Crin Antonescu – invitat la ”Sinteza zilei” 14.03.2012

Mihai Gâdea: Bună seara, doamnelor şi domnilor! Bună seara, dragi prieteni! Bine v-am regăsit la „Sinteza zilei”! Emisiunea de aseară a stârnit destul de multe reacţii şi poate chiar controverse. Cu privire la aspectele care mă implică din aceste comentarii, am să fac referire în această seară – câteva scurte referiri – însă ceea ce cred că este cel mai important este după ce am urmărit punctul de vedere al primului ministru, aseară, al domnului Mihai Răzvan Ungureanu, în această seară să ascultăm punctul de vedere al liderului opoziţiei, preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, copreşedinte al USL. Bună seara, domnule preşedinte! Vă mulţumesc pentru prezenţă!

Crin Antonescu: Bună seara, domnule Gâdea! Bună seara, tuturor!

Mihai Gâdea: Aţi urmărit emisiunea de aseară?

Crin Antonescu: Am urmărit.

Mihai Gâdea: Ce impresie v-a făcut domnul Mihai Răzvan Ungureanu, în calitatea sa de prim-ministru, într-un interviu?

Crin Antonescu: N-am dat curs invitaţiei dumneavoastră – şi vă mulţumesc pentru ea – ca să vorbesc foarte mult despre Mihai Răzvan Ungureanu.

Mihai Gâdea: Nu, e doar o chestiune introductivă.

Crin Antonescu: Trebuie să spun că mi-a făcut o impresie proastă. Sunt un om care caut părţile bune. Nu îl consider pe Mihai Răzvan Ungureanu, deocamdată, un adversar politic. Sigur, acţionează, serveşte în tabăra cealaltă.

Mihai Gâdea: Nu ştiu dacă vă puteţi raporta ca la un adversar politic, poate mai degrabă ca la un coleg suspendat, pentru că domnia sa, în emisiunea de aseară, am avut impresia că a făcut referire cât se poate de clar cu privire la faptul că este membru al PNL, dar este suspendat, autosuspendat.

Crin Antonescu: Acesta este un lucru pe care voiam să-l clarific, pentru că, oricât de puţin m-ar interesa, deocamdată, Mihai Răzvan Ungurean, mă interesează situaţia şi evidenţa membrilor PNL. Noi, liberalii, am încercat să rezolvăm elegant această situaţie a domnului Ungureanu, ca şi pe a domnului ministru Predoiu. Am avut cadre care au avut succes. Domnul Mihai Ungureanu, însă, aseară, arătând încă o dată, la interval, cred, de câteva minute, nu mai multe, dacă nu şi mai puţin, pe de-o parte că e independent politic şi după câteva fraze că e totuşi membru PNL autosuspendat, sigur că o dată s-a contrazis, pentru că dacă eşti independent nu eşti membru de fel al vreunui partid. Membru autosuspendat e totuşi un fel de membru, e o specie a genului membru. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu s-a autosuspendat din PNL în momentul în care a fost numit şef la SIE, în baza faptului real că legea interzice, descrie ca incompatibilă conducerea acestui serviciu cu calitatea de membru al oricărui partid. În cererea sa de autosuspendare, pesemne, că nu am văzut-o – aşa se fac autosuspendările – se precizează durata şi acolo scrie „pe durata mandatului meu în fruntea SIE”. Mandatul domniei sale în fruntea SIE a expirat, cred, în data de 8 februarie – da? – în preziua investirii sale în Parlament, undeva pe seară, când a demisionat, şi nu înţeleg de ce din 9 februarie, de la prima oră, domnia sa nu a mai remis o hârtie PNL-ului, în care fie să ne anunţe încetarea autosuspendării şi, deci, reintrarea în drepturile de membru, fie – cum cred că era simplu, igienic aproape – retragerea din PNL.

Mihai Gâdea: Domnule preşedinte, ceea ce spuneţi dumneavoastră, apropo de chestiuni de logică, păi dacă a fost autosuspendat pe perioada mandatului SIE – cât este preşedinte, este şeful SIE- şi acest mandat a expirat, asta înseamnă că autosuspendarea a expirat şi domnul Mihai Răzvan Ungureanu, în momentul de faţa, este membru activ al PNL, deci primul ministru al României, de astăzi, este un liberal, ce nu mai este autosuspendat?

Crin Antonescu: Putem să avem şi această autosuspendare. Am spus că noi am dat o rezolvare eleganţă şi prin vocea vicepreşedintelui Mihai Voicu am răspuns. Vreo jumătate de zi a fost ăsta subiect şi am spus „Nu. A fost autosuspendat, nu şi-a mai făcut cererea de reactivare, după încetarea motivului pentru care a fost autosuspendat, şi, ca atare, nu mai este membru, considerăm noi, al PNL”. Faptul că domnia sa, acum 24 de ore, clamează această calitate, ne poate duce într-o situaţie delicată, nu ştiu, totuşi, drumurile noastre…

Mihai Gâdea: Ce înseamnă delicată?

Crin Antonescu: Nu ştiu, o excludere, un lucru pe care nu-l dorim, pentru că, totuşi, e jenant. Drumurile noastre politice s-au despărţit de foarte multă vreme. În fapt, ele s-au despărţit de pe când domnia sa era încă ministru de externe al PNL şi cred că nu e un subiect. De aceea am o impresie proastă, cum spuneam. Nu, nu din această cauză, ci din cauză că am urmărit acel interviu cu foarte multă atenţie, cu foarte multă curiozitate chiar, pentru că e vorba de un personaj din scena politică nou. E primul ministru al României. Cum aţi aşteptat şi dumneavoastră răspunsul la anumite întrebări, cum au aşteptat şi telespectatorii, l-am aşteptat şi eu. Părerea proastă e dată nu de chestiuni de detaliu, ci de chestiuni de fond. Unu: am aflat că, în continuare, din păcate, România nu are prim-ministru sau nu are alt prim-ministru decât Traian Băsescu, şi pot să argumentez. Doi: faptul că în această situaţie, domnul Mihai Răzvan Ungureanu nu poate fi un interlocutor politic. Noi vorbim foarte mult despre dialog. Vorbeşte cu ipocrizie puterea pe multe voci, vorbim cu seriozitate noi, cei din opoziţie. Dialogul politic este mereu necesar într-o democraţie. Dorim să avem dialog politic. Avem însă o problemă cu interlocutorii şi cine s-a gândit că primul ministru, măcar în calitate de prim-ministru efectiv, ar putea fi unul, a putut constata aseară că nu-i aşa şi a constatat că nu-i aşa, pentru că, pe de-o parte, domnia sa nu a reuşit să ne explice independent-independent, dar, de fapt, cine l-a pus prim-ministru, pe cine reprezintă – o coaliţie de partide, PDL, pe preşedintele Traian Băsescu – ca să ştim cu cine stăm de vorbă. Ca să ştim, de pildă, cu cine stăm de vorbă, pentru că vrem să stăm de vorbă într-o chestiune extrem de importantă, cum este cea de la Târgu-Mureş. Domnia sa va semna, peste nouă zile, o hotărâre de guvern cu consecinţe foarte, foarte importante. Merită un dialog, dorim un dialog, dar dacă domnia sa, de pildă, pe această speţă spune „Nu eu iau decizia. Decizia politică o vor lua partidele din coaliţia de guvernare – PDL, UDMR, cine mai e pe acolo – şi după aceea ne vor spune ce au decis şi vom rezolva din punct de vedere tehnic” – asta îl recomandă ca pe un înalt funcţionar public, ca pe un secretar general de minister, cel mult. Primul ministru, indiferent că este independent din punct de vedere partinic, este cel mai important decident politic în această ţară, în ordine executivă – ne-a spus-o cu gura domniei sale şi în sensul acesta sigur că am o părere proastă, pentru că noi, în momentul ăsta, şi dacă vrem să dialogăm, nu prea mai avem cu cine – din anumite motive cu preşedintele, cu primul ministru, în legătură cu care s-a vehiculat posibilitatea…

