Este sâmbătă… Dacă mă uit pe calendar, cea mai ”izbitoare” comemorare (la propriu și la figurat) a zilei de azi este aceea a deturnării avionului german de către teroriștii din Facțiunea Armata Roșie. Dar este sâmbătă, zi luminată, zi de odihnă… nu aș vrea să vorbesc despre faptul că omul, din varii pricini, devine câteodată un monstru. Un monstru ca și comportament pentru că, de la Pascal citire, știm că omul este oricum un monstru, un animal de neînțeles.
Deci azi voi refuza atât cât pot politica și voi dărui celor care citesc acest blog trei melodii, aparținând fiecare câte unui artist născut în 13 octombrie.
Mai întâi Paul Simon (acela din Simon și Garfunkel, generația mea știe despre cine este vorba…) pentru că este intelectual vorbind, muzica lui mă ”prinde” cel mai tare. Fără să facă rabat la frumusețe…
Apoi Yves Montand pentru că, nu-i așa, cu toții îl iubim, în inima tuturor el poate găsi o breșă prin care să își strecoare nestăvilita sa sensibilitate.
Iar ultima (dar nu cea mai din urmă) Nana Mouskouri, cu patosul ei, cu fragilitatea ei care, iată, străbate deceniile.
Radu Zlati 
Comentarii recente