Într-o zi de 16 Octombrie a anului 1978, fumul alb ce se înălța deasupra acoperișurilor unei clădiri a Vaticanului anunța lumii și orașului că ”Avem un Papă!”
Și am avut. Pontificatul lui Karol Józef Wojtyla care devenea în acea zi Papa Ioan Paul al II-lea a fost nu numai unul dintre cele mai lungi păstoriri universale, dar și cel mai plin de urmări pentru ultimele 300 de ani ai Bisericii Catolice. Papa Ioan Paul al II-lea a fost acel polonez care a ales să spună poporului său și prin acesta întregii părți a lumii care se mai afla încă sub dominația Răului celebrele cuvinte: ”Nu vă fie teamă!” A fost acel prelat care a pus imensele resurse ale Bisericii Catolice în slujba unui țel măreț – politic, adevărat, dar de multă vreme religia mergea când alături de politică, când subordonată, când încercând să preia controlul. Doi bărbați de stat – catolicul Ioan Paul al II-lea și anglicanul Reagan au pus cruce comunismului în Europa estică. Desigur, el mai poate supraviețui pe ici-colo ca sistem politic și în multe minți înfierbântate ca utopie socială dar, pentru multă vreme, comunismul nu va mai fi o amenințare pentru popoarele Europei. Fie și măcar pentru aceasta, azi ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu recunoștința față de Ioan Paul al II-lea, prelatul, liderul, omul.
Ofer celor care citesc acest blog una dintre piesele de pe albumul Amore infinito, cuprinzând melodii pe versurile papei Ioan Paul II, interpretate de către Placido Domingo.
PS Orice raportare a celebrului îndemn la evenimente care se vor desfășura în aceste zile la București este încurajată de către autorul articolului.
Radu Zlati 
Comentarii recente