Mihai Gâdea: Bună seara, doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit la „Sinteza zilei”. Este o ediţie specială. În prima parte a emisiunii ne întâlnim cu preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu. Astăzi, domnia sa a ţinut o conferinţă de presă în care şi-a exprimat rezervele cu privire la secretomania preşedintelui Traian Băsescu şi a modului în care a făcut această vizită în SUA. Vom vorbi pe larg, cu atât mai mult cu cât avem declaraţii noi ce au ajuns din SUA la Bucureşti în urma întâlnirilor domniei sale din SUA. Bună seara, domnule preşedinte Crin Antonescu, bine aţi venit.
Crin Antonescu: Bună seara, bine v-am găsit!
Mihai Gâdea: Ce este de reproşat unei vizite a preşedintelui României în SUA? Până acum lucrul ce-i era reproşat de către opoziţie era că are o politică externă precară. Imaginile cu preşedintele Traian Băsescu şi Nicholas Sarkozy sunt cunoscute, iar lipsa altor imagini cu şefi de state, de guverne, de asemenea a fost o chestiune criticată. Faptul că în sfârşit preşedintele ajunge la Casa Albă, pare că e un lucru de bine. Care sunt motivele pentru care astăzi în conferinţa de presă aţi vorbit despre faptul că… şi am să vă citez, „această secretomanie afişată cu mândrie de preşedinte nu este firească”. La ce vă referiţi?
Crin Antonescu: Sunt multe lucruri de spus şi probabil nu acestea sunt primele. Dar pentru că mă întrebaţi, termenul „securizare” a fost folosit de însuşi preşedinte care ne-a povestit de ce nu am ştiut noi, noi vorbesc opinia publică, cu toată lumea, cu mediile politice, jurnalistice şi până la urmă toţi cetăţenii ţării care sunt interesaţi de lucruri care se fac prin excelenţă în numele României nu în numele unui partid sau a unei cariere politice personale. Şi ne-a spus că a securizat-o ca să nu fie distrusă de analişti. Sigur, după aceea au mai venit câteva elemente şi dacă-i vorba de început cu reproşuri, eu cred că acest lucru e nepotrivit ba chiar inacceptabil într-o democraţie. Peste tot într-un stat democratic, temele de politică externă pentru că angajează întreaga comunitate naţională şi o angajează nu doar în prezent ci şi pe durată, sunt comunicate publicului pe diferite canale. Toată lumea ştie de la politicieni şi diplomaţi până la oamenii de rând, toată lumea ştie că e parte nevăzută a tratativelor sau a tratatelor. Că există culise ale diplomaţiei, că sunt lucruri care nu se pot comunica şi nu e bine să fie comunicate publicului larg. Numai că întotdeauna preocuparea pentru comunicare în democraţii este majoră şi în niciun caz nu vom mai vedea un şef de stat, un prim-ministru, un ministru de Externe care să accentueze faptul că sunt şi lucruri care nu le spune. Întotdeauna contribuabililor, cetăţenilor, li se dă sentimentul şi e de fapt o realitate, că ştiu tot ce se cuvine să ştie. Până la urmă, în SUA cu ocazia acestei vizite de lucru a preşedintelui şi celor care l-au însoţit, s-au semnat nişte documente importante. Şi e bine să le punem deoparte. Şi discuţia de fapt care s-a purtat în aceste zile a fost în jurul întrebării – aşa a fost construită discuţia în special dinspre Cotroceni – dacă această vizită a preşedintelui Traian Băsescu în SUA a fost un succes. Şi aici e o capcană. Da, documentele semnate, acordul pentru amplasarea scutului antirachetă ca şi parteneriatul strategic România – SUA pentru secolul XXI sunt documente binevenite, cel puţin atât cât ştim noi despre ele. Sunt documente importante, majore chiar pentru România de azi şi de mâine. Din punctul ăsta de vedere e un succes. Dar modul în care s-a desfăşurat această vizită, modul în care a fost tratat preşedintele României, nivelul şi forma sub care el şi-a întâlnit omologul american nu cred că ne poate bucura foarte tare. Acum trebuie să precizez de la bun-început că noi suntem obişnuiţi să discutăm în termenii interni, în termenii competiţiei electorale. Noi îl criticăm pe preşedinte şi guvernul său, dânşii critică opoziţia, lucruri fireşti. În discuţia pe teme de politică externă şi mai ales pe o temă de maximă importanţă cum este relaţia cu SUA, eu unul refuz acest tip de discurs. Şi de aceea o să spun că afirmând că preşedintele României pentru mine a fost primit în SUA şi a avut în SUA o prezenţă care mă dezamăgeşte, nu o fac pentru că doresc să-l critic ci o fac pentru că sunt realmente dezamăgit. În această împrejurare omul respectiv nu mai era adversarul