Este pregatita Romania pentru un eventual exit la Greciei din UE? Care ar fi consecintele pentru tara noastra, daca s-ar intampla acest lucru?
In Romania au fost invatate, sper, multe dintre “lectiile” care s-au desprins in urma crizei financiare si economice care a afectat intreaga economie mondiala incepand cu anul 2007. Ne revenim cu greu din recesiunea severa care a marcat Romania anilor 2009-2011. Important este, acum, sa ne concentram pe realizarea unor conditii care sa permita obtinerea unei cresteri economice sanatoase. Altfel spus, incertitudinea mare in spatiul economic in care ne aflam nu trebuie sa ne impiedice sa ne gandim la obiectivele noastre si sa luam deciziile care sa ne permita sa le si atingem. Odata ce am obtinut si confirmat stabilitatea macroeconomica, important este sa consolidam ceea ce avem si sa construim mai departe. Stim acum ca din recesiune iesi mai repede daca ai institutii eficiente si flexibile. Stim si ca sustenabilitatea cresterii economice este confirmata si de cresterea gradului de incluziune sociala.
Evolutiile economice din spatiul Uniunii Europene sunt foarte importante pentru performantele immediate si viitoare ale economiei romanesti. Cresterea economica din Romania a depins, depinde si va continua sa fie conditionata in mare masura de exporturile catre tarile din UE. In ceea ce priveste evolutiile din Grecia sau, mai recent, Spania (desi intre cele doua exista diferente semnificative), ele maresc incertitudinea si observam reactiile pietelor financiare. Suntem foarte atenti la ceea ce se intampla Grecia. Suntem apropiati de aceasta tara din punct de vedere geografic. Exista fluxuri economice semnificative intre Romania si Grecia. Avem si un numar important de banci legate de Grecia in sistemul bancar. Lucrurile acestea sunt importante. Suntem interesati in primul rand sa existe comunicarea intre institutii si instrumentele care sa asigure flexibilitatea necesara pentru a genera eficient raspunsuri pentru situatia in care se materializeaza diferite riscuri.
Dar, desi factorii externi – conditii care nu pot fi controlate de actiunea noastra – genereaza acum multe semne de intrebare si incertitudine crescuta, trebuie sa ne concentram pe ceea ce trebuie si putem sa facem noi “acasa”. Suntem atenti la ce se intampla in Grecia, in Spania sau pe pietele financiare. Insa, acest lucru nu trebuie sa ne opreasca din treaba pe care o avem in propria “gospodarie”. Aici trebuie sa ne concentram pe trei directii majore daca intr-adevar vrem sa avem crestere economica, mai multe locuri de munca si mai multa bunastare: 1) reducerea costurilor pentru afaceri, 2) realizarea unui minim de infrastructura critica si intarirea sistemului de educatie – astfel incat firmele si sistemul public sa beneficieze de lucratori instruiti, flexibili si dispusi sa invete si sa se adapteze.
Cu “problema Grecia” sau fara ea in jurul nostru, administratia publica va trebui transformata pentru a furniza servicii publice de calitate in structura si volumul pe care societatea il poate sustine si pentru care factorii politici se angajeaza sa le realizeze. Sistemul intreprinderilor de stat va trebui eficientizat, indiferent cum si cand se va solutiona situatia economica in Grecia. Trebuie sa incepem o constructie serioasa in planul utilizarii resurselor naturale si a energiei. Trebuie sa valorificam potentialul agricol pe care il avem din perspectiva dezvoltarii rurale, in primul rand pentru ca vrem sa traim mai bine si aceasta valorificare ne poate conduce spre ceea ce vrem. Va trebui sa vedem o abordare serioasa a problemelor din sistemele noastre de pensii si sanatate pentru ca aceste probleme nerezolvate la timp se complica. Nu in ultimul rand, si tocmai luand in seama experientele din Grecia, va trebui sa ne schimbam modul in care facem politica, va trebui sa eficientizam si sa flexibilizam administratia, si sa utilizam si sa respectam institutiile pe care le avem.
Mai exista interes din partea autoritatilor romane sa se imprumute de pe pietele externe?
In prezent, datoria publica se finanteaza in proportie de aproximativ 50% din surse externe, iar emisiunile de titluri fac parte din instrumentarul cu care autoritatile romane opereaza in acest sens.
In strategia de management al datoriei publice, elaborata si gestionata de Ministerul de Finante, sunt identificate potentiale surse de finantare in asa fel incat sa se optimizeze efortul de plata a datoriei publice din perspectiva instrumentelor folosite, a scadentelor, dar si din perspectiva costurilor. Decizia Ministerului de Finante de a se adresa din nou pietelor externe prin emisiuni de bonduri urmeaza sa fie luata in functie de ceea ce vom aprecia ca este necesar si in avantajul nostru.
