După ce a reuşit performanţa ca, pentru prima dată în istoria post decembristă, să dea jos cu adevărat un guvern în exerciţiu, Ponta trebuie să arate că n-a fost numai gura de el. Primele acţiuni sunt pe de-o parte bune, pe de alta îngrijorătoare.
Mai întâi de toate, este vorba de echipă. Ea s-a conturat repede, dar încă nu este lipsită de controverse. Cu toate că Alistar a fost debarcat imediat ce s-a aflat despre incompatibilitatea sa încâlcită, totuşi, doi miniştri sunt încă sub semnul întrebării: Diaconu şi Dumitrescu.
La Diaconu nu sunt controverse prea mari, lumea a înţeles că este ceva legat de calitatea sa de senator, director de teatru şi actor. Deci nimic cu adevărat dramatic. Despre Dumitrescu însă se spune că şi-a cumpărat postul de la Ponta. Scandalul legat de CV-ul său nu a făcut altceva decât să întreţină acest zumzet în piaţă. E drept, Ponta a somat-o pe respectiva doamnă să lămurească situaţia, dar felul în care aceasta a flituit pe toată lumea a mărit suspiciunile.
Cât priveşte programul de guvernare, eu una n-am prea înţeles dacă este pe şase luni sau pe şase ani, drept pentru care nu ştiu cum să-l analizez. Dacă este pe şase luni, e plin de promisiuni irealizabile, din cauza condiţiilor economice mondiale. Dacă este pe şase ani este irealist, pentru că nimeni nu ştie dacă criza va trece sau nu şi dacă va fi posibil ca bugetul de stat să preia atât de multe cheltuieli cate rezultă din programul respectiv. Altfel, este un program care aduce un respiro pentru populaţie.
Bilele albe vin din negocierile cu FMI pentru salariile bugetarilor şi CAS-ul de la pensii. USL a arătat, cel puţin în această privinţă, că îşi onorează promisiunile. Rămâne ca după prima şedinţă de guvern să vedem şi restul. Deocamdată nu putem să evaluăm decât prestaţia lui Ponta, care, până acum, a fost una responsabilă. Dar e abia la început de cursă.
Radu Zlati 
Comentarii recente