Au fost, în nu tocmai îndelungata istorie a PNL condus de către Crin Antonescu, o mulțime de comentatori (de regulă neimplicați sau prea puțin implicați în viața de partid) care au găsit toate greșelile posibile în persoana și activitatea acestuia.
Este leneș și doarme prea mult (temă preluată cu succes din propaganda băsistă); nu este un ”adevărat liberal” (pentru că nu este un libertarian!); este un dictator și îndepărtează pe ”adevărații liberali” (chestie vehiculată, desigur, de către admiratorii mai mult sau mai puțini interesați ai respectivilor ”adevărați”); a trădat sfintele valori ale liberalismului și s-a colorat în roșu, aliindu-se cu maculații (în toate felurile posibile) pesediști; înhăitându-se cu trădătorii din PDL, a trădat și maculat încă o dată partidul; are trebui schimbat cât mai curând, pentru a se reveni la puritatea ideologică a PNL și linia tactică și strategică de dinaintea creării USL.
Nu mă voi obosi să combat acuzațiile de mai sus. Au făcut-o alții, cu varii argumente, mai bine decât mine. Ceea ce vreau să spun aici, cu subiect și predicat, este că Antonescu este singurul om politic post-revoluționar ce are la activ DOUĂ răsturnări de guvern în mai puțin de trei ani. Creând alianțe și resuscitând energii, a reușit să treacă în două rânduri moțiuni de cenzură împotriva unor guverne care, altfel, păreau bătute în cuie.
Mai mult: prin inițiativa creării USL, același Crin Antonescu a resetat viața politică românească, a creat un nou orizont de speranță tuturor românilor și a permis PNL să aibă șanse bune de a domina în mod autoritar partea dreaptă a spectrului politic românesc.
Măcar pentru aceste realizări Crin Antonescu și PNL condus de către el ar putea beneficia de încrederea și sprijinul făuritorilor de opinie asumat liberali, mai ales că ne așteaptă trei mai bătălii: alegerile locale, guvernarea într-o perioadă prea puțin fastă și alegerile parlamentare din toamna lui 2012. Alegeri de care depinde totul. Dar teama imi este ca cer prea mult.








Cred ca este mai adecvat sa spunem:
Crin Antonescu are intreaga noastra incredere!
…el este cel mai bun om politic liberal (si nu doar liberal…) al perioadei postdecembriste…
…daca exista vreo problema in relatia „liberali – presedinte PNL”, ea este mai degraba la polul „liberali” …fie ca sunt prea libertarieni, ca sunt liberali prea de stanga, ca sunt liberali prea (neo)conservatori si/sau fie ca sunt prea exigenti (cerandu-i sa fie un „sfant si/sau tatuc”), si/sau fie ca sunt pretendenti la ii lua locul in PNL (lucru normal pana la un puct), si/sau, mai ales, fie „deformati” de propaganda basista (telectuali si/sau comentatori ipocriti si fatarnici, mercenari sau fals naivi, platiti special din banii publici pentru a-l ataca pe Crin – niciun sef de partid de opozitie nu a fost atacat atat de mult cand a fost in opozitie cum a fost Crin, practic schimbandu-se raportul de normalitate dintr-o democratie in care 80% este critica puterii si 20% este critica opozitiei)
Exista o zicere care spune ca, cel putin pentru o familie (in cazul de fata, „marea familie liberala”) „o critica fara iubire aduce distrugere, iar o iubire fara critica aduce stagnare” …si in acest context putem spune ca de fapt Crin are nevoie din partea liberalilor de o incredere deplina (pentru ca o merita!!!), insotita, cand e cazul, de o „critica cu iubire” sau cel putin de o „critica cu empatie” !
ApreciazăApreciază