Mihai Gâdea: Apropo de acest dialog şi apropo de lucrurile pe care le spuneţi, aseară, domnul…

Crin Antonescu: Şi mai departe, mai departe – iertaţi-mă, ca să încheiem cu impresia şi poate chiar cu acest subiect – o notă de aroganţă, de suficienţă şi de depărtare de ce înseamnă viaţa acestei ţări – politica este viaţă, politica nu este doar teorie; există teorie politică, există răceala, luciditatea, calmul, o anumită distanţă chirurgicală a bunului politician, e o chestiune de temperament, dar dacă undeva nu există o conexiune reală cu viaţa, cu realitatea, cu societatea care e compusă din câteva milioane, 19, altfel domnul Ungureanu ştia, 19 milioane de oameni nu înseamnă doar sau, în primul rând, o cifră statistică. 19 milioane de oameni înseamnă speranţe, suferinţe, împliniri, înseamnă aspiraţii, înseamnă planuri de viaţă, de carieră – lucrurile acestea, sigur, ca prim-minsitru, ca om politic nu le poţi lua bucată cu bucată, dar nu sunt piese pe o tablă de şah, nu sunt cifre în catastife, sunt oameni vii. Distanţa pe care domnul prim-ministru o are faţă de aceste lucruri mie mi-a produs o impresie proastă – asta pentru că m-aţi întrebat.

Mihai Gâdea: Aseară, în emisiune, pentru că este o chestiune care vă priveşte – aş vrea să vă întreb cu privire la această chestiune – domnul prim-ministru a vorbit despre faptul că l-a sunat pe Victor Ponta şi, sigur, a făcut oarecum caz de această chestiune – nu ştiu dacă pot să spun sau nu – a spus-o în cele din urmă şi referirea la faptul că l-a sunat pe domnul Victor Ponta şi faptul că au avut un dialog vine după ce a mai fost o discuţie cu privire la nişte simpatii, pe care domnul Ponta le-ar fi nutrit către domnul Ungureanu, în momentul în care se vota guvernul în Parlament. L-am întrebat aseară dacă v-a sunat şi pe dumneavoastră pentru a avea un dialog sau pentru a pregăti un astfel de dialog şi domnia sa a spus că încă nu v-a sunat. V-a sunat astăzi?

Crin Antonescu: Nu, nici n-avea de ce.

Mihai Gâdea: Dar de ce credeţi că nu vă sună?

Crin Antonescu: Nu mi se pare important, domnule Gâdea.

Mihai Gâdea: Vă deranjează că-l sună pe domnul Ponta?

Crin Antonescu: Absolut deloc. Mă deranjează, pentru că mi se pare total nedemn, pentru un om în poziţia domniei sale, să se preteze la o asemenea diversiune, subţire, subţire rău.

Mihai Gâdea: E o diversiune?

Crin Antonescu: Da, este o diversiune. Este o diversiune şi dacă tot vorbim de independenţi în politică, eu cred că măcar din acest motiv, ei n-ar trebui să se preteze la trucuri tipice politicianismului. E foarte limpede, foarte limpede că toată povestea asta a fost construită în încercarea de a adânci sau a redeschide o fisură în interiorul USL, în încercarea de a-l compromite pe Victor Ponta, o spun foarte apăsat, şi în încercarea de a stârni suspiciuni şi aşa mai departe, numai că noi am râs cu toţii, am fost…

Mihai Gâdea: De ce aţi râs?

Crin Antonescu: Păi, am râs pentru că, vedeţi, diversiunile când se văd, când sforile se văd, când sunt atât de stângace, au şi efecte de a fi ridicole. Este atât de evident că domnul Ungureanu a şi dat telefonul ca să-l povestească la dumneavoastră, era atât de evident în emisiune nu numai că n-are vreo reţinere pentru faptul că, în fine, povesteşte despre un telefon privat, dar a avut grijă să revină cu o expresie pe chip foarte mulţumită de sine, arătând că speră că totuşi nu l-a deranjat asta pe domnul Ponta. Domnul Ponta, care a generat nişte discuţii destul de aprinse şi care acelea aveau motiv cu discursul de la învestitură, i s-a părut o bună ţintă domnului Ungureanu pentru a adânci această diversiune. Este prea puţin şi mult, mult prea târziu.

Mihai Gâdea: Domnul Ungureanu a făcut aseară o promisiune, că la una dintre întrebările mele – în ce alt stat european sau democratic s-a întâmplat chestiunea care s-a întâmplat în România, şi anume numirea de către preşedintele statului respectiv din funcţia de şef al unui serviciu de informaţii în funcţia de prim-ministru – domnia sa m-a sunat astăzi şi am purtat o discuţie pe care o să o povestesc în câteva clipe. Dar până acolo, pentru că aţi făcut această referire la încercarea de dezbinare a dumneavoastră şi aceasta nu este o încercare nouă. Propaganda, şi asta o poate vedea oricine care priveşte şi care încearcă să înţeleagă ce se întâmplă, propaganda de multe ori viermănoasă a actualei puteri şi, în mod special, a domnului Traian Băsescu…

Crin Antonescu: Totdeauna.

Mihai Gâdea: … coordonată destul de atent, îşi ia câte o ţintă. Pentru multă, vreme ţinta principală aţi fost dumneavoastră. A fost o vreme în care ţinta a fost domnul Victor Ponta şi luaţi pe rând, terfeliţi, cu încercări unele dintre ele dintre cele mai penibile pentru a aduce tot felul de suspiciuni în ceea ce vă priveşte, aceste lucruri erau secondate, de exemplu, de teorii ale domnului Lăzăroiu, care venea şi spunea „vom avea un guvern PDL-PSD după alegeri” şi construia o întreagă teorie cu privire la treaba asta. Mai nou, domnul Traian Băsescu a început să facă din nou declaraţii care mai de care mai interesante cu privire la PNL. În interviul acordat postului PRO TV, duminică dimineaţă, preşedintele Traian Băsescu a făcut referire la PNL din nou ca un posibil partener, pe care şi l-ar dori pentru guvernare alături de PDL, dar, în acelaşi timp, sau cu câteva zile înainte, a făcut o declaraţie despre dumneavoastră deloc măgulitoare, cum că aţi fi îmbătrânit sau asta era direcţia domniei sale.

