BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Imparţialitatea procurorului şef al Secţiei a 2-a de la Direcţia Naţională Anticorupţie, Doru Ţuluş, în investigarea dosarului Poşta a fost pusă în discuţie, luni, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce urmează să se pronunţe pe cererea de restituire a cazului la DNA, la care a lucrat şi Ţuluş.
În acest proces sunt judecaţi fostul directorul general al Companiei Naţionale Poşta Română (CNPR), Mihai Toader Dan, care era şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, Andrei Marinescu, directorul executiv al Direcţiei de Dezvoltare Strategică al CNPR, Emanoil Lepădatu, directorul economic executiv al CNPR.
Totodată, fostul ministru al Comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, Zsolt Nagy, şi fostul ministru al Justiţiei, Tudor Alexandru Chiuariu, sunt judecaţi pentru că au avizat proiectul de Hotărâre a Guvernului (numărul 337/25 aprilie 2007 privind terenul din calea Victoriei 133-135 din Capitală.
Terenul de pe Calea Victoriei aparţinând Poştei Române, pentru care au fost puşi sub acuzare Nagy şi Chiuariu, aparţine companiei din 1996, fiind intabulat în acest sens încă din 2002, afirma, în 19 septembrie 2007, Compania Naţională Poşta Română.
Compania Naţională Poşta Română (CNPR) este proprietara terenului situat în Calea Victoriei 133-135, sectorul 1, Bucureşti. Terenul şi clădirea au intrat în administrarea Regiei Autonome Poşta Română în baza Hotărârii de Guvern 550 din 17 iulie 1996, modificată prin HG 1034 din 18 octombrie 2001. Odată cu transformarea Regiei Autonome Poşta Română în Compania Naţională Poşta Română SA, prevazută de HG 371 din 3 iulie 1998, toate bunurile administrate până atunci de regie au trecut în proprietatea nou-înfiinţatei companii. În aceeaşi hotărâre de guvern se menţionează explicit, la articolul 3, aliniatul 1, faptul că CNPR «nu are în administrare bunuri din domeniul public al statului», potrivit documentelor companiei depuse la ICCJ.
De altfel, Poşta Română a prezentat titlul de proprietate asupra respectivului teren, şi anume „certificatul emis de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei la data de 1 martie 2002, în baza prevederilor HG 371 din 3 iulie 1998”. Intabularea terenului a fost facută de CNPR în aprilie 2002.
Luni, fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, a susţinut, în faţa completului de trei judecători al ICCJ, că dosarul Poşta a fost disjuns (separat dintr-un caz ce viza lideri ai UDMR-n.r) după ce a cerut, în mai 2007, revocarea din funcţie a procurorului şef de al secţiei a 2-a a DNA, Doru Ţuluş (în urma cererii ministeriale de revocare, Inspecţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat managementul defectuos la Secţia a 2-a a DNA, reclamat de Chiuariu, procurorul Ţuluş fiind găsit responsabil pentru diverse deficienţe, precum înregistrarea eronată a actelor de sesizare, fapt ce a dus la nesoluţionarea la timp a unor cauze-n.r.).
Luni, avocatul Tudor Chiuariu a depus la dosar comunicatul de presă, dat de DNA în 8 mai 2007, potrivit căruia „procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi exprimă profunda dezaprobare faţă de maniera brutală şi conjuncturală în care Ministrul Justiţiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii revocarea din funcţie a domnului procuror şef secţie Doru Florin Ţuluş (…)”.
În faţa instanţei supreme, Tudor Chiuariu a arătat că procurorul şef Doru Ţuluş a întocmit acte de urmărire penală în acest caz, deşi era în „relaţia de duşmanie” cu el, astfel că fostul ministru al Justiţiei l-a revocat. Mai mult, dacă procuroarea Claudia Roşu, de la Secţia a 2-a DNA, s-a abţinut în a face cercetări în dosar tocmai din cauza relaţiei apropiate pe care o are cu Doru Ţuluş, acesta a considerat că nu este necesar. Apoi, procurorul şef al DNA a respins cererea de recuzare a lui Ţuluş, pe motiv că acesta este şef de secţie nu procuror de caz.
Chiuariu a indicat, luni, actele de la dosar potrivit cărora Ţuluş a semnat în calitate de anchetator, inclusiv cererea către Poşta Română de constituire ca parte civilă în dosar.