meu politic Traian Băsescu, omul care face în România câte face. Era pur şi simplu România. Şi când Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte oricine va fi preşedinte după domnia sa va avea un handicap foarte mare. Pentru că în politica externă statutul pe care ţi-l câştigi sau pe care ţi-l pierzi se recuperează sau se menţine foarte greu. Vreau să spun că acordul acesta e foarte important pentru noi, e important şi pentru americani. Americanii despre care toţi spun, administraţia Obama, o administraţie mai puţin preocupată de problemele Europei, mai puţin preocupată chiar de problemele de securitate în general. N-au ce face, dar sigur, cu orientare pacifică, asiatică, cu preocupări de alt gen, am putea spune în sensul ăsta nu foarte atenţi nici la ţări mai importante decât România din Europa, are totuşi un punct de agendă foarte important în politica sa de securitate, amplasarea acestui scut. Amplasarea scutului foarte importantă pentru americani, nu-i o chestiune cum încearcă să ne-o prezinte unii, gata făcută. Polonia, Cehia, au purtat discuţii, au pus condiţii. România e ţara în care americanii au găsit un partener prompt, deschis – şi asta-i bine din punctul de vedere al meu, al partidului pe care-l reprezint şi din punctul de vedere al opoziţiei. Pentru că şi colegii din USL au acelaşi punct de vedere. Deci e un lucru important. România a dat ceva SUA, sigur şi pentru propria sa securitate. Dar cum doamna secretar de stat Hillary Clinton spunea, prin acest acord, România devine un jucător important în această zonă. Ei bine, din două una. Ori acest document se semna la nivelul său formal, adică la nivel guvernamental, aşa cum a şi fost semnat, de către ministrul de Externe român şi secretarul de stat american dar atunci nu mai era nevoie de preşedinte acolo. Fie îl semnau în prezenţa ambilor preşedinţi dar omologul american n-a fost acolo, fie se semna în contextul unei vizite oficiale pe care preşedintele României o făcea în SUA la invitaţia preşedintelui SUA. Nouă ni s-a preparat şi ni s-a plasat de către propaganda puterii o mică poveste cu oarecare suspans şi oarecare intrigă şi de fapt ni s-a plasat o fotografie. Sigur că orice întâlnire între oficial român şi american e importantă. Orice întâlnire între preşedintele României şi preşedintele SUA e importantă. Dar trebuie să înţelegem clar că de fapt la Washington, preşedintele României a fost primit de vicepreşedintele SUA şi preşedintele SUA a trecut pe-acolo. Comunicatul oficial al Casei Albe, emis de biroul vicepreşedintelui SUA spune că în această dimineaţă, preşedintele Obama s-a alăturat pentru 25 de minute întâlnirii dintre vicepreşedintele SUA şi preşedintele României. Alte două detalii, foarte repede. Când au loc întâlniri la nivel oficial cum cred că s-ar fi cuvenit şi acum în biroul oval, nu-i niciodată prezent şi vicepreşedintele SUA. Poza în trei pe care am obţinut-o era cu vicepreşedintele SUA pentru că de fapt vicepreşedintele SUA era gazda vizitei. Sigur, cineva poate spune că sunt detalii şi că suntem cârcotaşi. Nu suntem. Eu vorbesc despre aceste lucruri cu mâhnire pentru că România avea cred prilejul să obţină un statut pe măsura a ceea ce ea înseamnă ca partener de securitate al SUA. Cu alte cuvinte, România putea să marcheze nişte puncte care la nivel diplomatic sunt foarte importante pe singurul atu pe care-l are acum. România nu-i o putere economică, nu are prestigiu din alte puncte de vedere. România are importanţă geostrategică şi a dat SUA ca partener ceea ce alţii nu au fost în stare sau n-au dorit să-i dea. Aceste lucruri nu se dau pe gratis. În istorie şi în diplomaţie. Şi când spun că nu se dau pe gratis nu mă refer la bani, mă refer la o recunoaştere, la o poziţie care să pună România sau să repună România pe harta diplomatică a lumii. În sensul ăsta vizita n-a fost un succes, vizita a fost acceptată în aceste condiţii de care nu americanii sunt vinovaţi de către preşedintele Traian Băsescu, ca să fie vândută tot în logica electorală aici în ţară, unde sigur, mai puţin cei iniţiaţi în diplomaţie nu ştiu şi nu sunt interesaţi mai mult de maximum o poză cu cei doi preşedinţi fără să fie atenţi la detalii. Dar în ochii chiar ai americanilor, eu ţară care mă mulţumesc cu această condiţie minoră în împrejurări majore pierd foarte mult. Şi cel care pierde nu-i domnul Traian Băsescu, cea care pierde este România.