Crin Antonescu: Vai, dar e cea mai uşoară dintre declaraţiile pe care le-a făcut la adresa mea. Domnule Gâdea, eu nu am încetat nicio clipă să fiu ţintă pentru propaganda de care vorbiţi. Faptul că ei schimbă aproape de la o zi la alta temele de atac, că au ajuns în această situaţie, după părerea mea, jalnică, în calitatea lor de propagandişti să invoce acum ca păcat a lui Crin Antonescu că nu mai e atât de tânăr, nici nu merită discutat. Eu cred că toate aceste interviuri pe care, cu o anumite febrilitate şi cu o cadenţă foarte strânsă, preşedintele le-a acordat în ultima săptămână, temele fiind reluate inclusiv de domnul prim-ministru, aseară, care independent, independent, nu ştie bine ce se decide politic, dar pe propagandă merge inclusiv pe această linie, apropo de, mă rog, anumite consideraţii ale domniei sale – eu cred că toate astea sunt diversiuni. Oamenii aceştia trebuie să dea socoteală nu numai la vot, în fiecare zi, pe probleme grave care afectează milioane de oameni. Deciziile sunt ale lor, responsabilitatea e a lor, oamenii aceia pot fi serviţi, ajutaţi sau, dimpotrivă, împovăraţi şi mai rău sau afectaţi de deciziile lor şi asta fac. Bineînţeles că lor le convine să discute dacă se ceartă Antonescu cu Ponta, dacă Antonescu mai e sau nu la prima tinereţe, dacă PNL-ul o să facă nu ştiu ce în judeţul Buzău. Sigur că da, păi ce să discute altceva? Aseară, pentru ca m-aţi invitat şi nu vreau să revin, aseară, ca şi preşedintele, când s-a discutat de ceva extrem de concret – aproape jumătate de milion de oameni bolnavi de o boală cumplită, cancer, oameni care suferă, foarte mulţi dintre ei au nevoie de citostatice, de calmante, de morfină – avem un responsabil exact în fruntea Casei de Sănătate, vinovat dovedit, cel puţin de neglijenţă pentru suferinţa acestor oameni? Răspunsul? O teorie de circa zece minute, un mic curs despre teoria managementului. Concluzia? Este înlăturat doar cine nu performează. Duţă nu e înlăturat, deci fie Duţă e performant, fie primul ministru nu este capabil, pentru că nu are putere cu adevărat să-l înlăture. Asta este o discuţie semnificativă. Noi suferim înainte, pentru că un cineva ca domnul Duţă, pus pe criteriul cârdăşiei clientelare politice directe de Adriean Videanu pe Casa de Sănătate, adică pe banii a milioane de români, cu destinaţie bugetară specială – sănătatea, asigurări de sănătate – continuă să fie acolo, şi noi discutăm fie teoriile despre management corecte principial, şi nu le contrazice nimeni, ale domnului Ungureanu sau discutăm dacă eu m-am supărat sau nu pe Ponta. Se întâmplă la Târgu-Mureş şi probabil o să discutăm, sau se pot întâmpla lucruri foarte grave, şi noi discutăm dacă Elena Udrea este certată de-adevăratelea cu domnul Ungureanu. Asta este chestiunea lor. Sau ce vârstă are Antonescu şi cum o să fie Antonescu la toamnă, evident, mai bătrân. Asta este, cum să spun, ce le-a mai rămas de făcut. Gândiţi-vă la un lucru, domnule Gâdea: faptul că eu, într-o publicaţie ca „Evenimentul Zilei”, am ajuns să beneficiez în unele zile şi de trei editoriale, nu mă flatează, pentru că dacă ar scrie trei ziarişti în exerciţiu despre mine chiar de rău, aş fi flatat, înseamnă că sunt un personaj important. Dar când acolo e cum e şi ce e, nu mă flatează. Acuma, că sunt eu înjurat zilnic, că e înjurat Ponta, dar să-i dedici editoriale şi lui Mugur Ciuvică – un comentator, care nu-ţi place? Să închini emisiuni despre Mihai Gâdea sau despre emisiuni ale lui Mihai Gâdea? Asta le-a mai rămas de făcut. Ăştia sunt oameni care… De ce spuneam că au demisionat demult de la profesia de ziarist şi fac propagandă? Pentru că ei nu ai vorbesc despre lucrurile care îi afectează pe oameni. Oare milioane de români sunt interesaţi, chiar sunt interesaţi dacă eu m-am supărat că Victor Ponta a vorbit la telefon? Dacă sunt interesaţi, le mai spun o dată: nu m-am supărat. Trucuri din ăstea… Eu credeam că-i învaţă, totuşi, de la modernizarea serviciilor, de la cooperarea de dată destul de lungă deja, a serviciilor speciale româneşti cu servicii prestigioase, cu omologi americani, din alte ţări. Domne, îi învaţă ceva nou. Ca să vii cu chestiunea asta de doi lei „I-am dat telefon lui Ponta. Ştiţi, noi vorbim…” şi să mai faci şi o pauză de mister după asta, ca să fie clar că e ceva necurat, de asta râd şi eu, râde şi Ponta şi vă asigur că râde orice om care, totuşi, s-a obişnuit cu aceşti mincinoşi.

Mihai Gâdea: Facem o pauză, nu de mister, ci de publicitate, foarte scurtă şi am să vă povestesc dialogul purtat astăzi cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu la telefon. Primul ministru m-a sunat, aşa cum a promis, în emisiune şi a dat nişte informaţii, pe care vi le voi prezenta. Sunt interesante, mai ales că nu sunt în favoarea argumentaţiei primului ministru de aseară, ci, dimpotrivă, îl încurcă. Ne întoarcem! O scurtă pauză! Rămâneţi cu noi! Aştept mesajele dumneavoastră pe Facebook. Revenim imediat. Urmăriţi „Sinteza zilei”, doamnelor şi domnilor. Am făcut referire, înainte de această pauză, am făcut referire la telefonul pe care l-am primit de la domnul prim-ministru, astăzi, de la domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Domnia sa a spus aseară, în emisiune, am făcut o afirmaţie (…) la întrebarea: „Există vreun exemplu, din lumea democratică, în care un prim-ministru să fie numit direct din funcţia de şef de serviciu secret, în funcţia de prim ministru?” Domnia sa a spus: „Există un exemplu, în Germania. Am un lapsus, nu-mi amintesc”. Astăzi, mi-a spus că l-a preocupat întreaga noapte această chestiune şi şi-a amintit. Numele persoanei respective este Klaus Kinkel. Klaus Kinkel este un politician german destul de important, numai că domnul prim-ministru are o problemă cu acest exemplu, pentru că Klaus Kinkel nu a fost niciodată prim-ministru, mă rog, în Germania, cancelar. E adevărat, pe CV-ul domniei sale, ce poate fi găsit cu multă uşurinţă pe internet, apar o serie întreagă de elemente ce sunt relevante în această chestiune, într-adevăr, a fost şeful serviciului secret, între 1979 şi 1982, şi devine ministru al justiţiei, în 1991. Atenţie, însă: îşi încheie mandatul de şef al serviciului secret, în 1982, devine ministru al justiţiei, şi nu prim-ministru, în 1991, devine ministru de externe în 1992 şi va fi ministru de externe, până în 1998 şi, în ’93, fiind şi ministru de externe, devine vicecancelar al Guvernului Germaniei. Deci, Klaus Kinkel nu a plecat din funcţia de şef de serviciu secret, în funcţia de cancelar. Au trecut nouă ani de zile, exemplul are anumite probleme în a fi oferit.

