Pentru că toată lumea azi se dă de moarte vorbind despre Sfânta Parascheva eu, care sunt credincios practicant dar nu mare fan al comemorărilor religioase și cu atât mai puțin ale celor transformate în prilej de manifestare PR din partea BOR și a oamenilor politici de diferite spețe, aleg să vorbesc despre capitala nostră.: București.
În 1465 domnitorul Radu cel Frumos (fratele mai mic și mai puțin cunoscut al lui Vlad Țepeș al lui Drăculea, mai puțin cunoscut decât Țepeș dar domnind mai mult decât acesta…) menționa pentru prima dată orașul, ca reședință domnească. Începea în mod oficial cariera unui oraș pe care mulți (printre care și eu, un ardelean școlit aici) îl iubesc cu aceeași patimă cu care alții îl disprețuiesc. Bucureștii ne-meritând, probabil, nici excesul de dragoste nici pe acela de ură. Nu orașul este vinovat pentru faptul că unii dintre locuitorii săi au transformat spusa ”politică dâmbovițeană” într-un termen peiorativ. Și nici că simpaticul Mitică a lui Caragiale a devenit sinonim de neam-prostie.
Deci să dăm Bucureștilor ce este al orașului-capitală, adică faptul că, pentru români, soarele de la București răsare. Și odată cu soarele, și ceea ce este bun sau sau rău. Să ne bucurăm de bine și să urăm orașului-inimă al României, ”La mulți ani!”
Și pentru că tot în această zi s-a nascut Justin Hayward, membru al formatiei Moody Blues, prietenilor care citesc acest blog, o preafrumoasă melodie a epocii flower-power…
Radu Zlati 
Comentarii recente