29 Octombrie – Regina Maria

Dintre toate evenimentele care se comemorează azi, pentru mine – ca liberal și monarhist, cel care mi se impune atenției în mod detașat este cel al nașterii, în 1875 (an, printre altele, în care a apărut în mod oficial PNL), a Reginei Maria. Ajunge atât, pentru ca românii să identifice în ea, în ”Mama răniților”, pe ceea ce enciclopediile denominează ca Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha.

Născută în interiorul familiei regale britanice și căsătorită cu prințul moștenitor al României, Regina Maria a jucat un rol de prima mână în politica României, mult dincolo de atribuțiile care îi reveneau ca soție a regelui. Dar nu acest rol (greu de evaluat oricum, devreme ce a fost mai mult informal) a lăsat o urmă greu de șters în mentalul colectiv românesc. Ci frumusețea ei legendară, cultura și sensibilitatea ei și mai ales gestul de mare eroism de a îngriji răniții  români a Marelui Război, în ciuda pericolului de îmbolnăvire de tifos exantematic.

Desigur, figura ei a fost și obiectul unei adulații care șinea parțial și de ceea ce azi am numi un ”cult al personalității” avant la lettre. Dar chiar dacă a existat o astfel de tendință, aceasta nu ne poate împiedeca să ne înclinăm cu recunoștință în fața amintirii celei care în testamentul său scria:

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…