de 1,3% q/q din T1), în timp ce economia franceză (a doua ca dimensiune din Zona Euro) a stagnat.
În acest context, de evoluţie mult sub potenţial, condiţiile la nivelul pieţei forţei de muncă se deteriorează, în principal în economiile mai flexibile (Statele Unite, Marea Britanie).
Iar tensiunile din sfera finanţelor publice din economiile dezvoltate ar putea determina un scenariu de “hard-landing” pentru economia mondială (al doilea val de criză economico-financiară). În acest moment, probabilitatea unui astfel de scenariu este destul de ridicată, mai ales în rândul economiilor dezvoltate.
Confruntate cu aceste evoluţii autorităţile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond caută soluţii viabile pentru depăşirea acestui moment. Deşi marja de manevră a politicii economice pe mapamond este foarte redusă în acest moment.
În Statele Unite Rezerva Federală a ancorat aşteptările cu privire la evoluţia dobânzii de politică monetară (aceasta se va menţine la nivelul minim record până la jumătatea anului 2013) şi a anunţat că va adopta noi măsuri monetare de susţinere a economiei. Însă eficienţa politicii monetare a scăzut în ultimele trimestre (impactul programului QE II al Rezervei Federale asupra economiei reale a fost foarte redus). Totodată, în plan bugetar trebuie implementate ample programe de consolidare pe termen mediu. 
În Europa situaţia este şi mai critică! În ciuda măsurilor implementate şi a planurilor de creare a unui guvern european, pieţele financiare nu par convinse de fezabilitatea aceste propuneri. Practic pieţele financiare au taxat starea critică a finanţelor publice din mai multe state europene, membre ale Zonei Euro, dar şi sustenabilitatea Uniunii Monetare, dată fiind lipsa coordonării în plan bugetar (şi a uniunii politice). Aceste atacuri speculative ale pieţelor financiare sunt similare cu cele din Sistemul Monetar European de la începutul anilor 1990. Uniunea Monetară Europeană nu a constituit o zonă monetară optimă în momentul creării (1999) şi nici nu a devenit ulterior. Mai mult, Zona Euro a constituit o umbrelă pentru economiile cu tradiţie în indisciplină bugetară (costul redus de finanţare din perioada premergătoare crizei a condus la accentuarea dezechilibrelor structurale ale finanţelor publice).
Incertitudinile ridicate din economia mondială, dar şi din sfera sistemului financiar internaţional, criza finanţelor publice din economiile dezvoltate şi perspectivele de inflaţie sunt reflectate elocvent de cotaţia aurului, care atinge maxime după maxime (peste 1 900 dolari/uncie). 
Deocamdată nu putem menţiona decât o situaţie critică în economiile dezvoltate (ajustarea acestora a devenit imperativ necesară, deşi costul ajustării va fi foarte ridicat, ţinând cont de lipsa creşterii economice) şi o serie de factori de risc, care se pot amplifica în perioada următoare. Aceste riscuri implică şi sectorul financiar-bancar privat, exprimând semnale nefavorabile pentru evoluţia economiilor, cel puţin pe termen scurt.
Deocamdată nu s-au identificat soluţii credibile pentru cancerul finanţelor publice. Reducerea poverii datoriei publice ar putea implica o perioadă cu inflaţie ridicată. Ceea ce s-ar traduce prin noi distorsiuni în economia reală, prin scăderea nivelului de trai şi o perioadă prelungită (mai mulţi ani) de incertitudini, cu impact nefavorabil pentru performanţa macroeconomică.
sursa: Standard
Radu Zlati 
Comentarii recente