Crin Antonescu: Domnule Gâdea, unu, văd, titlul dumneavoastră „Prezidenţiabilul opoziţiei demontează discursul premierului”. Să ştiţi că nu de asta sunt aici. Nu doresc să demontez, din discursul premierului, decât chestiunea că ar mai fi membru al Partidului Naţional Liberal şi chestiunile mari. Noi, pe povestea asta, nu ca o replică la ce a spus, la ce a putut să spună să nu spună domnul Ungureanu, aseară. Haideţi s-o lămurim, odată! Eu nu am spus că este neconstituţional sau ilegal, ca un om să treacă, din fruntea unui serviciu extern, prin procedurile parlamentare, constituţionale, în condiţia de premier. Am spus că este nefiresc, neobişnuit şi fără precedent în lumea democratică autentică. Acum, să definim foarte clar lumea democratică, pentru că domnul Ungureanu nu a spus aseară „ştiu eu un exemplu, dar am un lapsus”. A repetat că sunt multe exemple. Dumneavoastră îi cereaţi măcar unul, econom, nu vi-l putea da, pentru că avea un lapsus, dar, repeta multe. Nu, domnule, nu sunt – şi asta nu o spun ca să polemizez cu domnul Ungureanu, că n-am nicio, mă rog, niciun câştig din chestiunea asta – o spun ca să o ştie lumea, care nu e de meserie, nici politician, nici istoric, nu, nu există niciun exemplu. Lumea democratică nu e mare, e o carte celebră a lui Jean-François Revel – „Comment les démocraties finissent”, în care el arată că niciodată, din păcate, în istorie şi nici azi, n-a fost democraţie, decât pe o parte mică din suprafaţa globului pământesc şi la o minoritate din populaţia acestei planete. Deci, arealul democratic, matur, consolidat, nu e mare. Germania este o ţară… Are rost să discutăm? Haideţi că, Germania, pentru Dumnezeu, Germania, după Hitler, după al Doilea Război Mondial, din ’49, când s-a înfiinţat Republica Federală Germania, şi până azi, a avut şapte şi, cu doamna Merkel, opt cancelari, domnule Gâdea, opt cancelari mari şi laţi – de la Adenauer, la Frau Merkel. Domnule, toţi aceşti oameni – Germania e o ţară serioasă, din punct de vedere politic, poate cea mai serioasă – cum să ajungi cancelar agăţat de fruntea unui serviciu secret? Nu poţi ajunge în Germania cancelar, adică prim-ministru, că asta înseamnă, decât dintr-o singură poziţie – aceea de lider al unuia dintre marile partide, cele două, în principal, Uniunea Creştin Democrată, CDU, sau Partidul Social Democrat – nimeni de la Adenauer, fondatorul Uniunii Creştin Democrate şi până la doamna Merkel, nimeni nu a ajuns cancelar căutat, aşa, prin oraş: „Hai, domnule, să găsim un prim-ministru!” N-ai cum. Ăsta este sistemul politic şi este un sistem politic perfect democratic. Deci povestea că sunt multe cazuri şi că Germania ar fi unul este jenantă în ordine… exemplul ăsta este jenant în ordine de informaţie şi de cultură istorică şi este o minciună, care nu este întâmplătoare. Da, în România s-a întâmplat asta şi numai în România, pentru că mai departe vorbim de legitimitate şi insist asupra acestui punct, pentru că ţine de esenţa democraţiei şi eu nu vreau să demontez discursul nimănui, ci vreau să montez propriul meu discurs şi discursul actualei opoziţii, care va fi puterea mâine. Domne, noi vrem o ţară în care orice român să ştie că prim-ministru ajungi în principal dacă eşti liderul unui partid care candidează la alegeri şi iese în frunte pe primul loc, cu majoritate absolută sau nu. Pentru că primul ministru are nişte atribuţii extraordinare. Conform Constituţiei, primul ministru are puteri deosebit de mari. Primul ministru, în ultimă instanţă, decide bugetul acestei ţări şi, sigur, merge cu el în Parlament după aceea. Primul ministru dă afară, ca să mă exprim popular, în orice moment, ce ministru vrea. Îl dă afară pe Blejnar un prim-ministru. Îl dă afară pe Duţă un prim-ministru. Are o putere foarte-foarte mare. Or, cetăţenii trebuie să ştie că există o legătură undeva, directă şi solidă, între votul pe care îl dau ei, din patru în patru ani, şi acest om, care conduce ţara. Nu umblăm aşa, pe la Banca Naţională, pe la SRI, pe la SIE, pe la Casa de Sănătate, poate găsim un prim-ministru. Nu spun că este ilegal ce s-a întâmplat. Nu spun că e neconstituţional. Spun doar că e lipsit de un temei şi de un fundament democratic şi îmi pare rău – şi poate cu asta încheiem subiectul – că primul ministru nu v-a răspuns măcar la o întrebare aseară. Dacă îl dă pe Duţă afară sau nu, nu a răspuns. De fapt, am înţeles că nu-l dă; multe. Dar s-a pus problema… Dumneavoastră, într-un pasaj, aţi făcut o legătură cronologică măcar, dacă nu şi cauzală, şi l-aţi întrebat – între protestele din ţară, care au avut loc şi, apropo, continuă, cu câţiva oameni, dar continuă – nu ştiu dacă domnul Ungureanu a auzit de asta, dar ele continuă. Domnul Ungureanu a fost extrem de surprins.; A zis: „Ăia? Eu prim-ministru? Numirea mea? Nu Domne, nicio legătură”. Domne, protestele, protestatarii nicio legătură – sunt de acord. PDL, am văzut, nicio legătură. Opoziţia? Nici n-am fost informaţi. Nu ne-a spus domnul Ungureanu cum a ajuns prim-ministru. Pe cine reprezintă ca prim-ministru? Pentru cine lucrează ca prim-ministru? Astea sunt întrebări la care oricând, într-o democraţie, trebuie să ştii să răspunzi şi toţi cei opt, incluzând-o pe doamna Merkel, cancelari democraţi ai Germaniei nici n-aveau să răspundă la o întrebare ca asta, pentru că orice neamţ, orice german, orice alegător ştia şi sper să închidem cu asta, pentru că e jenant.

Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Crin Antonescu, şi eu aş vrea să ne oprim cu privire la acest subiect, pentru că mai sunt câteva…

Crin Antonescu: Măcar cu serviciul secret.