Ne intereseaza sa construim structura a datoriei publice care sa evite varfuri mari de plata si in acelasi timp ne intereseaza si costurile cu serviciul datoriei. Avem in vedere accesarea pietelor externe pana la sfarsitul anului. Daca, unde (pe ce piete) si cand exact ramane sa fie stabilit, in functie de conditiile care vor exista.
Sunt fondurile europene sansa economiei, asa cum declarau autoritatile?
Fondurile europene, folosite in diferite activitati economice, in functie de prioritatile asumate politic, pot intari motoarele de crestere a economiei. Va trebui sa actionam rapid si semnificativ in sensul cresterii eficientei sistemului pe care il avem pentru utilizarea “banilor europeni”. Totodata, este timpul sa ne gandim si la perspectivele anilor urmatori – dincolo de anul 2020. In anii imediat urmatori va trebui sa folosim mai bine fondurile de coeziune si cele pentru agricultura, in structura pe care acum o cunoastem. Dar, trebuie sa ne gandim in perspectiva si la alte tipuri de fonduri europene – asa cum sunt cele pentru competitivitate.
Pentru acest an, cresterea gradului de absorbtie a fondurilor de coeziune este foarte importanta. Cresterea economica asteptata pentru acest an depinde semnificativ de utilizarea acestor fonduri. Si pentru anii viitori, resursele financiare din fonduri europene vor avea o mare greutate in explicarea succesului sau esecului pe care il vom avea in ceea ce priveste ritmul de crestere economica. De ce? Cum economisirea in Romania este si va ramane relativ mica, nu vor exista alte surse financiare suplimentare si consistente pentru investitii cu exceptia investitiilor straine directe si a fondurilor europene. (Imprumuturile ne ajuta sa rezolvam probleme curente si, poate, intr-o oarecare masura unele imprumuturi externe ne pot ajuta sa consolidam anumite institutii). Mai multi bani europeni atrasi inseamna mai multe investitii, mai multe locuri de munca, venituri mai mari. Altfel spus, “tortul” pe care societatea va putea sa il imparta va fi mai mare.
Cresterea economica din acest an poate sa fie undeva in intervalul 1-1,5%. Cu cat vom reusi sa absorbim mai multi bani din fondurile de coeziune, in special, cu atat va fi mai bine.
In acest an exporturile constituie – ca si in anii precedenti – un motor de crestere economica. Suntem insa realisti si nu asteptam o crestere spectaculoasa a exporturilor pentru ca aproape 70% dintre acestea sunt orientate spre tarile din UE, unde incertitudinea ramane ridicata. Nu este exclus chiar sa vedem o crestere economica negativa in ansamblul tarilor care fac parte din zona euro.
In ceea ce priveste consumului gospodariilor, nici aici nu trebuie sa ne gandim la cresteri spectaculoase, insa putem sa asteptam o usoara reluare a consumului. O decizie in sensul cresterii salariilor pentru a se reveni la nivelul de acum doi ani a fost luata, dar nu putem sa consideram ca toata aceasta crestere a veniturilor se va reflecta in consum.
Din partea investitiilor firmelor si dinspre cheltuielile guvernamentale nu asteptam evolutii mult diferite fata de anul precedent, care sa poata sa creasca semnificativ cererea la nivelul economiei. Constrangerile bugetare severe in ceea ce priveste sectorul guvernamental vor fi respectate. Desi este un an electoral, deficitul bugetar nu va creste peste nivelul convenit cu FMI si Comisia Europeana, tocmai pentru a nu compromite stabilitatea macroeconomica.
Structural, situatia economiei romanesti nu s-a schimbat fata de anii anteriori. Trebuie sa intelegem ca prea multe lucruri nu se pot intampla in cateva luni.
Premierul Victor Ponta a declarat ca are in vedere, pentru 2013, un nou sistem de taxare – introducerea cotelor diferentiate de impozitare pe salariu, reducerea CAS la angajator cu 5% si aplicarea unei TVA diferentiata la produsele agro-alimentare. Pot fi puse in aplicare aceste masuri fara a destabiliza principalii indicatori macro-economici?
