DATA: 23-01-2012
EMISIUNEA: SINTEZA ZILEI
POSTUL: ANTENA 3
ORA: 21:30
MODERATOR: MIHAI GÂDEA
INVITAT: CRIN ANTONESCU
MUGUR CIUVICĂ
ADRIAN URSU
ANDREEA MOLOCEA
OANA STANCU
OANA STĂNCIULESCU
TALK-SHOW
Mihai Gâdea: Bună seara, doamnelor şi domnilor. Purtătorul de cuvânt al PD-L, domnul Cotoi, acesta-i numele exact, Sever Voinescu-Cotoi, domnul Cotoi exprimă degringolada ce se află în aceste zile la vârful puterii. O degringoladă cum rar a mai fost văzută în această maşinaţiune politică a puterii condusă de preşedintele Traian Băsescu. După ce preşedintele a intrat în acel conflict public cu Arafat, după ce publicul a ieşit, lucrurile au început să se clatine şi probabil că cei care au ieşit în stradă în aceste zile pot număra deja victoriile. Protestatarii au pentru ce să se bucure, dar pare că motivul principal pentru care au ieşit în stradă nu s-a împlinit. În studioul nostru în această seară va veni preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, copreşedinte al USL. Domnia sa a avut azi un discurs dur în parlament, în prezenţa primului ministru, a guvernului şi a Camerelor reunite ale parlamentului. Vom discuta ceea ce se poate întâmpla din acest moment. Vom fi în legătură şi cu Piaţa Universităţii, unde a apărut un domn tânăr ce s-a prezentat a fi locotenent şi care spune că-i liber sufleteşte şi să vadă dacă va rămâne liber şi fizic. În studioul nostru se află Andreea Molocea, este demonstrantul ce a făcut o impresie într-atât de puternică aseară cu pancarta „Iubesc democraţia”. Bună seara.
Mihai Gâdea: Bun venit tuturor! Aş vrea să te întreb, Oana Moisil, tu ai mers în stradă pentru a demonstra în aceste zile şi ai dus acel trandafir jandarmului pentru a obţine ceva sau era un gest fără semnificaţii speciale?
Oana Moisil: Era un gest cu nişte semnificaţii speciale. Semnificaţiile sunt acelea că protestul nostru este al unor oameni cerebrali. Ca mine sunt o mulţime de tineri în Piaţa Unirii care protestează pentru reforma întregului sistem politic, care-şi doresc un guvern care să nu poată fi acuzat de corupţie şi care-şi doresc un preşedinte care să nu fi devenit avocatul unei companii private. Când spun asta, mă refer la Roşia Montană Gold Corporation. Unul din motivele importante pentru care sunt în stradă de 11 zile este pentru că nu mai vreau să văd legi aşa cum este cea de modificare a Legii minelor, proiectul de modificare a legii, care să fie de fapt o lege de expropriere privată. Nu mai vreau să văd oameni care suferă din cauza acestei companii care a influenţat autorităţile locale şi aceste autorităţi au declarat zona Roşia Montană monoindustrială.
Mihai Gâdea: Oana, iartă-mă, câţi ani ai?
Oana Moisil: Împlinesc 22.
Mihai Gâdea: Sunt impresionat încă de aseară să văd tineri de 20, 21 de ani, 25 de ani, ce au preocupări foarte profunde, foarte serioase. Mai mult, au convingeri. Şi pentru convingerile lor sunt gata să iasă în stradă, sunt gata să protesteze, sunt gata să-şi facă auzită vocea. Iar protestul vostru a impresionat în aceste zile o ţară întreagă, o lume întreagă a vorbit despre voi. Spune-mi, de unde vine această preocupare a ta pentru societate şi pentru dorinţa de a schimba? A fost cineva care te-a influenţat, faci parte din vreun partid politic? Ce motivaţie lăuntrică, de unde vin convingerile tale la 21 de ani, când mulţi tineri se gândesc în ce club s-o ardă la noapte, pe ce plajă să-şi facă vacanţa de vară şi cum să-şi cumpere un ceas mai şmecher.
Oana Moisil: Convingerile mele vin în primul rând pentru că eu chiar mă simt român. În al doilea rând, convingerile vin pentru că, spre deosebire de alţi tineri, eu n-am avut lângă mine părinţii de la vârsta de 14 ani, pentru că ei au emigrat în Spania şi ulterior în Franţa, şi consider că poate acesta e lucrul care m-a provocat. Nu consider că e o maturizare forţată, e o schimbare a perspectivei.
Mihai Gâdea: Tu ai rămas cu bunicii?
Oana Moisil: Da, cu sora şi cu bunica mea. Eu am aceste convingeri pentru că merg pe stradă şi văd oameni care n-au casă, merg la Roşia Montană şi văd oameni care sunt daţi afară din casă. Merg la şcoală şi văd studenţi care habar n-au încotro s-o ia, cum aţi spus şi dumneavoastră. De-acolo vin convingerile mele.
Mihai Gâdea: Studiezi acum?
Oana Moisil: Da, sunt studentă la Jurnalism, în anul 3 la Babeş-Bolyai.
Mihai Gâdea: Excepţional! În studio este şi Andreea Molocea. Andreea Molocea, ai cunoscut-o pe Oana până acum?
Andreea Molocea: Nu. Mă bucur să te cunosc, Oana.
Oana Moisil: Şi eu mă bucur să te cunosc, Andreea.
Mihai Gâdea: Sunt oameni care nu se cunosc, dar care au convingeri similare. Ce te-a făcut pe tine să ieşi în stradă, să protestezi, să spui iubesc democraţia, vreau să protestez? De unde convingerile?
Andreea Molocea: Eu am ieşit în stradă destul de nehotărâtă, pentru că nu era foarte clară situaţia luni dimineaţă. Au fost mulţi oameni ca mine nehotărâţi care se întrebau pentru ce să ies, ce va urma, pe cine să înlocuim, dar de ce să faci asta, e preferabil să stai acasă, că uite îţi iei bătaie… Principiul meu în viaţă e unul. Nu poţi refuza o prăjitură până nu o guşti. Ieşiţi în stradă, vedeţi despre ce-i vorba, după aia discutăm.
Mihai Gâdea: Deci domnul ambasador, ministru de Externe, Teodor Baconschi, când spunea că acest protest e al mahalalelor inepte nu ştia foarte exact că printre cei care sunt în Piaţă este o tânără doctorand la ştiinţe politice, o tânără ce studiază jurnalismul, ce nu fac parte nici din mahalale şi cu atât mai puţin ar putea fi adusă în discuţie faptul că ar face parte dintr-o mulţime ineptă. Sunteţi mulţumite cu ce s-a întâmplat în urma protestului vostru? Repunerea în funcţie a doctorului Arafat şi demiterea lui Baconschi? Aceste două lucruri vă aduc satisfacţie, este suficient ce-au făcut oamenii ăştia prin demiterea lui Baconschi şi prin punerea în funcţie a lui Arafat? Oana?