Mihai Gâdea: Vreau doar să fac o singură remarcă. Am văzut astăzi – era de aşteptat – ce va spune „propaganda viermănoasă” a preşedintelui Traian Băsescu despre venirea primului ministru Mihai Răzvan Ungureanu la Antena 3. În primul rând, nu au spus absolut nimic, probabil mergând pe ideea că nu trebuie să promoveze o astfel de prezenţă. Vă mulţumesc! V-aţi uitat într-un număr foarte mare la această emisiune şi nu are decât să mă bucure… mă bucură foarte mult acest fapt. Dacă această propagandă se aştepta ca domnul Mihai Răzvan Ungureanu, şi sigur se aştepta, să fie ciomăgit la această emisiune, să sar la beregata domniei sale, să-i dau capete în gură şi lucruri de felul acesta, ei bine, a fost dezamăgită, pentru că nimic din toate lucrurile acestea nu s-a întâmplat. L-am invitat pe primul ministru, noul prim-ministru al României pentru a oferi nişte răspunsuri. Domnia sa a oferit răspunsurile pe care le-a considerat. Am încercat să obţinem ceva mai mult. Dumneavoastră puteţi analiza prestaţia domniei sale, puteţi analiza răspunsurile domniei sale. Rolul meu nu este decât acela de jurnalist care realizează un interviu cu primul ministru în funcţie, probabil primul interviu ce a putut fi vizionat. A mai fost o apariţie televizată a domnului prim-ministru, dar eu aş spune că doar a fost o apariţie televizată la TVR INFO. Acesta a fost primul interviu şi cred că raporturile dintre presă şi primul ministru sunt acelea de interviu. Confruntări, aşa cum această propagandă s-a străduit astăzi să afirme că ar fi fost, confruntări sunt sau vor fi când domnul Ungureanu va candida la prezidenţiale sau la o altă funcţie…

Crin Antonescu: Iertaţi-mă, domnule Gâdea, se vorbeşte mult de dialog. Păi, primul pas al puterii, că e vorba de preşedinte, că e vorba de şeful PDL, că e vorba, hai şi de primul ministru, primul pas spre dialog ar fi să avem un dialog public. Dacă cineva doreşte confruntări, şi eu unul doresc, şi cred că şi cei care ne conduc ar trebui să dorească, confruntări nu ca să vă citez spre a ne da fie şi la figurat capete în gură, spre a arăta ce cărţi am citit noi şi ce… şi fără succes, de altfel, în sensul că dumneavoastră aţi folosit foarte corect aseară toate cuvintele pe care le-aţi folosit, s-a şi dovedit. Bun. Nu, dom’le, să discutăm, să discutăm ca între politicieni, pentru că, de pildă, pe pasajul ăsta, care pentru mine e foarte important, când dumneavoastră aţi sugerat şi cumva l-aţi întrebat: dom’le, politic, de unde vii, cine eşti mata, n-a vrut să vă răspundă, dacă discuta cu un politician, întrebarea asta nu lăsa fără răspuns, pentru că atunci am fi discutat, păi cum să purtăm dialog dacă nu ştim cine eşti. Haideţi să ne prezentăm: eu sunt Antonescu, preşedintele unui partid din opoziţie, am fost ales cu partidul meu, în Parlament, am candidat la alegeri prezidenţiale, am luat un număr de voturi, eu sunt Victor Ponta, conduc cel mai mare partid de opoziţie, cel mai mare partid din România. Cu cine avem onoarea? Dacă e vorba de discuţii, haideţi să discutăm acolo, împreună, politician contra politician, despre orice. Nu teoria managementului, ci practica managementului guvernamental actual, din România, nu teoria generală, generalistă, aş spune, chiar, a dezvoltării economice a unei ţări, ci situaţia din România, da sau ba, scăderea CAS-ului, da sau ba şi cât şi când mărirea salariilor. Deci, dacă domnii vor să discutăm… Noi suntem foarte dispuşi.

Mihai Gâdea: Putem trece, deci, putem face această invitaţie. Vă mulţumesc pentru disponibilitate şi, pornind de la disponibilitatea dumneavoastră, adresez invitaţia, celorlalţi. Dacă ceilalţi preşedinţi de partide, şi aici mă refer la preşedintele PDL, fostul prim-ministru, domnul Emil Boc, dacă primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu… doresc o confruntare, aceasta se poate realiza la nivelul politicienilor. La nivelul interviurilor, vor fi aşa cum am spus mai devreme, în conjuncturi de felul acesta, interviuri. Cum ar fi fost, dacă, aseară, în loc de un interviu cu primul ministru în funcţie, Antena3, ce şi-a manifestat spiritul critic aşa cum cred că trebuie să fie presa într-o ţară, cu puterea, ar fi Antena3, prin mine sau altcineva care a fost în locul meu, ar fi avut un dialog contondent cu domnul prim-ministru. S-ar fi putut spune, ei bine, de atâta vreme, nu vine nimeni de la putere, la voi şi, când a venit, v-aţi înfipt colţii în domnia sa. Nu. Cred că, şi îi mulţumesc domnului prim-ministru, că a acceptat invitaţia mea, şi cred că aceasta este genul de atitudine corectă, de a purta un dialog, de a avea un interviu cu primul ministru în funcţie. Dumneavoastră hotărâţi dacă e bine sau rău şi, când o să mă apuc de confruntări, o să vă spun, în seara asta, fac o confruntare, pentru că, nu ştiu, mi-am schimbat statutul sau pentru alte motive. Domnule preşedinte Crin Antonescu, vreau să vă întreb, însă, altă chestiune. E un an foarte complicat, e un an cu foarte multe tensiuni, cu alegeri, s-a dorit comasarea alegerilor şi în momentul de faţă pare că preşedintele s-a resemnat cu ideea că USL va câştiga alegerile, poate chiar zdrobitor, cu peste 50% şi încercând să pregătească momentul în care rezultatele voturilor vor fi clare, domnia sa spune şi nu este prima dată când o spune în interviul de la PROTV a spus-o cel puţin a doua oară că nu va numi un prim-ministru din partea USL pur şi simplu, pentru că în Constituţie e vorba de partide care câştigă alegerile şi nu de uniuni sau alianţe aşa cum este USL, în condiţiile în care USL câştigă alegerile, iar preşedintele Traian Băsescu refuză numirea primului ministru propus de USL, vă întreb încă o dată – ştiu că v-am mai întrebat, când am făcut această afirmaţie, acelaşi lucru – vă întreb încă o dată: ce face opoziţia?