Mihai Gâdea: Ce-ar fi trebuit să se întâmple punctual, pragmatic pentru ca această vizită să fie un succes, să fie o vizită oficială, să obţinem măcar un răspuns public cu privire la faptul că ni se va schimba tratamentul în chestiunea vizelor? Sunt nişte lucruri pragmatice pe care le-aţi fi aşteptat ca s-o treceţi de la… aţi spus că nu-i un succes, e un…
Crin Antonescu: De la punctul de vedere pe care l-am precizat.
Mihai Gâdea: Din punctul de vedere pe care l-aţi precizat. Pentru a fi un succes de ce avea nevoie această vizită a preşedintelui Traian Băsescu pentru a o pune în categoria succes diplomatic?
Crin Antonescu: Repet, de o întâlnire oficială între preşedintele României şi preşedintele SUA. Cu o primire cum se face în asemenea cazuri, a preşedintelui nostru de către preşedintele Obama, la Casa Albă, dacă vorbim de fotografii, fotografia care se face în acele situaţii, adică cei doi preşedinţi în Biroul Oval în faţa presei americane care… domnule Mihai Gâdea, a lipsit de la această poveste. Asta-i o poză făcută pentru presa română. Vă rog să reţineţi că nu avem nici pe site-ul Casei Albe şi nici nu mai vorbesc de o conferinţă de presă comună cum se face în cazul întâlnirilor importante şi care te consacră. Pentru că în momentul ăla tot globul te vede pe tine preşedinte al României apărând alături de partenerul american, cel mai puternic preşedinte al planetei şi asta înseamnă foarte mult. Din asta trăieşti, din politica externă, ani de zile. Asta trebuia să se întâmple. Dacă nu cumva chiar mai mult. Dar mai sunt câteva lucruri de spus. În orice caz, în România, nu văd de ce lucrurile trebuiau ţinute secrete. Era un lucru bun că noi mergeam să semnăm acest document, în mod normal în România ar fi trebuit ca preşedintele şi cei care cunosc contextul acestui document – mă refer în principal la acordul militar – să fi vorbit mai mult, să fi informat mai mult opinia publică românească. Aici sigur, şi cu concursul unei bune părţi din presă, noi stăm aşa, ne complacem într-o atitudine provincială care nu ne face bine. Noi spunem anecdote despre primarul de la Deveselu, despre sătenii de-acolo… Problemele sunt mult mai serioase. Hai să discutăm să vedem ce înseamnă prezenţa acestei instalaţii militare de maximă importanţă, acestei tehnologii de vârf, ce avantaje prezintă, ce riscuri prezintă, pentru că sunt nişte riscuri şi e corect ca oamenii să fie informaţi. Vă spun ca unul care pledez şi susţin şi sunt de acord cu acest lucru. Mai trebuia ceva, domnule Mihai Gâdea, dacă aveam într-adevăr ceea ce ar trebui să avem şi putem să avem: demnitatea de jucător politic important în această zonă. E o tensiune pe subiectul scutului antirachetă cu Rusia. Şi din punctul de vedere rusesc evident că e explicabilă această atitudine de reţinere şi chiar mai mult. Eu cred că era foarte bine pentru diplomaţia noastră să deschidă dialog cu Moscova pe acest subiect. Să explice de ce noi instalăm acest scut antirachetă. Asta nu înseamnă un act de ostilitate faţă de Rusia. Pentru că nu avem nevoie să avem în Rusia un duşman. Chiar dacă suntem în NATO şi chiar dacă suntem partener strategic al americanilor. Şi am fi câştigat inclusiv în ochii americanilor dacă noi puteam să avem această discuţie. Azi, după cum vedeţi, Moscova discută peste capul nostru. În presa rusă de azi discuţia se poartă peste capul nostru. Moscova cere explicaţii şi cere garanţii Washington-ului. România din punctul de vedere al Moscovei e tratată deja ca o colonie, ceea ce nu-i un câştig. Şi în fine, ar mai fi ceva, cred că era absolut normal într-un stat democratic ca preşedintele României, înainte de a pleca spre semnarea acestor documente, să aibă o discuţie cu reprezentanţii opoziţiei. Suntem o ţară în care există pluralism, cel puţin în principiu cei care azi sunt la putere pot fi mâine în opoziţie şi invers. Şi când vorbeşti de interesul naţional şi când angajezi lucruri pe zeci de ani cum chiar preşedintele spunea la Otopeni şi e adevărat, atunci e normal să discuţi aceste lucruri cu opoziţia. Cu atât mai mult cu cât preşedintele ştia că şi noi liberalii, şi cei din PSD, ne-am pronunţat public favorabil acestor proiecte. Iar în ce priveşte parteneriatul strategic domnul preşedinte ar