Oana Moisil: Nu-i suficient. Sunt mulţumită că repunerea în funcţie a lui Raed Arafat a avut loc, dar cât timp preşedintele tace, cât timp nu ascultă societatea civilă, nu sunt mulţumită. Cât timp politicienii n-au înţeles că noi dorim reforma întregului sistem politic, nu pot fi mulţumită.
Mihai Gâdea: Andreea Molocea?
Andreea Molocea: Da, acum mă pot declara mulţumită. E încă o bătălie câştigată, dar nu s-a terminat. Tot ceea ce se întâmplă acum este o palmă dată actualei clase politice, actualului partid la guvernare, dar în acelaşi timp e un mare semnal de alarmă pentru celelalte partide. Lecţia pe care protestanţii o dau acum este pentru întreaga clasă politică. Nu-i cazul să ne facem încă speranţe sau cei din opoziţie să-şi facă speranţe pentru că şi ei dacă vor greşi trebuie să fie foarte atenţi. Noi vom fi din nou în stradă. Vom începe să devenim un câine de pază, aşa cum ar trebui. Cred că ne trezim cu toţii dintr-o amorţeală. Se câştigă bătălii mici, dar nu-i finalizat totul. Sunt foarte optimistă.
Mihai Gâdea: Domnule Adrian Ursu, protestatarii au un motiv de satisfacţie. Arafat înapoi în funcţie, domnul Baconschi e demis. Dar nu asta au cerut. Nu s-a strigat demisia Baconschi. Au fost multe alte revendicări. (…) În ce fază a acestei tensiuni majore, sociale şi politice credeţi că ne aflăm?
Adrian Ursu: În faza unui sacrificiu ritual. Puterea a căutat ce are prin casă şi l-a găsit pe domnul Baconschi. De fapt nu l-a găsit uşor, că domnul Baconschi nu era acasă, era la Bruxelles, şi a zis să-l aruncăm pe ăsta. Sigur că dacă doreau să obţină un efect ceva mai vizibil în acest moment ar fi putut să facă alte alegeri. De pildă, domnul Igaş putea să aducă ceva mai multă satisfacţie în Piaţă, pentru că, sigur, vorbitul urât în România e condamnabil, dar e atât de extins, încât motivul înlăturării domnului Baconschi pentru cuvintele nepotrivite aruncate demonstranţilor pare pueril. În timp ce domnul Igaş, dacă ar fi fost sacrificat, ar fi avut măcar justificarea că multă lume a fost indignată de felul în care au fost coordonate intervenţiile în forţă două seri la rând în Piaţa Universităţii. Sau şi mai bine ar fi putut s-o dea poporului pe doamna Udrea. Poate atunci ar mai fi fost ceva mulţumire în rândul unora dintre cei care o socotesc pe doamna Udrea un stâlp al actualului sistem clientelar. L-au ales pe Baconschi şi n-au obţinut nimic. Au obţinut un efect ce li se întoarce împotrivă, pentru că oamenii au perceput că puterea încearcă din nou să-i prostească. Şi chiar asta a încercat puterea. Să le dea un semnal că i-ar putea cumpăra cu un astfel de gest mic, că i-ar putea întoarce în case făcând un astfel de sacrificiu. A fost şi inutil şi penibil acest gest, iar felul în care domnul Emil Boc l-a anunţat la sfârşitul acelui discurs din parlament, în ultima frază a acelui discurs, a dat dovadă că undeva în laboratroarele PD-L s-a lucrat mult la acest moment. A fost creată o tensiune… Aşa, după un discurs în care ni s-a spus, de pildă, că dialogul e bun şi confruntarea nu e bună… semăna cu reclama în care ni se spune balonarea nu e bună, normal e să te simţi bine. Cam aşa ne-a spus domnul Emil Boc în discurs. După care ne-a livrat balonaşul ăsta mic, numit Baconschi. Sigur că e uşor penibil să-l dai afară pe ministrul care a vorbit urât cu protestatarii şi nu pe ministrul care i-a bătut pe protestatari. Că bătaia e mai dureroasă… şi lasă şi urme. Dar ce-i caraghios cu această putere care nu e în degringoladă, ar trebui să se încoloneze spre balamuc… este faptul că ei în seara asta s-au adunat nu să discute vreo eventuală demisie a lui Emil Boc. Nici măcar s-o ia în discuţie. Poate vreunul în şoaptă. Ei s-au adunat acolo ca să se certe pe cine pun în locul lui Baconschi. Dacă-l pun pe Cristian Diaconescu şi cedează PD-L postul sau îl pun pe altul de la PD-L? Ăsta-i subiectul discuţiei, cine-l înlocuieşte pe Baconschi. În niciun caz vreo problemă legată de ce strigă oamenii în Piaţă.
Mihai Gâdea: Îl anunţ pe domnul locotenent ce se află într-un alt studio al postului. Bună seara.
Alexandru Gheorghe: Bună seara.
/…/
Mihai Gâdea: Domnule locotenent Alexandru Gheorghe, vă mulţumesc că aţi acceptat să veniţi în studiourile noastre pentru a putea avea acest dialog. În studioul nostru a ajuns şi preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu. Bună seara.
Crin Antonescu: Bună seara.
Mihai Gâdea: Astăzi, parlamentul s-a reunit într-o sesiune extraordinară în urma manifestaţiilor din stradă. A fost demiterea ministrului Baconschi, într-o bâlbâială a actualei puteri, după ce-l numiseră… domnul Baconschi scrisese pe blog că e o manifestaţie a mahalalei inepte. După ce a făcut aceste afirmaţii a fost numit de către PD-L un fel de mediator cu societatea civilă şi după ce l-au numit mediator este demis în condiţiile în care era la Bruxelles. Mai mult de-atât, dumneavoastră, PNL, membri ai parlamentului, aţi anunţat disponibilitatea de a demisiona în bloc, în condiţiile în care toţi parlamentarii USL îşi vor da demisia pentru a forţa alegerile anticipate. Domnule Crin Antonescu, credeţi că aceasta este în momentul de faţă soluţia sau mai degrabă lupta dumneavoastră împreună cu cei care sunt în stradă, aşa cum s-a obţinut repunerea în funcţie a lui Arafat, aşa cum s-a obţinut demiterea lui Baconschi, poate că prin această luptă a celor din stradă cu a celor care sunt în parlament aţi putea obţine şi demiterea guvernului Emil Boc şi lupta politică mai departe ducând revendicările lor până, poate, la suspendarea lui Traian Băsescu?