Crin Antonescu: Domnule Gâdea, sincer vă întreb şi prin intermediul dumneavoastră pe cei care se uită totuşi la noi, oare n-aţi obosit, oare nu v-aţi plictisit de aceste lucruri repetate de Traian Băsescu? Îmi aduc aminte că, în vara trecută, deci, acum peste jumătate de an, a spus prima dată acest lucru. Au vuit televiziunile, am fost sunaţi, de pe unde eram, cum eram, şi eu, şi Ponta, şi toţi, s-a discutat, s-a dezbătut. Prin luna noiembrie, am mai spus odată asta, iar Traian Băsescu nu mai poate spune nimic nou, da’ nimic! O spune pe asta: că nu va recunoaşte USL-ul şi n-o să dea, începe, a câta oară, a 17-a, a 27-a oară, să sugereze cum o să ne aliniem noi, PD-ul cu PNL-ul, dacă nu cumva PSD-ul cu PDL-ul – lucruri răsuflate, lucruri care nu sunt, în primul rând, de rostit vreodată sau de făcut preocuparea unui preşedinte, pentru că n-are nici un fel de treabă preşedintele cine cu cine se va alia, în urma rezultatului alegerilor. Lucruri pe care preşedintele le repetă, micşorându-şi din ce în ce mai mult, cu fiecare zi care trece, statura politică, atâta cât a fost. Sfârşitul mandatului, la termen sau înainte, îl va găsi pe acest om aşa: ghemotoc, se schimonoseşte, se… intră la apă. Din punct de vedere al mesajelor, al ideilor, e un om care a pornit, domnule Gâdea, în 2005, cu un mesaj puternic, credibil şi crezut de milioane de români despre sistemul ticăloşit şi lichidarea lui, despre reformarea statului, despre lichidarea corupţiei, despre eliberarea economiei, societăţii româneşti de caracatiţa politico-clientelară. Cu aceste lucruri a plecat şi a ajuns acum să comenteze ce vârstă are unu’, cine cu cine o să se alieze… Adică a plecat de la statura unui candidat cu un proiect de anvergură, cu câteva lucruri clare, şi a ajuns la statura unui mic intrigant. Eu nu mai răspund la aceste lucruri! Am răspuns! Lumea ştie, deja, foarte bine! Noi, cei din Uniunea Social Liberală, ne străbatem, pas cu pas, drumul, proiectul politic de câştigare a acestor alegeri. Avem, pe 7 aprilie, iată, convocate trei congrese, în care vom face paşi înainte, vom oficializa candidatul la preşedinţie acestei uniuni, comun, candidatul pentru prim-ministru al acestei uniuni, comun, un angajament politic şi documente politice de principiu foarte clare. Şi, lumea ştie limpede că dacă noi câştigăm alegerile, nu mai are importanţă ce spune acum Traian Băsescu că va face sau ce va face, atunci, Traian Băsescu. Nu mai are importanţă.

Mihai Gâdea: Dacă are importanţă ce se va întâmpla la alegeri, şi are importanţă, are, mai ales, pentru că în funcţie de aceste alegeri se vor întâmpla sau nu nişte lucruri asumate, spuneţi dumneavoastră, prin documente politice.

Crin Antonescu: Evident.

Mihai Gâdea: Întrebarea este: în momentul de faţă, şi aseară a fost una dintre temele pe care, sigur, le-am încercat în a fi discutate, l-am întrebat pe primul ministru care este planul de revenire a salariilor, pentru că s-au prezentat două: reducerea CAS-ului, cum a spus domnia sa, sau celălalt plan, al preşedintelui Traian Băsescu. În opinia dumneavoastră, revenirea la salariile de dinaintea tăierii, este posibilă? – prima întrebare. Şi a doua întrebare: în ce formulă credeţi ca acest lucru s-ar putea întâmpla? – dacă răspunsul, în mod evident, la prima întrebare, este afirmativ.

Crin Antonescu: Da, domnule Gâdea. Cred că este posibil, cred că trebuie făcut acest lucru, şi nu operez cu „sau”, ci operez cu „şi”: şi reducerea CAS-ului, şi revenirea la acele salarii! Am calculat de nu ştiu câte ori, împreună sau separat, noi, cei din opoziţie, experţii noştri, dumneavoastră, cei din presă câte miliarde s-au risipit, s-au cheltuit, s-au băgat în buzunarele neruşinate ale clientelei de partid, în toţi aceşti ani. Am văzut clar că aceste sume permiteau, acopereau salariile, aşa cum erau ele. Cine minte, domnule Gâdea? Vine momentul în care orice mai povestesc propagandiştii, oamenii trebuie să vadă cine minte. În 2010, Traian Băsescu a venit şi a spus „nu mai sunt bani, nu mai avem ce să facem, tăiem salariile 25%”, şi s-a năpustit să taie şi pensiile, că, erau foarte mari, probabil. S-a întâmplat ce s-a întâmplat!… bun!…  La începutul acestui an, în luna februarie, Traian Băsescu spunea că este o atitudine împotriva interesului naţional să vorbeşti despre mărirea, nici nu pot să-i spun mărire, ajustarea, revenirea cu ceva, cu 5%, din salarii, da? – pentru că ar însemna să distrugem toate echilibrele bugetare, macroeconomice, pe care le-am făcut noi, bla, bla, bla… Nu a trecut o lună, şi Traian Băsescu vine în Parlament şi spune: „sunt bani, am fi avut bani de la sfârşitul anului trecut”. A spus-o, domnule Gâdea, sau nu? Toţi oamenii care se uită la noi, a spus aceste lucruri. A minţit. Eu vă întreb cum se numeşte asta? Deci, cum se numeşte faptul că atunci când tu recunoşti, eşti în deplinătatea facultăţilor mintale, da sau nu? Da. Eşti preşedintele României în exerciţiu? Da. Deci, tu recunoşti că puteai să dai aceşti bani oamenilor, pe care acum spui că trebuie să-i dai, şi că aveai bani de la sfârşitul anului, de când ai făcut bugetul, de când a venit Emil Boc, de când a venit domnul Ialomiţianu, pe care sper că-l mai ţineţi minte, cel mai bun ministru de finanţe din Europa, declarat de o publicaţie străină, şi ne-au spus că nu au niciun ban. Domnule Gâdea, aici nu mai sunt minciuni de campanie. Ăstea sunt minciuni care, după părerea mea, atunci când vom reuşi să aşezăm această ţară normal, vor trebui să atragă răspundere penală, nu politică, nu la alegeri.

Mihai Gâdea: Pentru ce?

Crin Antonescu: Pentru cei care, având banii ţării pe mână, putându-i număra, putându-i estima, mint oamenii în legătură cu situaţia resurselor şi bugetului public. Puşcărie, asta trebuie să fie. Puşcărie, pentru că nu sunt banii lor de acasă, nu sunt banii concesionaţi lor de nişte prieteni, sunt banii cetăţenilor din România. Traian Băsescu minte la nivel de stat, deja. În luna ianuarie, ne spunea că domnul Emil Boc este cel mai bun prim-ministru şi trebuie să continue, deşi românii protestau în stradă. În luna februarie, după ce l-a schimbat, ne-a spus cu neruşinare că era hotărâtă şi plănuită schimbarea din decembrie, da? E adevărat sau nu? Acum cu salariile. Deci, e o chestiune foarte clară. În condiţiile în care cheltuielile birocraţiei şi cheltuielile clientelei, investiţiile aberante care merg direct în buzunarul hoţilor acestui regim, ar fi redirecţionate, cum, iată, premierul Ungureanu a şi discutat să facă cu celebrul PNDI, în acele condiţii revin salariile la normal, fără niciun fel de problemă, şi trebuie oricum, că nu se exclud cele două măsuri, să reducem CAS-ul, să reducem CAS, pentru că nu se poate mişca economia şi nu se pot crea locuri de muncă, fără reducerea CAS. Am vorbit un an şi jumătate despre faptul că impozitul forfetar sau impozitul minim este criminal, criminal în serie: ucidea zilnic întreprinderi mici şi mijlocii, lăsa zilnic sute de oameni pe drumuri, fără slujbă. Noi vorbeam, noi auzeam. Domnul Boc turuia, domnul Băsescu îl însoţea şi ne spuneau că nu-i aşa. Au scos, după ce au omorât peste 200.000 de firme, impozitul forfetar. Cine a avut dreptate? Cine a minţit? Cum suntem toţi la fel? Am vorbit, tot anul trecut, despre nevoia de a micşora, de a reduce CAS-ul. Noi am vorbit, noi am auzit. Domnul Boc, domnul Ialomiţianu, domnul Băsescu ieşeau şi ne spuneau că suntem populişti, demagogi, că nu se poate. Astăzi, Ungureanu vine şi spune: „Da, CAS-ul trebuie de îndată şi se poate de îndată scădea”. Azi Băsescu vine în Parlament şi spune: „Da şi CAS-ul ar trebui scăzut, dar, oricum, putem să mărim salariile”. Cine a minţit, cine şi-a bătut joc de oameni şi cum adică suntem toţi la fel?

