”Hoţii au nevoie de 3 lucruri, ca să poată fura: un portofel plin, beznă si neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit si dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul plin. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul.”
E un fragment din manifestul ”2012 – Sfârșitul lumii lor”, inițiat de un grup de oameni care pretind că ”n-au aparținut niciunui partid politic și, în general, au o reputație de învingători în breslele lor”, ”fac parte din categoria 35+ a neimplicaților din ultimul deceniu și jumătate” și care ”nu s-au decis dacă inițiativa lor să fie civică sau politică”. În fruntea listei inițiatorilor, se numără publicitarii Aneta Bogdan și Bogdan Naumovici.
Despre Aneta Bogdan au mai scris colegii de breaslă. Și despre contractele ei cu statul: TVR, CEC, Radiocom (și despre cum Radiocom a ajuns acționar la Brandient-ul Anetei Bogdan), dar și despre contractul ei cu Transavia psd-istul Ioan Popa. Despre Bogdan Naumovici și contractul lui pe 3 ani cu RMGC, din care va încasa 1,35 milioane de euro (la care se poate adăuga un bonus de succes de 800.000 de euro) am scris eu (vezi facsimil dintr-un MD&A al Gabriel Resources, în care se face referire la acest contract de publicitate). Asupra cazului RMGC voi insista, pentru că îl cunosc mai bine.
În privința moralității cu care Bogdan Naumovici s-a achitat de contract stau deciziile Comitetului Etic al Consiliului Român pentru Publicitate care a calificat trei dintre spoturile campaniei RMGC ca fiind ”publicitate mincinoasă”. Asta e ceea ce Naumovici anunța, în momentul semnării contractului, ca fiind o ”campanie de informare”. Cele trei cazuri (care promovau beneficiile Statului Român, numărul real al locurilor de muncă și sumele investite de RMGC în patrimoniul cultural) nu sunt singurele miniciuni ale campaniei publicitare ale RMGC. Nu voi relua și alte minciuni, pentru că acestea (confirmate de o instituție neutră, mai degrabă favorabilă publicitarilor) sunt suficiente pentru a demonstra lipsa de scrupule a celor care coordonează campania atunci când e vorba de a-și vedea ”portofelul plin”. Din aceeași ”campanie de informare” mai menționez însă doar avalanșa de ”scrisori de susținere pentru Traian Băsescu”, trimise de în toamna anului trecut de către tot felul de ONG-uri înființate de RMGC pentru a-i susține interesele, după ce președintele a început să facă publicitate explicită proiectului.
”Bezna” asupra modului prin care RMGC a ajuns să dețină o pseudo-licență de exploatare la Roșia Montană este întreținută prin secretizarea contractului (ceea ce s-a făcut public este contractului de societate, ceea ce e cu totul altă ”mâncare cu cianură”). Că, de fapt, RMGC nu are nicio licență valabilă (așa cum pretinde și de care s-a folosit pentru a obține tot felul de acte și pentru a bloca orice dezvoltare alternativă a localității) a fost confirmat în această lună de către Ministerul Mediului. Într-un răspuns adresat ASE (vezi facsimil), reprezentanții ministerului scriu negru pe alb: ”licența de exploatare se poate acorda numai după ce s-a depus un studiu privind impactul asupra mediului și a fost însușit de autoritatea competentă de mediu, adică numai după ce s-a emis acordul de mediu (s.a.)”. Invocând așa-zisa licență, Consiliul Local Roșia Montană a aprobat în 2002 un PUG prin care zona era declarată mono-industrială, pretext pentru a respinge orice inițiativă de dezvoltare bazată pe turism, agricultură, prelucrarea lemnului etc. Anulat, definitiv și irevocabil de către instanțele de judecată, PUG-ul a fost reconfirmat (!!!) în 2009 de către Consiliul Local.
”Neatenția păgubașului” e întreținută de aceeași campanie publicitară mincinoasă dublată (prin sumele ”investite” cu această ocazie în mass-media autohtone) de o blocadă aproape cvasi-generalizată în presa mainstream a articolelor și materialelor critice la adresa proiectului RMGC.