Crin Antonescu: Bună seara, domnule Mihai Gâdea, doamnelor, domnilor. Întâi de toate să mai precizez ceva. Disponibilitate… poate nu-i cuvântul potrivit, deşi l-am folosit chiar eu. E prea puţin. Simplu spus, noi liberalii am discutat. Sigur că părerile sunt şi de-o parte şi de alta, dar covârşitor s-a degajat ideea că vrem, că asta trebuie să facem, să plecăm din acest parlament. Până când pe noi ca partid sau pe unii dintre noi, electoratul român îi va mai trimite vreodată, legal, legitim, în parlament. La anticipate, la soroc, nu ştiu. Sigur însă că toţi cei care, pe de-o parte, au spus dacă asta vrem sau vor cei mai mulţi dintre noi asta vom face toţi, dar de asemenea am dori să facem acest lucru toată opoziţia în bloc. Acest lucru l-am anunţat, i-am contactat pe colegii noştri, vom discuta mâine şi poimâine. Deja am văzut şi salut o declaraţie a preşedintelui PC care în numele parlamentarilor conservatori angajează aceeaşi opţiune. Acum, în legătură cu acest demers, eu nu pot să spun că e o soluţie. Soluţia problemei noastre o constituiau anticipatele. Cu alte cuvinte, dacă problema este că avem un număr foarte mare de cetăţeni care nu mai suportă actualele autorităţi alese prin vot, la o asemenea problemă soluţia constă totdeauna şi peste tot în regimuri democratice în alegeri anticipate. Ceea ce facem noi acum sau ceea ce vrem să facem împreună cu toţi colegii din opoziţie vine din altă parte. Noi suntem martori de 11 zile la evenimente care din afară văzute poate nu sunt foarte spectaculoase. În Grecia au fost bătăi cu jandarmii, proteste mult mai spectaculoase. În Franţa sau Spania au protestat sute de mii de oameni. Numai că foarte simplu spus, eu, alţi oameni din generaţia mea, dumneavoastră, dom’ne noi apucăm asemenea lucruri în România o dată la 20 de ani. România e o ţară în care se protestează greu. Se iese greu în stradă şi atenţie, aşa cum spunea şi domnul Alexandru Gheorghe, e foarte interesant de observat că deşi mulţi dintre oamenii care protestează sunt supăraţi din cauza situaţiei dramatice materiale, venituri scăzute, totuşi niciun om din stradă nu a cerut nici măcar să i se dea 25% ăia din salariu, înapoi. Toţi au cerut să nu-i mai vadă pe aceşti oameni care ne conduc. Asta înseamnă că protestul vine nu doar din frustrări şi nemulţumiri de ordin material, ci mai ales pentru că oamenii nu mai suportă minciuna, sfidarea şi faptul că sunt călcaţi în picioare. Or, în momentul în care asta se întâmplă şi în momentul în care noi avem convingerea că nu-i vorba de nişte excentrici, de nişte oameni care se plictisesc, de oameni cărora li se pare, ci e vorba de oameni care au curajul să reprezinte în stradă o majoritate dintre noi, din acel moment, că vor ei să facă anticipate sau nu ne este imposibil să mai stăm împreună cu ei într-o instituţie. Cu alte cuvinte, cel mai auzit argument astăzi între noi liberalii a fost acela, bine, şi dacă nu demisionăm din parlament cum ne întâlnim noi cu ăştia pe 1 februarie şi începem să discutăm proceduri? Cu doamna Roberta, cu Vasile Blaga, cu Oltean, cu toţi ceilalţi domni? Asta nu se mai poate. Sigur că într-o variantă bună, ar trebui ca retragerea noastră din parlament dacă se va produce, fapt fără precedent în ultimii 22 de ani, să dea de gândit acestei puteri că totuşi nu-i de joacă. Dacă nu se va întâmpla nici asta, poate că va da de gândit acelei părţi covârşitoare din societate că-i momentul unei reacţii masive, că-i momentul să arătăm aşa cum arătăm noi prin demisia noastră că acele câteva sute de oameni îngheaţă de 10 zile, ne reprezintă şi pe noi şi suntem solidari şi cu ei şi suntem alături de ei. Dacă nu se va întâmpla nici asta vom merge mai departe şi vom vedea cât şi până unde poate să se ducă această putere. Dar e clar că noi în plan extern vom face tot ce-i de datoria noastră să facem, nu minciunile şi prostiile pe care le spune Emil Boc, să cerem tăierea fondurilor pentru România etc., ci o informare exactă de conţinut, realistă, a tuturor instituţiilor europene asupra a ceea ce se întâmplă în România. Şi ăsta-i sensul dezbaterii publice care va avea loc în parlamentul european pe 31 ianuarie la care vom participa şi eu şi Victor Ponta, grupurile politice liberal, socialist şi nu numai.
Mugur Ciuvică: Am auzit ideea asta cu demisia din parlament. Cei din opoziţie, liberalii spun ne dăm toţi demisia, inclusiv cei de la putere şi facem anticipate. Şi tot aud că se spune nu-i procedural, constituţional. După părerea mea, văzând cam ce spun şi oamenii în stradă, ar fi cel mai potrivit lucru, pentru că nici protestele nu sunt procedurale. Nu s-au dus să-şi cearcă voie de la Primărie. Dar dacă astăzi şi-ar da toţi parlamentarii, inclusiv cei din opoziţie, demisia, în 2-3 luni s-ar putea face alegeri care sunt valabile până la finalul mandatului. Poate fi până în martie anul viitor. S-ar face alegeri anticipate doar pentru un an, într-un an noi am sta şi am vedea cum se comportă noii aleşi, fac ei cam ce-au promis pieţelor din ţară? Cei care sunt tineri şi nu le place toată clasa politică pot face partidul lor de tineri care să vină să înlocuiască clasa politică şi foarte frumos, la anul în martie putem să mergem să votăm. Nu mai votăm sub presiunea evenimentelor, votăm liniştiţi şi vedem cine sunt buni, cine sunt răi…
Adrian Ursu: Dar ce vă face să credeţi că puterea va face pasul ăsta şi nu va lăsa opoziţia în ofsaid?
