Vosganian: De ce Romania nu este mai bine pregatita pentru criza decat acum doi ani

De ce Romania nu este mai bine pregatita pentru criza decat acum doi ani

Sa le luam pe rand. Nu mai voi referi la reformele structurale, ar fi si greu sa definim ce inseamna reforma structurala in ochii guvernantilor (altceva decat reduceri de salarii, inghetari de pensii si cresteri de taxe si impozite) si daca vreuna dintre ele a fost dusa la bun sfarsit. Am sa ma refer doar la lucrurile cuantificabile.

Sa ne referim, mai intai, la deficitul fiscal. Atunci cand vorbim de vulnerabilitatea fiscala ne referim, mai ales, la deficitul bugetului de stat. El exprima, sintetic, si situatia celorlalte bugete, cu deosebire bugetul asigurarilor sociale si cel al asigurarilor de sanatate, caci bugetul de stat prin transferuri, acopera, cand e cazul, si deficitele celorlalte bugete. Nu poti include in calculul vulnerabilitatilor fiscale, de pilda, cele peste 1 miliard de euro actiuni la Fondul Proprietatea si compensatii diferite pentru proprietarii de imobile ori deportatii din Basarabia si Cadrilater, acordate in 2008, caci aceste compensatii le poti da, in continuare sau nu. De pilda, guvernarea PD nu prea le-a dat. Tot astfel, nu poti include printre vulnerabilitati miliardul de euro imprumuturi ale administratiei locale din 2008 si care s-au adaugat deficitului consolidat, pentru ca nici o administratie locala nu a dat semn ca nu poate sa-si onoreze obligatiile de acest fel. Din pacate, reprezentantii FMI deformeaza voit aceste comparatii, nedefinind in mod corect vulnerabilitatea fiscala.

Sa vedem cum stam, in mod real, in privinta vulnerabilitatii fiscale. In anul 2008 deficitul bugetului de stat a fost de 19,8 mld lei (3,9%), agravat de faptul ca in luna noiembrie au fost alegeri si in luna decembrie a existat o inerenta criza de autoritate, datorata transferului de putere. In anul 2009, deficitul bugetului de stat a urcat la 35,2 mld lei (7,2% din PIB). In anul 2010 deficitul bugetar s-a mentinut cam la aceleasi valori nominale: 34,6 mld lei (6,8% din PIB). Pe primele noua luni ale anului 2011, deficitul bugetului de stat este de 18,2 mld lei, preliminatul fiind de cca 25 – 26 mld lei ( 4,7 – 4,8% din PIB). Cat va fi deficitul bugetar la anul inca nu stim si ar fi ridicol sa explicam atenuarea vulnerabilitatilor functie de ceea ce nu exista nici macar in forma preliminata.

Asadar, domnule Franks, cum se reduc vulnerabilitatile? In ciuda secatuirii sectorului bugetar, al clamarii marilor reforme structurale, al ingrosarii numarului de someri fara speranta,  al saracirii salariatilor de stat si al batjocoririi pensionarilor, al ignorarii responsabilitatilor fundamentale ale statului, deficitele bugetului de stat, in orice formula ati dori sa le calculati (nominal, real, ca procent in PIB) au fost, in permanenta mult mai mari decat in 2008.

Sa ne referim acum la o alta vulnerabilitate pe care Jeffrey Franks o trece sub tacere: datoria publica. Nu doresc sa discut despre nivelul datoriei publice, desi am un regret personal in faptul ca niciodata, nici guvernantii, nici reprezentantii BNR ori ai FMI nu au evocat faptul ca in decembrie 2008, potrivit metodologiei europene, guvrnul liberal a lasat una dintre cele mai mici datorii publice din UE, de numai 13,4% din PIB (din care mai putin de jumatate datorie publica externa).

In privinta vulnerabilitatilor privind datoria publica as vrea sa ma refer la elementul cel mai important in ce priveste executia bugetara: costurile datoriei publice. Iata cum a “scazut” vulnerabilitatea Romaniei in aceasta privinta: cheltuielile cu dobanzi in 2008 – 3,9 mld lei; in 2009 – 6 mld lei; in 2010 – 7,3 mld lei; in 2011 – la noua luni 6,5 mld lei, preliminat pe intregul an 8,6 mld lei; in 2012 (estimat) – 11,4 mld lei!!!

Daca Guvernul va asuma, pentru 2012, un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobanzilor. Practic, in anul 2012, cu o tara adancita in saracie, Romania va finanta sectorul public cu un buget excedentar ! Va plati pentru datorii aproape cat tot bugetul public al sanatatii.

