I a fost înființat de Valeriu Stoica şi i-a mai adunat în board şi pe Mona Muscă şi pe Adrian Miroiu (SNSPA). Se pare că la CADI tendinţa profesională a învins-o pe cea politică.
Un alt astfel de grup, favorabil PDL dar independent, sunt echipa blogului de dreapta, Madame Blogary.
Roberta Anastase şi Teodor Baconski vorbesc despre Mişcarea Populară care să adune Institutul de Studii Populare (unul dintre cele mai bune think-tankuri de partid) şi Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconski şi populată de simpaticul Theodor Paleologu şi dubioasa Sorina Plăcintă.
În acest context în care se cere o nouă mişcare politică în spaţiul public, Traian Băsescu, total neinspirat încearcă să tragă spuza pe turta PDL-ului, dându-i Albei ca Zăpada o paloare bolnăvicioasă portocalie. La fel de nesănătoasă ca roşeaţa de beţiv a PSD-ului sau ca gălbeneala vineţie a PNL-ului. La şcoala de vară a PDL Traian Băsescu le spune tinerilor PDL: „Surpriză. Alba ca Zapada sunteți chiar voi. PDL şi generația tânără”. Oooops! Nu merge. Am argumentat anterior în mai multe articole de ce eu (atunci mai tânăr), cu experienţă de doi ani în politică (1998-1999) nu am încredere în generaţia mea care s-a format exclusiv în politică. Tinerii PDL-işti, PNL-işti şi PSD-işti sunt toţi o apă şi un pământ, parcă făcuţi de aceeaşi mamă. Valori şi integritate cel puţin discutabile (pervertite în contraselecţia din partid) iar profesionalism nedovedit şi funcţii câştigate exclusiv pe merite politice. Deci, nu putem face politică împreună.
Albă ca Zăpada nedumerită
Suntem mulţi care am fi interesaţi de o astfel de construcţie politică pusă pe nişte baze valorice solide, organizată eficient, credibilă şi cu o viziune îndreptată spre o construcţie naţională de tip Occidental. Nu-mi dau seama dacă cele două Albe ca Zăpada sunt compatibile sau nu, dacă pot deveni una. Ciudat este că principalii vectori de comunicare (şi iniţiatori) în această construcţie sunt Alina Mungiu Pippidi şi Sebastian Lăzăroiu, două personalităţi care nu se suferă una pe alta. Motivele sunt mai vechi şi ţin în ambele cazuri de mândrie profesională (ca fost colaborator şi student al amândurora îmi aduc aminte chiar momentul declanşării antipatiei reciproce). Astăzi, după atâta timp, simt acelaşi inconfort (dacă este să aleg) ca atunci pe când colaboram. Dar la sfârşitul anilor nouăzeci eram mai tânăr şi nu înţelegeam orgoliile academice.
De curând, s-au acuzat reciproc chiar de lipsă de integritate. Mie mi se pare inoportun pentru că niciuna din părţi nu-şi poate demonstra acuzaţiile. Iar eu sunt convins că ambele sunt false. Dacă vor continua înseamnă că au simţit că reprezintă două proiecte ireconciliabile care aleargă pe acelaşi culoar.
Nu ştiu dacă Albă ca Zăpada în calitatea s-a de metaforă politică vine din laboratoarele Cotrocenilor dar cred că mai degrabă vine din simţul realităţii al lui Sebastian Lăzăroiu, simţ exersat ani buni în zona sociologiei electorale lucrând cu şi pentru partide. Acelaşi simţ a fost dezvoltat independent şi de Alina Mungiu Pippidi. Abordarea propusă din zona PDL pare a fi una în genul Tea Party cu o opţiune clară şi cu un viitor de tip satelit pentru PDL (cu avantajele şi dezavantajele ce pot decurge de aici) în timp ce România Curată poate termina ca un nou ONG civic sau poate fi sămânţa unui nou partid, partidul aşteptat. Or fi totuşi compatibile?
sursa: Contributors
Radu Zlati 
Comentarii recente