Mugur Ciuvică: Şi dacă puterea nu-şi va da demisia va fi un iureş general. Cât suntem noi de ţară mică, Merkel a reuşit să-l convingă pe Berlusconi să plece. Şi Berlusconi e un tip greu de tot într-o ţară uriaşă din UE. Şi l-a convenit să plece. În momentul în care opoziţia îşi dă demisia din parlament nimeni nu mai stă de vorbă cu actuala putere din ţara asta. Nimeni nu mai discută cu aceşti oameni. Va fi un semnal. Sigur că procedural nu înseamnă nimic, dar ar fi infernal să avem un parlament pe jumătate…
Adrian Ursu: Eu nu ştiu dacă-i eficient. Am văzut oameni care deja ştiu în ziua de azi, ştiu ce se va întâmpla într-un caz, ştiu ce se va întâmpla în alt caz. Eu nu ştiu ce se va întâmpla. Vă dau două exemple. În 1929, retragerea social-democraţilor din bundestagul german a dus la ascensiunea partidului nazist, a câştigat la următoarele alegeri de opt ori mai mult decât avuseseră cu un an înainte în alegerile din 1928. Al doilea exemplu de la noi din ţară e în 1911 când liberalii şi conservatorii s-au retras din parlament pe o chestiune de litigiu între putere şi opoziţie, puterea încălcând o hotărâre a justiţiei. Dar s-au retras doar printr-o grevă parlamentară. Nu şi-au dat demisiile. N-au mai venit la lucrări. S-au întors la lucrări după demisia ministrului Justiţiei şi a primului ministru, Carp, şi au reuşit să formeze o nouă construcţie politică, un guvern de coaliţie. Repet, s-au retras doar temporar.
Mugur Ciuvică: Există şi variante…
Adrian Ursu: Poate dacă ne uităm în istorie mai învăţăm nişte lucruri. Un partid care are înclinaţii totalitare în lipsa unei opoziţii în parlament poate să comită mult mai multe acte abuzive decât comite chiar şi în cazul ăsta…
Mugur Ciuvică: În UE din 2012 e greu.
Adrian Ursu: UE este atât de ocupată acum, încât s-ar putea să ne lase să ne descurcăm singuri. Vă atrag atenţia că nu suntem în Zona euro, spre deosebire de Italia. Aşa că s-ar putea să fie mult mai puţin interesaţi de ce ni se întâmplă nouă pe-aici.
Mihai Gâdea: Avem doi oameni care nu pot fi suspicionaţi că ar avea vreo afiliere politică, sunt doi oameni din stradă, care au manifestat aceste zile şi pe care i-am cunoscut noi, televiziunile, dumneavoastră, opinia publică tocmai din această perspectivă, de protestatari. Andreea Molocea este cea care apare într-o fotografie emblematică a acestor revolte, cu această pancartă „Iubesc democraţia”. E doctorand la ştiinţe politice, şi Oana de la Cluj, este viitor jurnalist. Voi ca reprezentanţi ad-hoc ai manifestanţilor, ce-aţi vrea să facă opoziţia? Să-şi dea demisia sau să rămână în parlament?
Andreea Molocea: Eu nu voi intra pe discuţii procedurale. Aş dori să amintesc opoziţiei şi domnului Crin Antonescu că ceea ce se petrece în Piaţă e diferit faţă de tot ceea ce se pregătesc ei să facă. Mulţi protestatari spun sloganuri care nu ating doar puterea, ci şi opoziţia. În Piaţă sunt oameni care nu sunt nemulţumiţi doar de probleme materiale. Problema clasei politice e o problemă valorică. Şi da, ţinteşte, e o palmă dată actualului guvern, dar e un mare semn de exclamare şi pentru dumneavoastră, din opoziţie. Cred cu sinceritate că acum ar trebui să vă înarmaţi cu consilieri pe probleme care apar în Piaţă, pe problema cetăţenilor, pe problema femeilor ce nu sunt reprezentate, pe problema ecologia, Roşia Montană. Oana e aici… Pe diferite probleme pe care oamenii şi cetăţenii acestei ţări încep să le exclame, public. Pentru că nu au fost aduse în parlament. Parlamentul e unica instituţie a unui stat în care apar nevoile cetăţenilor pe agendă şi se negociază. Acest parlament nu şi-a făcut datoria nici faţă de cetăţeni, nici faţă de cetăţene. Avem jumătate din această ţară care nu e reprezentată, nu avem adăposturi pentru femei bătute, se dau politici proaste de mediu, oamenii sunt revoltaţi şi pe chestiuni valorice nu doar pe chestiuni economice. Se tot discută de proiecte, de chestiuni procedurale, facem scenarii… vorbiţi cu cetăţenii, luaţi-vă consilieri, verificaţi sondajele, apropiaţi-vă pe problemele reale. Hai să lăsăm demagogia la o parte. Asta se cere în Piaţă. Aţi spus că România e un stat care iese greu în stradă. Vă garantez că nu va mai fi aşa. Sunt mulţi tineri ca mine care au studii. Indiferent cine vine, nu vom mai lăsa să fim minţiţi şi nu vom mai lăsa ca valorile să fie încălcate. Vom proteja democraţia.
Crin Antonescu: Mă bucur de ce spuneţi. Cred că n-am făcut nicio demagogie… deci nu la mine apelul să las demagogia. Şi tocmai vorbim de o chestiune valorică. Aici deja disputa controversa înfiripată între domnii Adrian Ursu şi Mugur Ciuvică arată clar că există argumente serioase şi pentru a rămâne şi pentru a pleca din parlament. Ca atare, în paranteză fie spus, aş vrea ca să-i privim pe oamenii care pledează pentru rămânerea în parlament sau împotriva demisiei, să-i privim ca pe nişte oameni care se gândesc la ce-i mai bine, care fac nişte calcule de oportunitate. Nu la nişte oameni care-şi apără neapărat pentru câteva luni un scaun. Numai că decizia dacă o luăm nu este dată – sau pentru noi n-a fost dată cel puţin – de un calcul electoral, ci de un indiciu valoric. Adică este momentul în care în faţa acestei ieşiri în stradă a românilor în semn de protest pentru a-şi cere diferite drepturi, de la apărarea demnităţii lor în general, până la adăposturi pentru persoane… pentru mame… Deci în faţa acestui lucru simţim nevoia să facem şi noi ceva care să limpezească apele. Iar faptul că nemulţumirea celor mai mulţi dintre români nu se îndreaptă doar împotriva puterii, ci împotriva întregii clase politice o ştim demult. Nu erau nevoie să vină aceste proteste să ne-o spună. Martori sunt colegii noştri de emisiune că am vorbit şi nu numai eu, de multe ori de imperfecţiunile noastre şi de dorinţa de a face lucruri tot mai bune. Nişte alegeri anticipate ar fi prilejul ca să mai facă şi oamenii ordine prin clasa politică, prin votul lor, om cu om, partid cu partid.
Mihai Gâdea: Oana de la Cluj… Oana care este văzută acum de întreaga ţară şi nu numai. Avem mesaje că suntem priviţi de la Madrid, Roma, din Germania, de la Frankfurt, Munchen, există români care ne privesc din Israel, din SUA, din Canada… Spune-le tu românilor şi celor din opoziţie ce ai aştepta tu ca cetăţean de la domniile lor? Ai vrea să-şi dea demisia şi să plece în bloc din parlament?