fi trebuit să procedeze în primul rând nu ca şi cum acum ar începe relaţia cu SUA, pentru că există o continuitate şi asta trebuie marcată în politica externă… În 1997, în preajma summit-ului de la Madrid, după summit, când România n-a fost primită în primul val NATO şi a existat o dezamăgire atunci, pentru că aşteptările erau mari, preşedintele Clinton în compensaţie a venit la Bucureşti, în vizită oficială, s-a întâlnit cu preşedintele Emil Constantinescu, a avut loc o adunare populară. Clinton a dat nişte mesaje puternice şi atunci a spus nu vă pierdeţi speranţa, va veni valul doi, nu aţi intrat în NATO, dar noi suntem prietenii voştri. Şi atunci s-a formulat prima dată chestiunea asta cu parteneriat strategic. Tot cu domeniile de-acum. În februarie cred, 2000, sub deja mandatul lui Iliescu şi după aceea când Bush a venit în România, am intrat în NATO, s-a vorbit din nou de partenerul strategic. Sigur, acum e pentru secolul XXI, istoria nu începe însă în secolul XXI, nici măcar istoria României, ţară tânără din punct de vedere diplomatic. Iar domnul Traian Băsescu, domnul Baconschi şi ceilalţi ar trebui să înţeleagă că reprezintă o ţară care a avut diplomaţi de talia lui Nicolae Titulescu, cel mai cunoscut exemplu, diplomaţi respectaţi în Europa, că reprezintă o ţară care nu este o colonie proaspăt eliberată. E o ţară care, chiar şi cu state foarte puternice merită un statut de partener. Cred că trebuia discutat acest lucru şi cu opoziţia, cred mai mult, că trebuia discutat public despre aceste lucruri, cu atât mai mult cu cât în 2009 când vicepreşedintele SUA, acelaşi Biden a fost în România, s-a întâlnit atunci şi cu Mircea Geoană şi cu mine, care eram candidaţi la Preşedinţie, eram liderii opoziţiei, şi a discutat aceste lucruri. De ce a făcut-o Biden? Avea nevoie să-i dau eu sau Mircea Geoană voie să facă scutul? Nu. Pentru că e un om politic, pentru că are o cultură democratică, pentru că-i un om care de zeci de ani face politică externă, e un om care a cunoscut războiul rece, zona aceasta şi problematica politicilor de securitate şi care ştia că aşa este normal, să discuţi cu toţi cei care chiar dacă nu sunt astăzi, pot fi mâine la putere, într-o ţară. Iar dacă domnul Traian Băsescu şi închei, spune azi, eu i-am semnat mandat lui Bogdan Aurescu, eu am încheiat parteneriatul strategic cu Obama, aşa cum l-am încheiat, asta angajează şi trasează direcţia politicii României pe 20, 30 de ani. Da? Cam aşa a spus. e adevărat, să dea Dumnezeu. Dacă eu aş fi mâine în locul lui Traian Băsescu, în această privinţă a parteneriatului cu SUA aş urma aceeaşi linie. Toţi politicienii importanţi din România pe care-i cunosc ar urma aceeaşi linie. Dar n-avem cum să ştim ce se va întâmpla peste 10 ani, cine va câştiga alegerile. De aceea e bine ca astfel de angajamente să se bazeze mereu pe consensul maxim pe care îl putem găsi în clasa politică românească măcar pe subiecte externe. Şi e păcat că atunci când el există, ceea ce-i un caz rar, să nu-l folosim.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte, vă mulţumesc mult pentru prezenţă. Mi s-a părut util, important de a avea… am avut punctul de vedere al lui Traian Băsescu, a fost azi conferinţa de presă, a fost azi noapte transmisia cu declaraţiile domniei sale după întâlnire, există comunicatele, mi s-a părut important ca în această seară să auzim şi punctul de vedere al opoziţiei cu privire la această vizită şi dacă a fost sau nu un succes. Mulţumesc tare mult!
Crin Antonescu: Vă mulţumesc şi eu. Dacă-mi îngăduiţi aş adăuga repede două lucruri. Unu. Deja unii interpretează ca pe un cec în alb faptul că Obama a catadicsit să ofere o fotografie cu Traian Băsescu, este un cec în alb pentru politica lui Traian Băsescu în România şi pentru viitoarele mandate. Nu-i adevărat. Se ştie bine, au spus-o şi americanii, soarta României se decide în România. Şi doi, a relatat preşedintele că l-a întrebat pe Obama ce poate să mai facă România pentru SUA. Cum am spus şi azi, aştept momentul în care un preşedinte al României întâlnindu-şi omologul american să-l întrebe ce mai pot face şi SUA pentru România. Pentru că slavă Domnului pot face foarte multe.
Mihai Gâdea: Mulţumesc mult.
Radu Zlati 
Comentarii recente