Mihai Gâdea: Cel mai mare test pentru USL nu ştiu dacă sunt telefoanele domnului Ungureanu – alegerile locale reprezintă….

Crin Antonescu: Telefonul, că e la singular…

Mihai Gâdea: Acum nu ştim.

Crin Antonescu: Nu, nu exageraţi.

Mihai Gâdea: A zis chiar astăzi. Am vorbit chiar astăzi. În momentul de faţă, USL are lucruri nerezolvate, tensiuni mai exact, aşa cum s-a întâmplat în cazul Buzăului, între – tensiunile au fost doar între PNL şi PSD, nu ştiu dacă au fost tensiuni între PC şi celelalte formaţiuni, dar cel puţin la Buzău, aşa s-a dus disputa. Sunt în momentul de faţă şi alte tensiuni în alte locuri?

Crin Antonescu: Da, sunt tensiuni mai peste tot. Atenţie, însă! Nu scoateţi din context şi nu înţelegeţi greşit! Sunt tensiuni, cum este tensiunea sângelui într-un organism iu, într-un corp viu. Marile probleme ale acestei… Marile subiecte de negociere, ca să spunem aşa, ale acestei alianţe sunt închise. Luni, 19, vom nominaliza candidaţii, persoanele, deci, nume proprii – cum vă recomanda, să nu mai spuneţi, invitatul de ieri – la preşedinţiile consiliilor judeţene şi la municipiile reşedinţe de judeţ. Sunt stabiliţi, sunt conveniţi, sunt acceptaţi de toate cele trei formaţiuni, după discuţii, după competiţii, după gândiri şi răzgândiri. Pe 7 aprilie avem, repet, trei congrese, care, simultan, vor vota trei rezoluţii, din care va rezulta, clar, un candidat unic la Preşedinţia României al Uniunii, candidat de prim-ministru şi angajamente politice foarte ferme, după care avem foarte repede, până în Paşte, practic, de finisat, probabil, chiar mai devreme, până la ultima localitate. Trebuie să înţelegeţi că uniunea asta e complicată, că sunt partide mari, că sunt oameni care sunt foarte activi, care doresc să candideze – d’asta fac politică – că fiecare loc de consilier comunal, de consilier local, în ultima comună din România, este obiectul unei dispute, unei competiţii. Toate aceste lucruri le-am gestionat. Toate aceste lucruri le ducem mai departe. Un singur lucru nu poate fi pus sub semnul îndoielii – voinţa noastră de a rămâne împreună, de a ne prezenta împreună pe tot pachetul, pe tot ciclul de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale împreună. Acesta este lucrul care îi scoate din minţi, în afară de propria lor ruină, pe cei care sunt astăzi la putere şi acesta este motivul pentru care ei vorbesc despre orice în afară de problemele reale. Sigur, continuă să circule bocitoare, mă rog, tocmite, ca orice bocitoare – domnul Lăzăroiu, alţi domni – care spun că USL-ul nu mai e nici la 40%, e la 48%. O să auzim că e la 15%, la 3%, la 5%. Realitatea este una foarte clară. Dacă – şi nu mai există niciun semn de întrebare – USL se duce pe tot acest ciclu, în direcţia în care a pornit, în direcţia în care oamenii au susţinut-o să meargă, în jurul căreia oamenii au venit, nu există niciun fel de dubiu asupra câştigătorului alegerilor. Avem, însă, foarte multe probleme de lucrat, de pregătit, de gândit în legătură cu ceea ce este mai greu, şi anume, guvernarea, şantierul instituţional, atitudinal, legislativ şi cum vreţi dumneavoastră, administrativ, al acestei ţări, pentru că e foarte clar – am intrat într-o fundătură. Suntem acolo de mulţi ani, şi România trebuie să arate cu totul şi cu totul altfel. Nu e uşor. Va fi foarte greu. La asta lucrăm. Sunt tot felul de provocări şi de teme care revin . Uitaţi-vă, de exemplu, că România – şi asta e o chestiune care nu mai ţine doar până la alegeri – România este nu doar singurul stat, în care cineva, şef al serviciilor secrete, umblă în Parlament şi, mă rog, convinge parlamentarii să-l voteze prim-ministru şi a doua zi e prim-ministru, dar cred că românia e singurul stat, de data asta nu numai din lumea democratica, al cărei guvern este şantajat la vedere, la vedere. E şantajat la vedere nu de cineva din afară, nu de o mare putere, nu de o coaliţie gen NATO, e şantajat de unul dintre componentele sale, de unul din partidele care activează în ţara asta. Traian Băsescu are, îmi pare rău să spun, cum să zic în loc de „neruşinare”? Neadecvare? Nu, nu cred. Neruşinare.

Mihai Gâdea: Spuneţi cum consideraţi.

Crin Antonescu: Să spună, întrebat de Târgu-Mureş, despre UMF Târgu-Mureş şi de tot ce este în spatele acestui moment politic să spună: „Nu ştiu, n-am auzit”. A spus sau nu aşa, într-un interviu? E preocupat cu vârsta mea, cu vârsta lui Ponta. E preocupat cu tot felul de lucruri. Nu a auzit de faptul că, în ţara al cărei preşedinte este, Guvernul României e şantajat în faţă, să dea decizii care contribuie la un plan inacceptabil pentru România. Eu nu am fost niciodată ce se numeşte naţionalist agresiv şi poate chiar nici naţionalist. Sunt un om care îmi iubesc, îmi respect naţiunea pentru că e a mea, cum am mai spus de nu ştiu câte ori, am fost totdeauna foarte deschis, am simpatizat şi simpatizez modul în care maghiarii din România, de exemplu, se organizează politic, preţuiesc comunitatea maghiară pentru toate valorile ei, toate lucrurile merg perfect până la un punct. Până acolo unde se pune în discuţie unitatea statului român. Adică nu se poate în România, stat în stat, din punct de vedere administrativ, nu se poate în România o altă limbă oficială, încă una în afară de cea română şi nu se poate în România ca cineva în interior să şantajeze Guvernul României. Asta nu se poate. De asta, domnul Băsescu, chipurile, nu a auzit şi nici domnul Ungureanu nu ştie ce să facă, pentru că, nu-i aşa, o fi prim-ministru, dar n-are putere. Trebuie să aştepte să transpună în formă tehnică decizia pe care o ia coaliţia. Toate lucrurile astea sunt lucruri care vor veni în spatele nostru. Noi va trebui de la politica externă şi până la amenajarea sistemului, eşafodajului politic intern să nu mai ajungem niciodată în situaţia ruşinoasă a unei ţări, al cărei guvern este şantajat dinăuntru. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Eu, cel puţin, nu ştiu. Poate când aveţi ocazia să discutaţi cu politicieni foarte documentaţi despre Germania şi despre alte ţări, îmi găsesc un exemplu, poate mai e, eu nu ştiu.