Oana Moisil: Eu nu-mi doresc să-şi dea demisia. Eu îmi doresc ca opoziţia să vină în Piaţă, şi nu să vină ca politicieni, să vină ca români. Aş vrea să asculte cererile Pieţei şi după care să se întoarcă în parlament şi să găsească soluţii să le poată pune în practică. Asta-mi doresc de la opoziţie.
Mihai Gâdea: Deci să vină în Piaţă să vorbească cu oamenii. Dar…
Oana Moisil: Aş vrea în primul rând să asculte.
Mihai Gâdea: Dar în momentul de faţă nu aştepţi demisia lor din parlament, înţeleg.
Oana Moisil: Dacă nu sunt în stare să reformeze acest sistem politic, da, aştept demisia cu nerăbdare. Şi încă un lucru, din partea opoziţiei aştept să oprească proiectul de la Roşia Montană. Şi pentru dumneavoastră, domnule Mihai Gâdea, pentru că nu ştiu dacă o să mai continuăm această discuţie aş vrea să vă amintesc că în urmă cu câteva luni i-aţi promis cuiva, respectiv preşedintelui Asociaţiei Alburnus Maior, Eugen David, că veţi face o emisiune pe subiectul Roşia Montană.
Mihai Gâdea: Cu o singură condiţie. Dacă vii şi tu la emisiunea la care o să fie invitat domnul de la Roşia Montană, faţă-n faţă cu cei de la Gold Corporation. De acord?
Oana Moisil: Cu drag.
Mihai Gâdea: Ne vom vedea atunci. Mulţumesc, Oana.
Oana Stancu: Tocmai aici e problema. Că dacă şi cei din opoziţie ar fi imaculaţii imaculaţilor şi cu urechile perfect conectate la ce se întâmplă în Piaţă atunci când merg în parlament se lovesc de curentul Anastase. Şi de pereţii Anastase, Oprea etc. Şi sunt două lucruri în două momente ale zilei de azi, Mihai Gâdea, care m-au făcut să fiu convinsă că odată ce protestele din stradă s-ar stinge, nimic nu se va schimba în comportamentul actualei puteri. De aceea cred că orice mijloc de a se ajunge la alegerile anticipate este necesar acum. Şi nu o spun politic, o spun în calitate de ziarist care în fiecare săptămână vă furnizează toate furtişagurile pe care le pot demonstra. Sunt convinsă că sunt altele, poate şi mai grele, pe care nu le pot demonstra. Cele două momente ale zilei de azi sunt demiterea domnului Baconschi, un gest de maximă ipocrizie, în condiţiile în care vine la o săptămână după ce domnia sa s-a referit la manifestanţi. Al doilea moment este cel în care domnul Mircea Toader a apărut la o emisiune să spună, minţind din nou, ca majoritatea celor de la putere, că dumnealor nu au ştiut ce a spus Baconschi pentru că n-au citit blogul. Comportamentul acesta este perfect clar pentru ce vă spuneam. Nimic nu se va schimba odată ce se vor găsi liniştiţi înapoi la putere. Domnul Toader m-a surprins iar azi, apărând public. Din punctul meu de vedere domnia sa dacă ar fi avut conştiinţă, obraz, respect faţă de manifestanţi sau frică de ei, n-ar mai fi trebuit să iasă public, după ce l-am prezentat sâmbătă minţind grosolan. Aveam în mână aceste documente pe care Toader le-a semnat în calitate de mandatar al tatălui doamnei ministru Boagiu într-o afacere urât mirositoare, în care au pus mâna pe o vilă la Snagov cu 42.000 euro, când două case mai încolo se vinde vila cu 550.000 euro, iar domnul Toader spunea nu ştiu nimic. Dar de ce să-l fi reprezentat eu, de ce să mă fi implicat eu în aşa ceva… faptul că dumnealui a avut tupeu să iasă public azi e simbolic pentru ce ar urma să fie de-acum înainte.
Mihai Gâdea: Uitându-mă la putere şi la modul în care a acţionat în ultimii 7 ani, ea fiind reprezentată de domnul Traian Băsescu, iau în calcul ceea ce este mai rău. Nu iau în calcul bunele intenţii pentru că de multe ori le-am luat în calcul şi ele s-au dovedit a fi nişte iluzii de-ale noastre, nişte baloane colorate şi atât. Motiv pentru care mă întreb, dacă parlamentul ăsta va rămâne doar cu Anastase, cu Vasile Blaga, cu PD-L, cu transfugii de la UNPR, cu UDMR şi vor spune avem cvorum, face o nouă Constituţie şi vor face tot ce-şi doresc domniile lor? Poate oamenii nu vor mai ieşi în stradă şi vom asista la ce poate fi mai rău, în condiţiile în care în parlament există o voce ca a dumneavoastră, există o voce ca a domnului Victor Ponta, care se opun actualului regim şi azi au vorbit de la tribună în văzul a milioane de români. Înainte de a răspunde, domnule Crin Antonescu, aş vrea s-o rog pe Oana Stănciulescu să intervină…
Oana Stănciulescu: Două lucruri scurte spun. Vreau de la doamna Oana Stănciulescu lămurire. Înţeleg că mâine sau poimâine discutaţi cu partenerii dumneavoastră, dat fiind că mai devreme chiar dumneavoastră spuneaţi că unii dintre parlamentari pot ajunge la concluzia că-i mai bine pentru România să rămână în parlament şi dacă PSD va ajunge la această concluzie în următoarele zile aş vrea să ştiu dacă PNL rămâne pe poziţie şi pleacă separat, fără PSD? A doua întrebare dacă oamenii au cerut, nu comasate, dacă anticipate înseamnă şi la alegeri separate şi o remarcă doar, Mihai Gâdea, apropo de ce spuneai mai devreme, că acest guvern face ce ştie să facă şi dovadă că vrea să tragă de timp. Am trei argumente. În urmă cu trei zile, în plin protest, guvernul PD-L s-a întâlnit cu revoluţionarii la sediul PD-L şi au încheiat un protocol prin care guvernul se angajează să plătească indemnizaţiile revoluţionarilor, cu condiţia ca revoluţionarii să nu iasă în stradă. Acum trei zile, pe 21. Dovadă că guvernul şi PD-L fac ce ştiu să facă şi e doar o minciună ce afirmă la televizor. Alaltăieri, domnul Emil Boc şi-a pus consilierul personal preşedinte la Transelectrica, o companie importantă cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro. Nimeni nu-l cunoaşte. Şi în al treilea rând, tot în aceste zile guvernul a decis să modernizeze salonul prezidenţial de la Otopeni. Ca şi cum aceasta era problema în aceste zile.
Mihai Gâdea: Domnule Crin Antonescu?