Asadar, costul datoriei publice se tripleaza in patru ani. Ca procent in PIB, el urca de la 0,78% din PIB la peste 2%. Si asta in conditiile in care PIB-ul din 2012 va fi,in termeni reali, cu peste 5% mai mic decat in 2008. Iata, asadar, ce numeste domnul Franks reducerea vulnerabilitatii!!!

Ca sa-i fac sarcina mai usoara domnului Franks, nu am pomenit nici de cresterea exploziva a datoriei publice in ansamblul ei, nici de nivelul crescut al rambursarilor de credite, nici de sarcina uriasa de refinantare in 2012 ( vreo 17 – 18 mld euro), nici de impactul conditiilor internationale. Dar, cum zice d-l Franks, ne tot dezvulnerabilizam.

Acum despre deficitul de cont curent. El a scazut, intr-adevar, intr-un ritm spectaculos, de la 16 mld de euro in 2008 la (preliminat) 4,5 mld euro in 2011. Sa vedem, insa, in ce fel reduce acest lucru vulnerabilitatile Romaniei.

Din deficitul de cont curent de peste 16 mld de euro in 2008, mai bine de 40% se datora investitiilor straine care isi importau tehnologii, utilaje si materii prime. O mare parte din restul deficitului de cont curent era rezultatul importurilor pentru alte categorii de investitii, inclusiv in domeniul imobiliar. In cea mai mare parte, reducerea deficitul de cont curent se datoreaza prabusirii investitiilor straine si interne. Iata si cateva cifre, pentru informarea domnului Franks: In anul 2008 investitiile straine in Romania au fost de 9,5 mld euro. In anul 2009 s-au prabusit la 3,5 mld euro. De parca asta nu era destul, in anul 2010 ele au coborat din nou, la 2,6 mld euro. In anul 2011 preliminatul ne duce la 1,8 mld euro. Daca o tinem tot asa, in 2012 vom cobora la nivelul zecimalelor.

Acum sa vorbim despre rata investitiilor (procentul investitiilor in PIB). Comisia Nationala de Prognoza ne spune ca rata investițiilor (totalul investițiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% in 2008 la 26,6% in 2009 si la doar 22% in 2010.

Potrivit INS investițiile au scazut in primul semestru al acestui an, n-au crescut (comunicat din 2 Septembrie a.c.) Si asta in condițiile in care anul trecut economia a scazut cu 1,3%, iar anul acesta urmează sa crească cu 1,5%!

Asadar, potrivit seriilor de date, intre 2008 si 2011, investitiile straine au scazut de la 9,5 mld euro la 1,8 mld euro (preliminat), iar rata investitiilor a scazut de la 32% la 20% (preliminat). Ati vrea, domnule Franks, sa faceti un calcul scurt, sa ne comunicati, daca aveti amabilitatea, cam cat credeti ca ar fi fost deficitul de cont curent in 2011 daca Romania ar fi avut 9,5 mld de euro investitii straine si o rata a investitiilor de 32%? Mi-e teama ca veti vedea atunci ca reducerea deficitului de cont curent nu e rezultatul vreunei intariri a economiei, ci al marilor ei slabiciuni acumulate in ultimii doi ani si jumatate, pe care ii laudati atata. Si va mai dau un subiect de meditatie, in privinta dezvulnerabilizarii Romaniei, pe care o proclamati: in anul 2008 investitiile straine, ca procent in deficitul de cont curent erau de 57%. Anul acesta, chiar si in conditiile in care deficitul de cont curent va fi atat de mic, gradul de acoperire cu investitii straine va fi cam de o treime.

Intr-adevar, e un punct in care suntem mai tari. Anume ne-am imprumutat de la FMI. In acest fel BNR are o capacitate sporita de a interveni pentru sustinerea cursului de schimb. Nu stiu daca reprezentantii FMI sunt la curent cu previziunile alarmiste ale analistilor privind evolutia cursului in anul ce vine. Si daca dansii cunosc ca principalul element de vulnerabilitate al inceputului de an 2009, anume datoria externa pe termen scurt (cea privata, mai ales) nu s-a atenuat ci s-a agravat, Romania avand la jumatatea acestui an o datorie externa pe termen scurt mai mare decat cea din 2008, anume peste 20 mld de euro.

Sa adaugam la toate acestea milionul de someri in plus? Datoriile restante ale populatiei la banci, care s-au dublat? Mormanele de masini care zac in parcurile companiilor de leasing? Santierele lasate in paragina? Marile proiecte economice, de la Nokia si pana la reactoarele 3-4 lasate de izbeliste? Imaginea unei populatii saracite si resemnate si a unui mediu de afaceri vlaguit si terorizat? Sa continui?