Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu este un om cu bună reputație. Un adevărat profesionist, un avocat de succes. La numirea sa de către Călin Popescu Tăriceanu, caracterizările celor din domeniu erau de tipul: ”Nu e bun, e excepțional”, ”E zdrobitor! De asta și-a făcut și mulți dușmani”, etc. Traian Băsescu l-a păstrat în funcție și bine a făcut. În mijlocul jalnicei alianțe cu PSD din 2009 și apoi în guvernul sprijinit de traseiști din 2010, păstrarea lui Cătălin Predoiu nu poate fi decât un lucru bun. El este un interlocutor de calibru în discuțiile cu Europa și în aceste vremuri astfel de abilități sunt esențiale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu toți membrii cabinetului Boc sunt, din perspectiva cancelariilor occidentale, prezențe frecventabile. Cazurile Igaș și Udrea sunt cele mai flagrante: ministrul de Interne nu știe bine nici limba română, deci practic nu vorbește, iar Elena Udrea apare în pictoriale; prin urmare probleme maxime de articulare cu marea politică în ambele situații.
Cătălin Predoiu este deci o rara avis, o perlă a coroanei în cabinetul Boc. Problema este că mlaștina care colcăie sub piedestalul bun de prezentat la Bruxelles, este din ce în ce mai agresivă. Iar semnalele că insistențele neortodoxe din sistem sunt pe cale să copleșească principiile statului de drept prea s-au înmulțit în ultima vreme.
În primul rând, mulți am constatat cu stupoare că inițiativa lui Cezar Preda ca ofițerii de informații să participe la anchete penale, cu toate problemele grave ce decurg de aici, își are corespondentul în noul Cod de Procedură Penală, de intrat în vigoare la sfârșitul lui 2012. Dacă în actualul Cod, supravegherea tehnică se face în mod nemijlocit de către procuror, adică de către magistrat, în viitorul Cod se va putea face și de ”alte organe specializate ale statului”, adică exact de către acei ”ofiţeri anume desemnaţi ai SRI” care ”pot fi numiţi în calitate de organe de cercetare penală speciale” din proiectul Preda. Textul adoptat tacit de Camera Deputaților spre satisfacțiea SRI, face trimitere expres la prevederile noului Cod Penal.
Ei bine, dacă ministerul de Justiție nu clarifică rapid amestecul serviciilor în anchetele penale, domnul ministru Predoiu nu se va mai putea prezenta la Bruxelles cu cele patru Coduri moderne, recent adoptate, ci cu un mixt inept de soluții și găuri negre. Chiar e cazul să ne prăbușim în scheme toxice permitând ofițerilor de informații să se ocupe de anchete penale? Cu asta se ocupa Direcția de Cercetări Penale a fostei Securități. În plus, dacă în prezent se întâmplă ceea ce spune purtătorul de cuvânt al SRI că se întâmplă – ”proiectul Preda permite o mai bună organizare a unei activităţi care se desfăşoară şi în prezent” – e clar că Ministerul de Justiție și CSM deopotrivă urmează să se sesizeze, nu?
Ceea ce ne duce la altă îngrijorare. Un proiect de lege al Guvernului spune că ministrul Justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție vor avea dreptul să sesizeze Inspecția Judiciară împotriva magistraților. Dar, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii, conducerea sistemului de justiție independent, este singurul în măsură să ia măsuri disciplinare împotriva magistraților cu probleme de conduită sau de altă natură. Ca și în cazul interferențelor ofițerilor de informații în treburile procurorilor din proiectul Preda/SRI, Guvernul vrea să hotărască și el cum merg lucrurile în sistemul judiciar. Cuiva i se pare că procurorii și/sau judecătorii nu se mișcă suficient de repede. Așa că mai bine să facă ofițerii de informații ascultările, mai bine să facă ministrul Justiției sesizările către Inspecția Judiciară…
Nu, nu e mai bine. Legislativ vorbind, există acum toate pârghiile ca CSM să devină un arbitru aspru al carierei magistraților. Dar dacă nu este încă, nu trebuie înlocuit de alte puteri ale statului, ci trebuie pus mecanismul în mișcare. Dacă nu-mi pornește mașina, nu îi conectez motorul de la centrala termică, ci repar motorul de la mașină. Nu interferențele serviciilor secrete și ale Guvernului, nu discursurile agresive ale lui Traian Băsescu, ci exigența opiniei publice față de lipsurile, reaua-credință sau chiar corupția manifestată în anchete sau în sălile de judecată va face diferența. Și nu magistraților, buni sau răi, ci politicienilor cu apucături cinice și vorbe ipocrite le revine responsabilitatea apatiei românilor.
Nu mai e timp de proceduri și principii? O, ba da. Și în definitiv ce avem de pierdut? Oricum suntem la coada Europei, cu reputația făcută praf, ce-ar fi să nu mai intrăm în vrie? De vreo șaizeci de ani, facem totul cu sufletul la gură, uitând că graba strică treaba.
Cum, de pildă, s-au stricat treburile prin numirea recentă a procurorului Cătălin Ceort în fruntea Institutului Național de Expertize Criminalistice, fără ca acesta să fie expert criminalist așa cum sunt prevederile legale. Iată art.89 din legea 156/2011: ”directorul si directorul adjunct ai institutului sunt numiți si eliberați din functie prin ordin al ministrului justitiei dintre expertii cu grad profesional maxim si cu studii juridice care functioneaza in cadrul institutului.” Miza? Unii spun că ar fi vorba despre dosarul de colaborator al Securității care o privește pe Rodica Stănoiu. Procurorul Ceort a dat NUP la un moment dat în acest dosar, iar acum devine șeful experților care vor stabili dacă scrisul de pe notele informative este sau nu al Rodicăi Stănoiu, termen în decembrie. Alții ridică ștacheta și atrag atenția că INEC este cel care expertizează ascultările telefonice pe care se bazează mai toate dosarele de corupție din România. Interesant, nu?
Numirea lui ne-expertului Cătălin Ceort s-a făcut de către Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, și cu avizul secției de procurori a CSM. Șeful procurorilor CSM, George Bălan mi-a spus că CSM încurajează detașarea magistraților la alte instituții pentru că este normal ca Ministerul Public să-i ajute pe cei care îi solicită ajutorul, dar că nu ar avea nici o legătură cu numirea lui Cătălin Ceort la INEC. Iar de la ministerul de Justiție am primit comunicatul de presă care invocă Statutul Magistraților ce permite detașările. Nu a dat însă nimeni, nici un răspuns cu privire la numirea fără respectarea legii a lui Cătălin Ceort într-o funcție cheie.
Probabil însă că mai bun decât un răspuns mediei, ar fi mai potrivit un respiro și un moment de gândire. Scopul nu scuză mijloacele, iar în fața presiunilor există întotdeauna o alternativă. Regimul Băsescu nu se poate lipsi de Cătălin Predoiu.
Radu Zlati 
Comentarii recente