In ceea ce priveste deciziile privind fiscalitatea intotdeauna este de dorit sa se urmareasca realizarea unui compromis intre abordarea expertului fiscal si abordarea economica. Altfel spus, se poate gasi un echilibru intre stabilirea structurii si nivelului unor impozite si taxe si impactul impozitelor asupra eficientei alocarii resurselor; intre relatia dintre autoritatea fiscala – care vrea sa stranga bani pentru bugetul tarii – si contribuabil si abordarea economica – incluzand aici si conditia stabilitatii macroeconomice.
Este evident ca in Romania impozitarea muncii este la un nivel ridicat si de aceea ne confruntam si cu un nivel ridicat al angajarilor “la negru”. Reducerea impozitelor asupra muncii este o prioritate asumata politic. In acelasi timp, tot politic este asumat faptul ca important este ca presiunea fiscala sa nu creasca si este recunoscut ca in planul fiscalitatii nimic nu este mai rau decat instabilitatea cadrului fiscal (legi, proceduri, norme, etc.). Pe buna dreptate, mediul de afaceri reclama lipsa de predictibilitate in domeniul fiscalitatii. Intreprinzatorii, fie ei mici sau firme mari vor, in primul rand, un mediu previzibil.
Reducerea unor impozite, cresterea altora sau modificarea structurii impozitelor este oricand posibila. Nu aceste lucruri pot convinge si incuraja mediul de afaceri sa investeasca, sa inoveze sau sa angajeze noi lucratori. Fiscalitatea trebuie privita din perspectiva intregului sistem fiscal. Altfel si peste cativa ani vom vorbi doar despre bune intentii de reducere a costurilor desfasurarii afacerilor sau alte “noi idei” pentru incurajarea firmelor sa genereze locuri de munca. Doar modificarea unor impozite – fie in sus, fie in jos – nu poate rezolva problema pe care o reclama permanent mediul de afaceri si anume lipsa de predictibilitate.
Fiscalitatea nu poate fi extrasa din ansamblul sistemului finantelor publice. Or, aici este nevoie de o abordare concertata care sa urmareasca sase directii de actiune pe care sa se avanseze simultan. Este vorba de credibilizarea bugetului, de stabilirea prioritatilor in ceea ce priveste cheltuielile si cresterea calitatii cheltuielilor publice, de imbunatatirea executiei bugetare, de cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene, de imbunatatirea administrarii colectarii veniturilor, de imbunatatirea sistemului informatic al finantelor publice si, nu in ultimul rand, de managementul resurselor umane din acest sistem.
Pentru a reduce costurile desfasurarii afacerilor si pentru a reduce neincrederea mediului de afaceri fata de o administratie care poate provoca oricand surprize neplacute este nevoie de o abordare sistematica a reformarii sistemului finantelor publice. O asemenea munca presupune sa nu abandonezi cursa prea devreme si sa continui eforturile timp de 3-4 ani. Chiar daca nu poti culege imediat toate roadele unei asemenea munci, rezultatele bune vor aparea inca din primul an. Apoi, va fi din ce in ce mai vizibil ca esti pe calea cea buna si intreprinzatorii vor capata incredere. In 3-4 ani, Romania poate avea un sistem european al finantelor publice – mai eficient, mai transparent, mai previzibil decat cel de astazi, care este doar permanent carpit, iar contribuabilul nu va mai fi doar o “vaca de muls” pentru stat.
A cincea evaluare a Acordului Stand-By de catre Consiliul Director al FMI este programata pentru sfarsitul lunii iunie. Care credeti ca vor fi concluziile acesteia?
Nu s-a schimbat nimic fata de pasii pe care Guvernul si i-a asumat ca-i va face de la ultima vizita FMI in Romania. Ne-am respectat obligatiile asumate fata de partenerii externi, prin urmare cred ca mesajul va fi unul pozitiv.
La urmatoarea evaluare, ca la orice evaluare trimestriala din anii trecuti, se vor verifica, in primul rand, parametrii macroeconomici. Apoi se vor discuta stadiile de realizare al ajustarilor structurale pe care Guvernul trebuie sa le opereze in sectorul intreprinderilor de stat, in sistemul energetic, sistemul de sanatate, in ce priveste calendarul de liberalizare al preturilor la energiei si gaze, procesul de numire a managerilor privati in companiile de stat, privatizarile care sunt agreate de autoritati si pentru care s-a stabilit un program concret.
Romania trebuie sa continue schimbarile structurale care pot pune in valoare potentialul de crestere economica sanatoasa. Cred ca ultimii trei ani nu au fost utilizati foarte bine din punctul de vedere al rezolvarii problemelor structurale. Este adevarat ca am castigat timp prin acordurile cu FMI, CE si BM si am obtinut o oarecare stabilitate fiscala. Nu este insa de ajuns. Trebuie sa continuam sa adoptam decizii care privesc schimbari structurale in economie si care pot determina schimbari de comportament vizavi de resursele pe care le avem. In acest fel vom avea nu numai cresterea economica pe care o dorim. Vom avea si institutiile flexibile care ne vor permite sa iesim mai bine din perioade grele si va creste si gradul de incluziune sociala care sprijina cresterea economica pe termen lung.