Așadar, avem toate cele trei elemente ale hoției (portofelul plin, bezna și neatenția păgubașului) menționate de manifestul ”2012 – Sfârșitul lumii lor”. Iar Bogdan Naumovici, semnatar al manifestului, este partener (contra unei sume cu șapte cifre, în euro) la această hoție!
***
Să mergem mai departe cu manifestul. ”Vrem să nu mai fim furaţi? Nu e atât de greu. E suficient să nu mai acceptăm un stat care se comportă de parcă ar fi stăpânul nostru. Să ne gândim la el, de acum, ca la un angajat de-al nostru. Care trebuie plătit doar pentru ceea ce face pentru noi. Care nu are dreptul să îşi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele noastre. Care nu are nici dreptul de a se împrumuta fără să-şi întrebe patronul, adică pe fiecare dintre noi. Astfel, majoritatea banilor noştri ar rămâne la noi, nu în portofelul statului, din care orice politician se poate servi când vrea.”
Aparent, sună foarte frumos. În fapt, ceea ce transmite acest fragment nu e ideea de control civic, ci, atenție, de-responsabilizarea Statului. Și mutarea acestei responsabilități asupra ”fiecăruia dintre noi”. Dar cine sunt acești ”fiecare dintre noi”? Să revenim din nou la Roșia Montană și RMGC. Ani buni, propaganda companiei a susținut că în Roșia Montană nu se poate face turism. Cum în localități din zonă (Albac, Rimetea, Galda, Arieșeni), unde o asemenea dezvoltare nu a fost blocată și care nu au nici pe departe potențialul Roșiei Montana, turismul a explodat, RMGC și-a schimbat discursul. Mai mult, în parteneriat cu Primăria, a anunțat că va renova și va deschide două unități hoteliere (în fosta școală și fosta clădire a Primăriei).
„Ne gândim la un turism cultural, dar şi unul montan de agrement. De aceea, vom crea în parteneriat cu Consiliul Local două hoteluri, în aşa fel încât turismul pe care ni-l dorim cu toţii să aibă o bază reală de discuţie”, a declarat, recent, Adrian Gligor, vicepreşedinte Patrimoniu RMGC. Ce avem aici? Un stat de-responsabilizat (parteneriat public-privat, cercetările arheologice și amenajarea obiectivelor turistice făcute de către un investitor privat). Ce rezultă? O imensă și grotescă mizerie. Localnicilor li s-a interzis de zece ani orice investiție în turism (nu li s-au eliberat autorizații de construcție, nu au putut accesa fonduri europene și nu au putut angaja credite). Companiei RMGC i s-au acordat însă clădiri aflate în proprietate publică pentru a amenaja hoteluri – asta chiar dacă, anterior, au existat solicitări din partea societății civile pentru a-i pune la dispoziție aceleași clădiri pentru a le reabilita!
Localnicii au fost împiedecați să-și dezvolte propriile activități de turism, dat statul de-responsabilizat (Primăria Roșia Montană) ajută un ”investitor” privat să facă turism. Obligându-i pe oamenii care aveau propria șansă la o dezvoltare independentă să se mulțumească cu un statut de angajat pe doi lei la RMGC. Și să privească asta ca fiind o binefacere!
***
Inițiativa ”Împreună 2012” seamănă, al naibii de mult, cu o altă inițiativă, aparent civică, lansată tot pe rețelele de socializare, în toamna lui 2009, ”Treziți-vă! Asta nu e România NOASTRĂ!”. Alternativa era o România condusă după modelul corporatist. Un stat minimalist și de-responsabilizat. Coincidență, sau nu, inițiativa a fost lansată tot de un specialist în PR, Alexandra Svet. Să fie inițiativele de acest fel, sfârșitul hoției? Nicidecum. Ar fi doar hoții mult mai frumos împachetate și comunicate. Într-atât de frumos, încât să ajungi să le mulțumești pentru că te-au furat.
Radu Zlati 
Comentarii recente