Crin Antonescu: La întrebarea ce facem noi dacă PSD vrea să facă altceva am să vă dau un răspuns cumva diplomatic, ceea ce nu-mi stă în caracter şi nici în plăcere. Noi ne dorim mult ca PSD să vrea acelaşi lucru ca şi noi. Şi ca şi PC. Sunt convins, din ce ştiu eu, părerile sunt şi acolo împărţite. Există şi acolo determinarea de a face ce-i mai bine până la urmă pentru sănătatea vieţii politice româneşti şi o să avem aceste discuţii şi o să vedem. Ne dorim să avem toţi aceeaşi poziţie. Vedeţi, domnule Mihai Gâdea, eu nu mai cred în argumentul că dacă noi rămânem în parlament această putere îşi va cenzura pornirile abuzive. Pentru că până acum, cu noi în parlament, numărând cum vrea Anastase, desfiinţând forul legislativ prin 14 angajări de răspundere, spre comparaţie, guvernul Adrian Năstase a avut două şi guvernul Călin Popescu Tăriceanu 4 în patru ani fiecare. Făcând toate lucrurile care sunt de detaliu, dar care sunt foarte grave în viaţa unui parlament şi pe care nici n-am mai putut insista public, dacă au făcut ce-au făcut în economia românească, în toate aceste numiri de oameni, în toate afacerile pe care numai din ce prindeţi dumneavoastră săptămână de săptămână vedem toţi… Păi ani de zile şi sub alte guverne am trăit cu ideea că-i nevoie de aceste voci. Care e rezultatul? Aud peste tot şi o spun deschis, că sunt frustrat pe chestiunea asta, că între un escroc care intermediază pentru mama doamnei ministru vilă la Snagov cu 40.000 euro, că între unul ca Ioan Oltean care făcea cu energie ieftină pentru firmele băieţilor lui şi care a putut să aducă oare de ce, unul ca Ioan Nelu Botiş ministru şi între toţi aceşti indivizi care fac aceste lucruri şi mine şi atâţia alţi colegi, care nu am deturnat un leu din banul public vreodată, care am spus cu consecvenţă de ani de zile acelaşi lucru, nu-i nicio diferenţă…
Mihai Gâdea: O secundă, domnule Crin Antonescu. Luăm o scurtă pauză şi revenim. Urmăriţi „Sinteza zilei”. O seară interesantă, după o zi foarte agitată, în care s-a aşteptat demisia guvernului, s-au aşteptat soluţii. La momentul ăsta pare că se află întreaga situaţie, e într-o mlaştină. Întrebarea e cum se va ieşi de-aici? V-am întrerupt, domnule Crin Antonescu, în momentul în care explicaţi că v-aţi săturat să se pună un semn de egalitate între dumneavoastră şi Oltean etc.
Crin Antonescu: Să nu mai dăm nume, că suntem nedrepţi faţă de toţi cei pe care-i scăpăm. Nu-i vorba că m-am săturat. Că nu trebuie să spun asta… dacă te saturi pleci. Cei care fac politică trebuie să aibă puterea de a nu se sătura. De a răbda. Numai că-i vorba de ce-i eficient sau nu. Eu am pledat mereu pentru ideea că dacă vrem democraţie trebuie să avem oricum partide mai multe şi să ştim să facem diferenţe între partide, între oameni. Pentru că dacă nu facem diferenţe totul e otova şi aşa cum ne-a învăţat domnul Traian Băsescu şapte ani că toţi politicienii sunt răi, că toată clasa politică e rea, că toţi sindicaliştii sunt corupţi, că toţi jurnaliştii sunt la moguli, am ajuns unde-am ajuns. Dacă văd că nu se poate aşa, atunci simt ca politician – şi acum vă spun ce cred eu şi cei mai mulţi dintre colegii mei – care e argumentul cel mai puternic pentru a face acest gest, pentru a pleca… E un moment special, un moment în care lumea participă afectiv şi e un moment în care se pot separa apele. Printr-un asemenea gest şi nu prin altul, putem în fine să dăm de gândit oamenilor că nu suntem toţi la fel, că nu suntem noi toţi politicienii indiferent că suntem putere sau în opoziţie, ne certăm ce ne certăm până plecăm să ne luăm salariul, forfetara sau ce mai avem pe-acolo şi că într-o asemenea situaţie dacă noi am spus împreună cu strada că trebuie anticipate atunci să ne comportăm ca şi cum ar fi anticipate. Ne depunem mandatele şi în momentul în care vom ajunge cu toţii la concluzia că trebuie să mai facem alegeri, le mai facem. Asta-i semnificaţia gestului. Sigur că şi domnul Adrian Ursu are dreptate. Nu se ştie cum va reacţiona societatea. Nu se ştie cum va reacţiona opinia publică internaţională, nu se ştie unde se vor opri aceşti oameni. Şi eu vă spun clar că se vor opri unde-i oprim noi. Dumneavoastră, presa, strada, oamenii, societatea civilă agregată cât de cât. Acolo se vor opri. Altfel nu. Nu se ştie dacă noi opoziţia vom câştiga electoral sau nu din acest gest. Dar simţim nevoia şi din punct de vedere moral şi pentru această limpezire pentru a forţa la urma urmelor o alegere. Mai devreme sau mai târziu politică, şi în orice caz morală. Acesta-i motivul pentru care vrem să facem acest gest. Sigur însă că o să mai discutăm şi vom vedea ce decizie luăm.
Oana Stancu: În nicio ţară din lume, nici în cele mai puternice democraţii, nu există icoane. Politicienii sunt asemenea tuturor dintr-o societate, unii cu principii, alţii fără, unii hoţi, unii puturoşi, unii cinstiţi, dar mai proşti… comportamentul politicianului este impus de controlul pe care-l exercită cetăţeanul. Dacă politicianul se teme de reacţia oamenilor atunci are şi ruşine, îşi dă demisia.
Mugur Ciuvică: Până acolo e departe. Dar întrebarea pe care o pun oamenii în Piaţă, pe cine punem în loc, nu o înţeleg. Păi răspunsul este pe cine vreţi voi. Pentru că dacă sunt alegeri nu pune nimeni pe nimeni. Cine obţine mai multe voturi vine în loc. Deci oamenii pun pe cineva în loc, pe cine au ei chef.