FMI a recunoscut, in luna martie a acestui an, ca masurile de austeritate aplicate in Romania au intarziat revenirea economiei. Care este parerea dumneavoastra?
Era necesara o ajustare fiscala. Insa modul in care aceasta s-a realizat comporta multe semne de intrebare. Faptul ca ajustarea fiscala nu a fost insotita si de accelerarea schimbarilor de natura sa afecteze structura economiei constituie insa marea problema. De ce? Pentru ca pretul ajustarii a fost puternic resimtit de o mare parte a populatiei – ma refer la cei care au ca principala sursa de venituri activitatea in sectorul bugetar – dar rezolvarea problemelor structurale a fost amanata.
Sigur, reducerile salariale din sectorul bugetar au fost masive. Schimbarea sistemului de pensii a luat bani din buzunarul multor pensionari. Cresterea TVA a afectat pe toata lumea. Dar sa nu uitam ca si salariile in sectorul privat au fost “inghetate” in termeni nominali. Prin urmare, puterea de cumparare a veniturilor angajatilor din sectorul privat s-a redus. Altfel spus si salariatii din sistemul privat au avut de suferit in acesti ani in care schimbarile structurale necesare pentru a evita pe viitor noi reduceri de salarii sau noi alte tipuri de “situatii nedorite de urgenta” au intarziat.
De aceea, dincolo de importanta “balonului de oxigen” la care putem sa apelam avand acest acord de tip preventiv cu FMI, mult mai important este sa reusim sa pornim motoarele economiei si sa acceleram reformele structurale.
Problemele de fond ale economiei romanesti astazi sunt aceleasi care au fost si acum trei ani si acum 10 ani. Ele se regasesc in sectorul intreprinderilor de stat, in sistemul transporturilor, in sistemul energetic, in agricultura. Ele au continuat sa ramana nerezolvate pentru ca au existat surse de finantare in conditiile favorabile. Din acest punct de vedere, putem spune ca simplul fapt ca am avut acorduri cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala nu a fost suficient sa ne facem treaba acasa. Nici cand nu am avut acord cu FMI nu am abordat reformarea acestor domenii. Cu alte cuvinte, nu existenta unui acord cu FMI in sine este problema, ci decizia politica de a face sau nu aceste lucruri.
Daca ne uitam doar la sectorul intreprinderilor de stat, la comportamentul intreprinderilor de stat…datoriile lor par sa reprezinte doar o “chestiune” legata de bani. Important insa este sa mergi dincolo de bani si sa observi ce anume pune frana economiei. Sunt companii de stat care au un comportament irational, care irosesc resurse ce puteau fi folosite de altcineva. Dar acel “altcineva” nu are acces la resurse tocmai pentru ca unele intreprinderi de stat continua sa le iroseasca. Intreprinderi de stat care, pe de o parte nu isi platesc ceea ce au de platit catre bugetul de stat sau catre bugetul de asigurari sociale. Pe de alta parte insa, ele nu isi platesc nici datoriile catre furnizori – fie ei alte inreprinderi de stat sau firme private. Astfel, extind problemele lor in economie. Exact ca 10 mere stricate puse in acelasi cos cu 60 de mere bune. Permanent aceste intreprinderi de stat cu probleme asteapta fie o iertare de datorii, fie o preluare la datoria publica a datoriilor pe care le au… Dar, in cele din urma, daca merele bune nu sunt separate de cele stricate, acestea din urma vor strica si ceea ce este bun.
Autoritatile trebuie sa-si exprime optiunea pentru ceea ce vor sa privatizeze si ce nu. Este o decizie pragmatica, dincolo de conotatiile ei politice. De aceea, cu cat lucrurile sunt asumate mai repede, cu atat mai repede putem pune economia in miscare.
Problema este intr-adevar mult mai importanta decat niste sume de bani pe care le primim de la institutiile financiare internationale. Degeaba folosim banii pe care ni-i ofera cu imprumurt partenerii nostri internationali, daca noi nu schimbam problemele de fond. Fiindca, daca raman nerezolvate, aceste probleme de substanta vor continua sa impiedice si mai mult buna functionare a administratiei publice si, in cele din urma, economia.
Radu Zlati 
Comentarii recente