MOTTO: „Ne gândim în fiecare an, de Ziua noastră, unde suntem, ce proiect naţional avem, ce lideri avem şi câtă solidaritate mai este între noi? Unde suntem azi, ştim. Suntem într-un loc în care, rătăciţi parcă, nu avem sau nu mai avem un proiect comun, o aspiraţie comună, nu mai avem lideri în adevăratul sens al cuvântului, nu mai avem parcă niciun dram de solidaritate.” (Crin Antonescu, 30.11.2011)
Dezvoltarea dreptei extremiste, nationalist-sovine in epoca interbelica a fost posibila si datorita faptului ca, odata infaptuit dezideratul unitatii 
nationale, Romaniei ii lipsea un mare proiect national. Astfel incat clasei politice nu i-au mai ramas decat mize mici, aceasta ajungand sa se cufunde in mocirla politicianismului si pierzand adevaratul sprijin popular.
Tineretului nu i s-au mai propus modele semnificative de urmat, tocmai pentru ca lipseau marile cauze care sa stranga in jurul lor energiile si care sa sensibilizeze atat intelectualitatea cat si celelalte categorii sociale; cand i s-au propus modele, acestea nu erau modele democratice (Carol II, Corneliu Zelea Codreanu). In special taranimea, recent adusa pana la demnitatea votului universal, ramanea afara din cadrul dezbaterii politicii democrate – din nou, aveam un cadru legislativ mult mai modern in formele sale decat societatea care ar fi drebuit sa umple aceste forme.
Asa cum perioada de dupa evenimentele din decembrie 1989 a avut de rezolvat (by the way – a rezolvat prost!) aceeasi problema pe care Romania a trebuit sa o rezolve dupa Unirea din 1859, adica crearea si dezvoltarea unei economii competitive in conditiile in care capitalul autohton privat era aproape inexistent, tot asa clasa politica romaneasca a anului 2012 se va vedea confruntata cu aceeasi problema ivita dupa Unirea din 1918: nevoia unui proiect national.
Caci Romania este in UE si este in NATO, iar romanii (aceia care au bani…) pot bea Coca Cola pe saturatelea, acasa sau la Milano, Paris sau Barcelona. Dincolo de asta? Nastase facea o observatie justa, in 2004: Romania nu mai exista, existau doua Romanii. Desigur, intre timp lucrurile s-au mai schimbat, dar pentru mine nu suficient de mult. Exista tot o „Romanie a lor”, a celor aflati in fruntea bucatelor, uneori nici macar incercand sa mimeze modestia si buna cuviinta a celui care ar trebui sa serveasca poporul, iar nu sa il aserveasca; si o „Romanie a noastra” ( a celor multi, ignorati deseori, simpla marfa electorala, de cumparat pe promisiuni sau pe bani putini).
Crin Antonescu a incercat sa mobilizeze energia a ceea ce a considerat substanta vie a natiunii, in jurul unui proiect numit „Romania Bunului Simt”, proiect pozitiv care nu ignora nici o categorie sociala. Basescu a preferat sa o mentina divizata, propunand romanilor aceeasi ciorba din 2004, reincalzita; una a luptei unei majoritati (poporul basist) impotriva unei minoritati (moguli, comunisti, parlamentari). Dar incercarea lui Crin din 2009 nu a reusit sa atinga masa critica de aderenti care sa transforme programul sau si al PNL intr-un program national.
Anul 2012 va trebui sa ofere romanilor o schimbare de paradigma.
USL trebuie, daca vrea nu doar sa castige alegerile (desi acesta este primul pas, obligatoriu de facut) ci sa si castige inimile romanilor, sa le ofere acestora un mare proiect national care, in sfarsit, sa uneasca iar nu sa dezbine. Un proiect care sa fie al tuturora si in acelasi timp fiecare sa il simta ca este al sau, intreg si fara sa ii poata fi instrainat fara de vrerea sa. Acest proiect trebuie sa fie destul de generos pentru a atrage entuziasmul dezinteresat al tinerilor dar si destul de pragmatic pentru a atrage pe cei obisnuiti sa isi numere banii din conturile bancare. Un proiect adresat mintilor luminate, dar si palmelor batatorite, celor care au trecut prin purgatoriul comunist dar si celor care s-au trezit la viata urmarind Cartoon Network.
Avem o Romanie, si de 1 Decembrie, obisnuim sa ne amintim de ea. Dar ce facem cu aceasta Romanie, dupa ce am mancat blidul de fasole cu ciolan oferit in Piata Mare? Cred ca aici se va da lupta electorala a anului 2012 pentru USL. Nu in jurul ideii „Jos Basescu”, desi Romania viitoare va trebui sa fie una in care rolul lui Basescu sa fie, in cel mai bun caz, acela al unui pensionar. Nu in jurul ideii „Pedeleprele la inchisoare”, desi cei care au spoliat in interes personal precarele resurse ale statului roman vor trebui sa isi gaseasca cuvenita rasplata. Ci un proiect in care marea majoritate a romanilor, indiferent cu cine vor vota in 2012, sa se poata regasi.
Noi, astăzi, ca şi de când am constituit Uniunea Social Liberală, vrem să facem mai mult decât pur şi simplu o maşină de luptă politică, în stare să câştige nişte alegeri. Noi ambiţionăm mai mult decât o partidă politică câştigătoare. Suntem nevoiţi, ca oameni politici ai României de azi, nemulţumiţi de această stare de lucru, să chemăm şi să adunăm societatea, construind şi asumând un proiect naţional, construind şi aruncând în luptă nişte lideri şi generând o solidaritate de care România are nevoie în faţa crizei – în faţa crizei de program, de solidaritate şi de lideri. (Crin Antonescu, 30.11.2011)
Faptul ca USL cuprinde azi cele mai reprezentative partide atat ale stangii democrate cat si ale dreptei liberale ofera o premisa acestui proiect unificator. Dar nu indeajuns. Liderii USL vor trebui (si repede!) sa gaseasca aceasta mare idee a proiectului numit Romania. Daca nu? Poate invatam ceva din lectiile trecutului…
Radu Zlati 
Comentarii recente