Recent Radu F. Alexandru, fost liberal şi actual pedelist, aprecia într-un interviu că USL nu îţi va atinge scopul electoral în decembrie 2012 şi în consecinţă PNL şi/sau PSD vor lua în consideraţie alianţa cu PDL şi un program comun de guvernare. Se pare că unii domni din aria de acoperire a PDL încă mai nutresc speranţe. Ei speră că PDL (singur sau, mai probabil, într-o alianţă electorală) va atinge şi depăşi nivelul unui 25% în alegerile parlamentare din iarnă. De asemeni ei speră că se va întâmpla cu USL una din următoarele variante:
- (1) se va sparge înainte de alegerile parlamentare (serviciile, procuratura, PDL, varii alte instrumente ale regimului Băsescu lucrează intens la aceasta, direct sau folosindu-se de cozi de topor uslaşe)
- (2) va câştiga la urne mai puţin de 50%+1 mandat
- (3) va câştiga la urne mai mult de 50%+1 mandat, dar nici unul dintre partidele componente, luat de unul singur, nu va avea mai mulţi parlamentari decât PDL (luat de asemeni ca partid, iar nu ca alianţă, dacă această alianţă portocalie, Alianţa România Dreaptă, va exista la alegeri)
- (4) va câştiga peste 50% din parlamentari, dar în foarte scurtă vreme unii deputaţi şi senatori vor trece, după modelul 2009, dinspre USL înspre PDL (sau formaţiuni politice aliate/nou create spre a fi auxiliare PDL) ajungându-se în situaţia ca PDL să aibă mai mulţi parlamentari decât oricare partid membru al USL, sau USL să aibă sub 50% reprezentanţă naţională
- (5) se va sparge după alegerile parlamentare
În oricare dintre variantele de mai sus, după onorabili analişti politici portocalii sau mai mult decât onorabilii politicieni PDL, va începe o cursă acerbă între PNL şi PSD pentru a curta PDL şi, prin acesta, bunăvoinţa lui Traian Băsescu, preşedintele care, din pix şi o mişcare de poignèe, poate desemna premierul.
Experienţa iernii 2009 a arătat că preşedintele ilegitim, demis de popor dar păstrat de CCR, are abilitatea de a forma majorităţi ad-hoc, prin ”convingerea” unor parlamentari cu varii schelete prin dulap, să treacă de partea Stăpânului Inelelor (pardon, a dosarelor).
Dar aceste calcule briliante presupun un Băsescu Traian (şi un PDL) stăpân al jocului şi manevrând în deplină libertate asupra unei mase relativ amorfe de politicieni USL care se lasă manevraţi fără împotrivire şi sunt conduşi de lideri care nu reuşesc să menţină unitatea coaliţiei şi nici coeziunea propriilor grupuri parlamentare. Ceea ce urmează a fi dovedit sau nu, dar am bune speranţe că aceste premise vor fi contrazise de realitate.
În fapt, este de ajuns ca sita partidelor să cearnă des atunci când sunt alcătuite listele pentru locurile eligibile la alegerile parlamentare. O listă cu parlamentari care nu sunt şantajabili ar face inutile orice calcule ale portocalioţilor, cel puţin pentru variantele 1, 4 şi 5 prezentate anterior.
În fapt, cât poate fi de greu pentru USL să alcătuiască o listă de parlamentari care să pună loialitatea de partid înaintea intereselor proprii? Asta, ca primă cerinţă în vederea cumplitelor lupte, unele dintre ele purtate în umbră, care se prevăd în decembrie al acestui an. Până atunci, să îl lăsăm pe Radu F. Alexandru să viseze…
Radu Zlati 
Comentarii recente