Cine isi face iluzii ca acordul de guvernanta fiscala al UE, la care si Romania a aderat, va elimina definitiv investitiile „trasnite” ale Guvernului de la Bucuresti este un naiv.
A crede ca austeritatea si rigurozitatea germana vor pogori deodata asupra obiceiurilor guvernantilor nostri si vor stopa brusc sifonarea banilor publici din proiectele inutile e mai degraba o speranta, un vis decat o posibilitate.
Sa nu uitam nicio clipa in ce tara traim, cine sunt cei care ne-au condus pana acum, care sunt „calitatile” lor si ce au lasat ei in urma. De trei ani, Executivul numit si girat de Traian Basescu a reusit sa mai imprastie prin tara, fara nicio legatura si deci fara niciun folos, alti 50 de kilometri de autostrada. Ori asta e o mostra perfecta pentru lipsa de viziune si amatorism functionaresc. Ei nu aduc niciun folos, ci sunt doar bani cheltuiti aiurea, acolo unde nu sunt si furati de-a dreptul.
Insa cea mai buna dovada pentru dezinteresul fata de banul public si atentia uriasa fata de rasplatirea clientelei de partid este modul in care sute de investitii pe timp de criza (in perioade in care banii sunt si mai scumpi si mai rari) au fost gandite si executate cel putin intr-un chip „trasnit”, asa cum le-a numit chiar omul care le finanteaza pe cele mai multe – Elena Udrea.
Sali de sport in sate pustii, patinoare de doua trei ori mai scumpe, terenuri de fotbal in panta sau in comune unde au ramas doar pensionari, bazine si piscine in localitati fara apa curenta, parcuri in sate aflate in padure, telegondole care duc in blocuri si cate si mai cate alte frumuseti de astfel de „trasnai” despre care presa a scris de zeci si sute de ori. Zeci si sute de milioane aruncate pe apa sambatei. Paradoxal, sfidand austeritatea impusa altora si cu un cinism vecin cu sadismul, Udrea isi recunoaste „trasnaile”. „Mi-ati dat mie posibilitatea sa nu merg in Guvern cu aprobarea a inca unui program de investitii pentru ca, dupa cum stiti, ministerul se ocupa de o multime de investitii, unele dintre ele de-a dreptul trasnite”, spunea ministrul Dezvoltarii, enumerand cateva dintre ele, cu ocazia inaugurarii Centrului de conferinte al notarilor.
De unde atata cinism la un ministru care va cheltui alte 4,5 milarde euro doar pentru reamenajarea a 10.000 de km de drumuri comunale si judetene, care vor conecta doar terenurile de fotbal in panta din sate cu salile de sport din comune? Acelasi ministru Elena Udrea recunoaste ca a decis sistarea programului de construit sali de sport din comune, pentru ca acestea „erau folosite numai la nunti sau petreceri”.
De unde vine lejeritatea unor astfel de investitii fara cap si fara coada, care nu sunt gandite si judecate de nimeni, despre care nimanui nu-i pasa daca ajuta sau nu la dezvoltarea economica? In primul rand, mare parte din aceste constructii se fac din bani europeni, iar despre aceste fonduri am auzit ministri care vorbeau ca si cum ar fi fost bani din luna si nu ar conta daca sunt cheltuiti cu folos ori ba. Insasi Elena Udrea a incercat de multe ori sa inchida gura jurnalistilor spunand scurt ca „doar sunt bani europeni”.
Nu stiu daca iresponsabilitatea asta isi va gasi nasul. Mai mult de o speranta nu e loc, intrucat inventivitatea romaneasca e deja celebra, mai ales atunci cand vine vorba de furat. Ar fi trebuit sa fie pedepsita si pana acum, fiindca nu exprima doar incompetenta, ci si o anumita complicitate la sifonarea banului. UE a vegheat si pana astazi la modul in care i-au fost cheltuti banii. De aceea a stopat proiecte si a blocat miliarde pentru nereguli si suspiciuni in legatura cu contractele, coincidenta sau nu, tot din ograda doamnei Elena Udrea.
Daca nu se va schimba nimic, vom impartasi cu totii soarta autostrazii Nadlac-Arad care, inainte de a fi inaugurata, trebuie sa fie daramata si refacuta, pentru ca a fost prost construita. Nu e vorba in fond „decat” de cateva sute de milioane de euro din fonduri europene. Pe langa investitii noi avem si constructii „trasnite”. Cu siguranta avem si guvernanti la fel de „trasniti”. Altfel nu am avea atatea paradoxuri si minunatii, care mai de care mai costisitoare si mai extravaganta.
Ramane sa aflam cine plateste pentru „trasniile” astea si cand vor fi judecati cei care le patroneaza. Sa vedem asadar ce metode vor gasi sa fenteze si rigurozitatea nemteasca.
Radu Zlati 
Comentarii recente