Mihai Gâdea: Domnule preşedinte, acesta a fost interviul nostru din această seară cu dumneavoastră. Aţi avut, practic, cele două perspective, doamnelor şi domnilor, perspectiva puterii, reprezentată de primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu, aseară, perspectiva opoziţiei, prezentată de către preşedintele PNL şi copreşedinte al USL, domnul Crin Antonescu şi sper că acest lucru să vă fie util în deciziile pe care le veţi lua cu privire la vot sau cu privire la direcţia în care vreţi să mergeţi din punct de vedere politic. Ia să mai pun o întrebare. Aţi vorbit despre un plan, un proiect pentru România ca prezidenţiabil. Dacă ar fi să explicaţi unui protestatar, unui protestatar, de exemplu, cum este domnul Crăciun. Aseară, crezând că fac un bine celor sau fac un bine, în sensul că le duc mesajul mai departe acelora care sunt în stradă, l-am întrebat pe domnul prim-ministru dacă doreşte să se întâlnească cu reprezentanţi ai protestatarilor din Piaţa Universităţii şi de unde sunt ei din ţară, că au fost proteste peste tot. Domnul Claudiu Crăciun, unul dintre liderii, (…) dintre liderii, unul dintre cei mai cunoscuţi protestatari…

Crin Antonescu: Îl cunosc, l-am cunoscut la Bruxelles…

Mihai Gâdea: Aţi fost exact în…

Crin Antonescu: Da. Ne-am întâlnit acolo, ca să spun aşa, l-am văzut în emisiunile dumneavoastră, este un om absolut remarcabil.

Mihai Gâdea: Domnia sa a transmis astăzi că nu-l interesează niciun fel de dialog cu Mihai Răzvan Ungureanu; nu are ce să-i ceară. Cere demisia preşedintelui, cere demisia primului ministru şi punctul de vedere al domniei sale cred că a fost astăzi prezentat în nişte jurnale. Dacă ar fi să prezentaţi proiectul dumneavoastră pentru România, din perspectiva funcţiei supreme, într-o explicaţie simplă, cât se poate de simplă, care-i diferenţa substanţială, pe lângă cele exprimate în detaliu sau pe cele pe care le-am auzit până acum, diferenţa substanţială între ce credeţi dumneavoastră, ce vreţi să faceţi şi ce face actuala putere, care este aceasta?

Crin Antonescu: Oamenii aceia au nişte revendicări multe, diverse, însă cred că sunt câteva care-i unesc. Unu: de ce domnul Crăciun şi, prin domnul Crăciun, mulţi oameni care stau acolo sau care gândesc la fel, nu vor să discute nici măcar cu domnul Ungureanu, care, până la urmă, este un nou-venit, în această scenetă? Pentru că nu-i recunosc legitimitatea şi oamenii ăia cer: jos Băsescu, jos guvernul lui Băsescu, ori de cine ar fi el condus, alegeri anticipate, pentru că vor o reînnoire a contractului politic între cetăţeni şi putere, oricare ar fi ea. Şi acestor oameni le pot spune că din proiectul nostru, că nu-i numai al meu, face parte o regândire şi o recondiţionare a reprezentativităţii politice în România, cu un parlament mai mic ca număr de membri, dar cu adevărat puternic, cu alegeri care să aibă sens şi să dea legitimitate, nu prostii cu aleşi într-un singur tur sau amalgamul de lege zis „uninominală” de acum, pentru care asum şi partea de vină a Partidului Naţional Liberal, la vremea respectivă, când l-a făcut, dar e timpul să îndreptăm lucrurile, ori, un vot de listă pur politic, ori un vot uninominal, curat, în două tururi sau într-un tur. Asta din punct de vedere politic şi o situaţie, aşa cum vorbeam de Germania, încât oamenii aceştia, atunci când se duc şi votează, să ştie clar că ţara asta va fi condusă în conformitate cu votul lor, nu cu migratori politic, nu cu prim-miniştri căutaţi pe la diferite instituţii, ci în conformitate cu votul lor. Ce mai vor aceşti oameni? Ca banii lor să fie folosiţi cu adevărat pentru instituţiile acestui stat, în favoarea cetăţeanului. Şi lor le spun, în această privinţă, că prin ideea de depolitizare care, sigur, unora li se pare: „a, zice; vii cu chestii din astea? Le-am mai auzit”. Păi le-am auzit, dar nu le-am făcut. Depolitizarea înseamnă că cineva ca domnul Duţă nu mai poate să aibă pe mână sutele de milioane de bani ale oamenilor şi să-şi bată joc de ei, pentru că cineva nu va putea ajunge într-un sistem depolitizat în sensul eliminării clientelei politice, nu va putea ajunge în fruntea Casei de Sănătate, pentru că prieten cu domnul Videanu, sau cu domnul Ponta, sau cu domnul Antonescu, pentru că e membru vechi, pentru că e nu ştiu ce. În momentul când va fi numit, indiferent de sistem, când va fi numit, ăsta va fi un fapt public şi se va spune foarte clar: „domnul cutare este acolo?” Pentru că ăsta e CV-ul lui profesional, pentru că asta e performanţa lui profesională, managerială şi aşa mai departe, pe larg, nu pe sub mână. În al treilea rând, până la urmă toţi acei oameni, indiferent ce revendicări au, sunt uniţi de o profundă şi comună mare nemulţumire: nu recunosc corect raportul real, astăzi, şi de atâţia ani, în România, dintre stat şi cetăţean. Statul este, în continuare, opresor, statul este, în continuare, iresponsabil în faţa cetăţeanului, statul îl domină şi îl striveşte pe cetăţean, statul nu este reprezentant al cetăţeanului şi în slujba lui şi un nou contract care să se reflecte în legislaţie, în practică, în mentalitate, în atitudinea oamenilor politici, de la preşedinte, prim-ministru, până la ultimul secretar de stat, că mai jos nu vor mai fi oameni politici, asta ar însemna ceva ce cred că şi oamenii aceia doresc şi ceva pentru care oamenii aceia sunt în stradă, ceva pentru care vor vota de câte ori vor avea ocazia.

Mihai Gâdea: Mulţumesc tare mult, pentru prezenţă, domnule preşedinte!

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Sinteza zilei, 21:30)