Crin Antonescu: Noi deja începem să fim caraghioşi, discutând asta. Acolo sunt nişte oameni… nu ştiu dacă ei reprezintă o majoritate sau nu… Nişte oameni protestează şi spun nişte lucruri. Le ştim. După aceea au început comentatorii, diversioniştii… da, dar de ce nu strigă sus Antonescu? Dar de ce nu strigă sus Victor Ponta? Păi uite-aşa, nu vor ei să strige asta. Vor să strige doar Jos Băsescu. Având în vedere starea de spirit pe care o cunoaştem, având în vedere sondajele nenumărate care concordă cu ceea ce se manifestă acum, care ne fac să credem că ăsta-i vârful icebergului la nemulţumire, am cerut nişte alegeri anticipate. Vor bine, nu, nu. Ce atâta discuţie despre pe cine o să votăm? Pe Traian Băsescu din nou. Dacă mă mai întreabă cineva aşa nelămurit îi spun. Dar poţi să-l mai votezi pe Traian Băsescu o dată. Nu-i mandat întreg, dacă demisionează poţi să-ţi satisfaci nevoia vicioasă de a-l vota la nesfârşit pe Traian Băsescu. Să fii sănătos! În rest vorba lui Mugur Ciuvică, votaţi pe cine doriţi. Dacă nu vă plac cei care candidează apucaţi-vă şi candidaţi, faceţi partide, aveţi drepturi. Ce putem face altceva, cum putem rezolva problema? Nu-i mai deranjăm pe domnul Traian Băsescu şi pe cei de la putere până când nu găsim pe cineva pe care să-l votăm toată ţara asta sau cum? Astea sunt diversiuni şi au devenit plictisitoare.
Andreea Molocea: Da, poate au devenit plictisitoare pentru dumneavoastră, dar ele sunt puse cu cea mai mare seriozitate în Piaţă. Nu-i cazul să luăm la sarcasm ce se vorbeşte acolo. Şi da, poate nu sunt majoritatea. Dar atâta timp cât eu o tânără de 25 de ani cu o pancartă cu o inimioară am apărut acolo şi domnul Mihai Gâdea m-a invitat în emisiune şi primesc două-trei sute de mesaje din ţară, eu, de la oameni care rezonează la ceea ce am spus eu, şi rezonează cu principiile din Piaţă, e cazul să luăm seamă de ei. Şi domnule Crin Antonescu, ştiţi de ce ne-am săturat noi? Ne-am săturat să auzim de conflicte. Şi ne-am săturat să vedem între dumneavoastră politicienii dând vina unul pe celălalt. Dorim soluţii. Dorim o agendă politică clară.
Crin Antonescu: Noi plecăm. Nu veţi mai auzi conflicte în parlament. Acolo domnul Emil Boc va vorbi, toţi ceilalţi vor aplauda. Problema este, cine a spus că nu ţinem cont de Piaţă?
Adrian Ursu: Intervin şi eu… politica e conflictuală, n-are cum să fie într-o armonie. Tu nu ai prins acele vremuri când era armonie totală. Şi când liniştea poate să te bage în mormânt mai tare decât conflictul. Nu ne dorim să mai avem o singură voce, un singur gând şi un singur deziderat.
Andreea Molocea: Nu. Ne dorim mediere şi negociere. Negociere între ce se întâmplă în Piaţă şi ce se discută aici. Noi dezbatem pentru ce? Cu ce ajută oamenii din Piaţă ce se discută aici?
Crin Antonescu: Eu mă simt tentat să intru în această negociere, chiar dacă sunt pe cale să demisionez din parlament. Ce doriţi domnişoară de fapt?
Andreea Molocea: Dorim de la dumneavoastră cei care reprezentaţi opoziţia soluţii. Dorim discursul dumneavoastră să nu mai fie doar antiguvernare…
Crin Antonescu: Vreţi să-l şi laud puţin?
Andreea Molocea: Nu. Doresc să veniţi cu soluţii.
Crin Antonescu: La ce?
Andreea Molocea: La problemele care sunt emise în Piaţă.
Crin Antonescu: Care? Haideţi… Eu asta am înţeles din ce-am văzut. Poate m-au manipulat televiziunile mogulilor. Eu am văzut ca factor comun în aceste pieţe nemulţumirea în actualele autorităţi, cererea de demisie a preşedintelui, a guvernului şi cererea de anticipate. La această problemă soluţia pe care noi o propunem este cea a alegerilor anticipate. Că doar dumneavoastră în Piaţă o propuneţi. N-am spus-o eu înainte de a o spune dumneavoastră. Pentru chestiuni punctuale putem să discutăm, să facem proiecte de lege. Dar hai să nu amestecăm lucrurile. Adică cine nu a luat în serios Piaţa? Eu am luat-o în serios, dar înţeleg că oamenii n-au ieşit în Piaţă ca să strige… nu vrem să mai auzim discuţii contradictorii în parlament. Şi vrem linişte. Dacă pentru asta aţi ieşit… am timp să-mi revin.
Andreea Molocea: Nu vrem linişte, vrem soluţii. Ca să ajungi la o soluţie nu înseamnă că treci prin linişte.
Oana Stănciulescu: Păi una din soluţii e dată tot din Piaţă, „Jos Băsescu”. Sau „Jos Guvernul”.
Andreea Molocea: Este una din soluţii şi este nucleul care centrează toate acele grupuri diferite din Piaţă.
Mugur Ciuvică: Păi atunci hai s-o luăm uşurel. Să-l dăm jos pe Traian Băsescu, uşor-uşor, după aia dăm şi guvernul, facem şi anticipate. În campanie discutaţi dumneavoastră fiecare în parte ce doriţi, ochiţi…
Mihai Gâdea: V-aţi gândit să candidaţi?
Andreea Molocea: Sunt prea tânără. Să-mi termin teza şi apoi vedem.
Mugur Ciuvică: Data viitoare, nu contează. Dar faceţi antrenament acum în campania asta electorală. Vedeţi ce probleme aveţi dumneavoastră, ochiţi candidatul care credeţi că vă rezolvă problemele, ajuns la putere, că din opoziţie nu poţi rezolva nimic, că n-ai votul, că aşa-i făcut parlamentul peste tot în lume. Îl ochiţi şi-l votaţi. Pe cutare, cutare. După aia vă dezamăgeşte, nu-l mai votaţi. Deci lucrurile sunt simple.
Mihai Gâdea: Domnule Crin Antonescu, întrebarea este… demisia în momentul de faţă, adică îmi imaginez că dumneavoastră la momentul în care aţi analizat soluţiile pe care opoziţia le poate avea, apropo de soluţii, pentru a îndeplini cerinţele pieţei, cerinţele opiniei publice se ştie… în sondaje cât de jos încredere are actuala putere… Când aţi încercat să vedeţi care sunt soluţiile, probabil că aţi găsit una, două, trei. Suspendara preşedintelui mai este un punct de la care se poate pleca în sensul ca opoziţia să rămână în parlament şi să lupte pentru obţinerea acestei suspendări?
