USL. În slow-motion

David si Goliat

Săptămâna trecută USL ne-a servit una caldă, una rece: după ce a trecut cu bine hopul tratativelor pentru stabilirea candidaturilor la CJ şi primăriile reşedinţă de judeţ, USL ne-a oferit şi duşul rece al unei lipse de reacţie la „bomba” mediatică a ştirilor despre un PDL aflat, practic, în afara legii.

Faptul că USL poate să construiască alternative viabile nu a mirat decât pe urmaşii moderni ai lui Toma Necredinciosul. Reacţiile de împotrivire din teritoriu, mai moderate decât se estima, au fost poate o surpriză – dar la urma urmei este de presupus ca baronii locali ar trebui să înţeleagă faptul că logica propriei lor supravieţuiri politice (în condiţiile confruntării cu un partid-stat) îi înpige spre o mai mare coeziune politică şi spre concesii făcute aliaţilor politici.

Ceea ce însă a frustrat pe mulţi dintre membrii şi simpatizanţii USL a fost reacţia timidă şi înceată a USL faţă de situaţia de ilegalitate în care se afla şi se află PDL, partid care nu şi-a depus la timp noul Statut (rezultat în urma Convenţiei Naţionale din mai 2011). Lucru şi mai scandalos, structurile statului acre ar fi trebuit să vecheze la respectarea legalităţii, adică tocmal Ministerul Public, este cel care nu a sesizat situaţia şi nu a luat măsurile legale indicate de către Legea Partidelor.

Informaţia despre situaţia PDL a venit pe fluxurile de ştiri sâmbătă seara. De abea luni dimineaţa USLa  luat o poziţie clară, solicitând Ministerului Public radierea PDL din registrul partidelor politice. S-au pierdut mai mult de 24 de ore. O zi întreagă.

În perioada care urmează, perioadă a unui război mai mult sau mai puţin pe faţă cu puterea portocalie, o zi poate însemna diferenţa între victorie şi înfrângere.

Dacă USL doreşte să pară majorităţii indecise a electoratului ca fiind o maşină de luptă capabilă să lupte cu partidul-stat atunci USL trebuie să dovedească acestei mase electorale că este o instituţie vie, cu reflexe rapide şi cu o hotărâre implacabilă de a lupta şi de a specula orice fisură a duşmanului politic. În acest context, o reacţie făcută în slow motion este inacceptabilă.

Nu mă interesează formele instituţionale pe care USL le va crea pentru a face faţă necesităţii unor recţii rapide la modificările mediului politic. Nu mă interesează nici modalităţile pe care USL le va utiliza pentru a prelua iniţiativa, atunci când acest lucru este posibil, în planul dezbaterilor publice. Ceea ce ştiu însă este că cele două aspecte menţionate anterior sunt esenţiale dacă USL vrea să atragă de partea sa pe acei nemulţumiţi până la scârbă de ciuma portocalie, dar care încă nu au fost convinşi de faptul că USL este o alternativă credibilă.

Eu voi vota oricum USL. Dacă însă USL vrea să câştige încrederea şi voturile românilor care altfel ar sta acasă din cauza lipsei de speranţă într-un alt ceva mai bun, atunci USL trebuie să devină tocmai acel ceva mai bun pe care românii îl doresc. Nu numai în domeniul ideilor şi al programelor. Ci şi în acela al faptelor.