În opinia lui Chiuariu, Ţuluş „este incompatibil, nu poate fi imparţial cu privire la persoana sa şi ar fi trebuit să stea departe de acest dosar”.
Astfel, Chiuariu a indicat articolul 332 din Codul de procedură penală privind restituirea pentru refacerea urmăririi penale, potrivit căruia atunci când se constată că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului.
Mai mult, Chiuariu a arătat că în acest dosar au fost trimişi doar doi miniştrii din cei 17 ai Guvernului Tăriceanu, deşi HG 337/2007 a fost adoptată de toţi. Nici cel care a cerut avizele de la Comunicaţii şi Justiţiei, în speţă Ministerul Finanţelor, nu a fost deferit justiţiei, şi nici consilierii care au întocmit documentaţiile, Chiuariu sugerând că acest dosar a fost întocmit din răzbunare.
Pe de altă parte, fostul ministru Chiuariu a spus că i se mai impută de DNA că a acordat acest aviz „«în regim de urgenţă», dat fiind că proiectul de HG respectiv a intrat în minister luni şi a ieşit marţi”.
„Am depus la dosarul cauzei situaţia cu toate avizele acordate în mandatul meu la Ministerul Justiţiei, în total 151. Cele mai multe dintre avize, 76, adică jumătate, sunt intrate luni şi ieşite marţi, exact ca avizul în cauză. Alte 32 de avize au fost acordate şi mai rapid, au intrat luni şi au ieşit luni. Aşadar, argumentul «maximei urgenţe» nu stă în picioare, e contrazis de realitate”, a arătat fostul ministru al Justiţiei.
De asemenea, Chiuariu a susţinut că prevederile HG 337/2007 sunt în continuare valabile, fiind acte administrative şi acte autentice care se bucură de prezumţia de legalitate.
Şi avocatul lui Zsolt Nagy, dar şi ai celorlalţi acuzaţi din acest proces au achiesat la argumentele expuse de Tudor Chiuariu.
În replică, procurorul de şedinţă al DNA a spus că Doru Ţuluş a făcut acte în calitate de şef de secţie, având o corespondenţă cu instituţiile statului, potrivit atribuţiilor legale.
Completul de judecată a anunţat că pronunţarea pe excepţiile ridicate luni se va da în 11 octombrie.
Potrivit articolului 48, alineatul g, din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil de a judeca dacă „există duşmănie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv”. Acest text raportat la articolul 53 din Cpp se extinde şi asupra procurorului.
Potrivit Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în perioada anilor 2005 – 2007, printr-un şir de acte nelegale, reprezentanţii Poştei ar fi contribuit la trecerea unui imobil din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a SC Imopost Developments SA, demers în care au fost implicaţi şi doi membri ai Guvernului, prin emiterea unui act normativ cu scopul de a „clarifica” situaţia juridică a terenului şi a favoriza astfel societatea.
Potrivit DNA, SC Imopost Developments SA s-a constituit la data de 26 iulie 2005, fiind creată ca un parteneriat între CN Poşta Română SA, SC Procema SA, SC Comnord SA şi două persoane fizice. Scopul constituirii SC Imopost Developments SA este demolarea de către societate a clădirilor existente pe terenul din Bucureşti, Calea Victoriei 133-135 şi edificarea unui imobil cu funcţiuni multiple. La data de 19 iulie 2005, conducerea Poştei Române a aprobat ca imobilul din Calea Victoriei să fie adus de CN Poşta Română SA ca aport în natură la capitalul social al societăţii nou înfiinţate.
Procurorul de caz recunoaşte, în rechizitoriul prin care au fost trimişi în judecată cei doi foşti miniştri, că din probe nu rezultă că aceştia au cunoscut faptul că imobilul a fost subevaluat cu ocazia aducerii ca aport la capitalul social al SC Imopost Developments SA, în mod indirect, ca efect al avizării HG 377/2007, asigurându-se şi beneficiile rezultate în urma subevaluării imobilului din Calea Victoriei.
Tudor Chiuariu a demisionat din funcţia de ministru al Justiţiei în 10 decembrie 2007, iar în 28 ianuarie 2008, Secţia a 2-a a DNA a declanşat urmărirea penală în cazul său.
În iulie 2007 a fost revocat din funcţia de ministru al Comunicaţiilor Zsolt Nagy, ca urmare a acuzaţiilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi de trădare prin transmitere de secrete, caz investigat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).
Radu Zlati 
Comentarii recente