Crin Antonescu: Domnule Mihai Gâdea, evaluarea mea este că actuala majoritate nu mai poate fi dislocată. Cine să se răzgândească acolo? Oamenii din PD-L care văd cam câtă simpatie au în ţară şi ce-i aşteaptă la alegeri? Domnii din UNPR care dacă nu reuşesc să comaseze alegerile să ciupească nişte voturi pe spinarea lui Piedone sau a lui Onţanu sau mai ştiu eu a cui… sunt zero ca partid, nu ştie nimeni de ei… Pe cine să convingem noi acolo să votăm o suspendare pentru că uite, oamenii sunt supăraţi? Asta-i o iluzie şi după cum ştiţi am redactat un document, l-am pregătit în sensul ăsta, culegem semnături. Numai că una-i una, alta-i alta. Problema în acest moment, că să aşteptăm ca UDMR să se răzgândească sau UNPR să se răzgândească, mi se pare iluzorie. Dacă hotărâm să rămânem în parlament nu rămânem în speranţa de a convinge iar pe nu ştiu cine că-i urât, că oamenii sunt supăraţi. Nu. Ei se duc până la capăt şi scapă cine poate. Ce-au făcut comuniştii? Au făcut vreo mişcare pe 20 decembrie? Nu. S-au dus până la ultimul birou politic cu Ceauşescu şi l-au chemat şi înapoi de la uşă. După aceea, de pe 25 decembrie au început să fie toţi denunţători ai tiranului şi sinistrei soţii.
Adrian Ursu: Aşa se întâmplă şi acum, pentru că povestea lui Baconschi de azi e doar un plan… că dânşii aşa gândesc, că sunt foarte inteligenţi şi joacă la dublu câştig. Aruncăm şi hoitul la mase poate sunt mulţumiţi că l-am descăpăţânat pe Baconschi care oricum era şi urât şi pe de altă parte, le dăm şi celor de la UNPR un post ministerial în plus, dacă Cristian Diaconescu va fi cel înscăunat, ca să-i ţinem mai aproape. Cum au făcut în cazul doamnei Daniela Andreescu. Noi am zis, dom’ne corupta coruptelor de corupte a fost dezvăluită de noi de presă şi în fine am reuşit să dizlocăm pe cineva din guvernul ăsta plin de personaje penale. Şi doamna Andreescu a fost aruncată. Mişcara a fost făcută pentru a ţine mai bine UDMR acolo, care a primit în felul ăsta o nouă recompensă. Şi uite-aşa cele două partide de la care s-ar putea aştepta dizlocarea de oameni spre un vot în favoarea unei suspendări a preşedintelui Traian Băsescu au fost ţinute mai departe, mai aproape de PD-L. Aşa că nu par în niciun fel dispuşi să plece de la putere prea curând.
Mugur Ciuvică: Se vede şi tactica lor. Se vede din avion. Vor să câştige timp în aşa fel, încât într-adevăr anticipatele să devină ridicole în sistemul politic românesc. Dacă ajung în primăvară ce să mai faci anticipate? Un semn o să fie asta cu comasatele. Dacă renunţă la comasate deja e un pas înapoi.
Oana Stancu: Încă au mai tras speranţe că ar putea să rezolve alegerile cu votul prin corespondenţă, cu comasare, cu diverse… în momentul în care îşi vor mai lua şi gândul că ar mai putea rămâne la putere şi după alegerile din acest an mă tem de fenomenul pârjolirii. Deja s-au semnat contracte grele şi pe multe miliarde în ultimul an. Vă daţi seama ce-ar însemna în câteva luni până la alegeri, în condiţiile în care după noi, potopul.
Mihai Gâdea: Aş vrea să terminăm emisiunea cu dezvăluirea oferită de Oana Stancu la „Exces de putere” sâmbătă seara.
Mihai Gâdea: Mda! Oana Stancu, dezvăluirea este… sunt acte, contractul de vânzare-cumpărare…
Oana Stancu: Da. Doamna Boagiu azi rugată de colegii noştri să explice a comunicat că ne va da în judecată. Aştept să facă un astfel de demers pentru că astfel toate documentele vor ajunge la dispoziţia celorlalţi colegi, vor ajunge să fie publice cu totul. Vă spuneam că am fost surprinsă azi că domnul Toader, deşi n-ar trebui să mai fiu, că domnul Toader a mai avut puterea, obrazul sau cum vreţi să-i spuneţi, să mai apară public după ce-a fost devoalat în acest mod absolut umilitor.
Adrian Ursu: După regula asta doamna Udrea ar trebui să-şi plimbă prin living poşetuţele. N-ar trebui să mai iasă din casă.
Oana Stancu: Doamna Udrea a consacrat un tupeu. A consacrat făţărnicia maximă. Toader n-a fost din categoria asta. Vă spuneam că certitudinea mea e că nu se va schimba nimic în comportamentul acestor oameni dacă acum cu o tensiune în Piaţă n-a simţit un ministru nevoia pentru alegători, pentru cetăţeni, să explice.
Adrian Ursu: Unde să simtă nevoia dacă Oana Stănciulescu dădea exemplele de mai devreme? Dacă Emil Boc azi cu Piaţa strigând împotriva lui îşi numeşte consilierul şef la Hidroelectrica? Şi exemplele pot continua. Cum să tragă cineva nădejde că ei ar fi dispuşi să plece de la puterea asta care le permite să facă toate aceste lucruri?
Crin Antonescu: Noi degeaba discutăm de posibila reeducare a acestui guvern. E absurd. Chiar dacă nu acceptau anticipatele, ei n-au venit cu nimic serios care să arate că au înţeles ceva. Să spună… că-i o discuţie falsă asta, ce spune Curtea Constituţională despre comasate. Indiferent c-ar spune Curtea Constituţională că sunt constituţionale sau nu comasatele, dacă ei ar avea voinţa să dea înapoi cu această chestiune ar spune. Constituţonal sau nu retragem proiectul. Nu mai vrem comasate. Ne ascundem după aşteptarea verdictului de la curte. Ar fi venit să spună, hai dom’ne să discutăm şi cu voi opoziţia legea electorală. Facem uninominal curat, mergem pe legea asta, că poate nu mai alegem într-un singur tur că nu-i normal… astea sunt lucruri de caraghioslâc dacă discutăm reeducarea lor. Iar hoţia continuă pentru că-i un mecanism greu de oprit. Îl opreşti doar cu Poliţia.
Oana Stancu: Esenţa a fost pusă astăzi în discursul domnului Crin Antonescu. Cei din Piaţă contează? Da sau nu? Din punctul meu de vedere a răspuns nu. Neajungând la concluzia anticipatelor.
Mihai Gâdea: Aceasta-i emisiunea noastră. Mâine e o zi importantă. Este Ziua Unirii. Anul trecut, preşedintele şi Emil Boc au fost huiduiţi. Ce se va întâmpla mâine? Va ieşi preşedintele Traian Băsescu la Iaşi şi Focşani, va merge undeva unde sunt oameni sau va sta închis în Cotroceni, cum face în ultimele 11 zile? Ce se va întâmpla va fi interesant. Noapte bună!
(Prin Monitoring Media: Antena 3, Sinteza zilei, 21:30)
Radu Zlati 
Comentarii recente