Băsescu şi controlul Justiţiei

Azi, în plenul Parlamentului, Traian Băsescu a reiterat acuzaţia pe care o făcuse privitoare la USL şi revoluţia demarată acum câteva zile prin debarcarea lui Blaga şi Anastase. Si anume afirmaţia că prin demiterea sa, a lui Băsescu Traian, USL nu caută de fapt decât să preia controlul Justiţiei în România.

Logic, acuzaţia lui Băsescu pentru a fi adevărată ar presupune câteva ipoteze pe care le prezint mai jos (ele pot fi luate în varii combinaţii, dar evident nu sunt acceptabile toate în acelaşi moment şi sub acelaşi raport):

• Justiţia este în prezent liberă
• Justiţia este în prezent sub controlul lui Băsescu
• Justiţia poate sau ar putea să fie controlată de către un partid sau o coaliţie politică
• USL are intenţia să controleze Justiţia

Pentru ca aserţiunea ”prin înlăturarea lui Traian Băsescu, USL urmăreşte în fapt controlul asupra Justiţiei” să fie adevărată, ar trebui ca ea să pornească de la minim una dintre premisele de mai sus, care la rândul ei să fie adevărată, iar această premisă să fie necesară şi suficientă.

În realitate, nici una dintre premisele prezentate de mine nu este adevărată, nu în totalitatea ei (şi nefiind adevărată în totalitate, este înţelept să nu o luăm ca bază de plecare, sau să o considerăm chiar falsă).

Justiţia nu este liberă. Cel puţin pe partea procurorilor, ea nici nu poate fi complet liberă, devreme ce aceştia în fapt reprezintă statul român. Care stat român a fost cotropit interior, precum o tumoare, de către băsism. Scandalul unor numiri în fruntea Parchetului sau a DNA; înregistrări ”scăpate” din fişetele procurorilor pentru a ajunge în media portocalie; dosare fabricate la comandă – toate aceste mărturisesc despre lipsa de independenţă a procurorilor (a unei părţi a lor, în orice caz).

Justiţia nu se află sub controlul lui Băsescu. Nu în totalitate, har Domnului. Mai există încă judecători în România, care judecă dup lege şi după propria conştiinţă. Există şi procurori a căror coloană vertebrală încă nu s-a încovoiat.

Justiţia nu poate să fie controlată în totalitatea ei de către nici o persoană sau formaţiune politică. Nu atâta vreme cât România se află în Europa, nu atâta timp cât legislaţia românească se află sub ochiul scrutător al comunităţii europene iar practicile judiciare sunt evaluate de către MCV. Oricât ar dori unii sau alţii (ieri Băsescu şi acoliţii lui, mâine poate, cine ştie?) Justiţia românească îşi va avea, în special la nivelul judecătorilor, insulele ei de libertate, de independenţă.

USL nu are intenţia să controleze Justiţia. Acuzaţia lui Băsescu asupra intenţiilor USL este extrem de gravă şi ar necesita dovezi pentru a fi crezută, altele decât idiosincraziile preşedintelui. În fapt am putea privi ca o eliberare a Justiţiei de sub dominaţia ocultă a regimului băsist, debarasarea structurilor pertinente în domeniul justiţiei de personaje care, direct sau indirect, au urmat preţioasele indicaţii de la Cotroceni. Mă refer în primul rând la Laura Kodruţa Kovesi şi la Daniel Morar precum şi la adjuncţii celui din urmă, dar există astfel de personaje total compromise mai peste tot în sistemul judiciar românesc. Este greu de evaluat capacitatea acestuia de regenerare, dar guvernarea USL ar trebui să ofere o şansă Justiţiei de a-şi curăţa propriile rânduri. În fapt, Programul de Guvernare al USL prevede în  mod explicit: ” realizarea cu prioritate a obiectivelor asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) /…/ urmărirea aplicării obiectivelor şi principiilor fundamentale ale Strategiei Naţionale Anticorupţie – componentă a politicilor publice privind integritatea şi combaterea corupţiei, întemeiate pe cele mai bune practici europene şi internaţionale” astfel încât, principial, nu are trebui să existe îndoiala că USL doreşte continuarea eforturilor de modernizare a Justiţiei pe linia trasată deja de către guvernările anterioare, aflate sub influenţa lui Băsescu.

Concluzionând, pe plan logic acuzaţia lui Băsescu este lovită de nulitate, fiind incongruentă şi plecând de la ipoteze false. Asta nu înseamnă că această afirmaţie nu va fi repetată la infinit în cadrul (probabil limitat în timp) campaniei în care Băsescu şi sprijinitorii săi o vor întreprinde pentru a cuceri voturile românilor. În 2007 a reuşit. Rămâne să vedem dacă în august 2012 Băsescu va reuşi o performanţă similară. Foarte probabil că nu. Anul 2012 va însemna pentru Băsescu sfârşitul – când nu va mai fi preşedinte, îl vor aştepta pe rol, pe rolul acelei Justiţii pentru care varsă valuri de lacrimi de crocodil, dosarele de care Daniel Morar l-a scăpat în 2004. Faptele nu s-au prescris. Şi brutăriile încă funcţionează în România.

articol aparut si pe zlatiradu.ro