Talibanii (vocea conștiinței naționale) vs ”comploturile” USL (partea I – cestiunea UDMR)

Mai întâi a fost chestiunea cu UDMR. Pe când nu se cunoșteau încă rezultatele alegerilor parlamentare, premierul Victor Ponta anunța disponibilitatea USL pentru un dialog cu liderii UDMR, dialog privitor la cooptarea formațiunii maghiare la guvernare. Și talibanii uslași (talibanii peneliști mai abitir…) s-au emoționat profund de soarta românimii care va cădea pradă urmașilor lui Atilla – nu numai mâncători de carne crudă de sub șa dar și fideli fără clintire guvernatorului de la Cotroceni între 2009 și iarna lui 2012.

Am văzut chiar și lideri PNL care clamau împotriva drobului de sare maghiar care sta să se prăbușească, vezi bine, asupra fragedei puteri USL proaspăt născute din întunericul urnelor de vot. Fără a observa că tema participării sau nu a UDMR la guvernare nu a fost o temă a USL în campania electorală. Cu alte cuvinte electoratul, votând USL, nu a votat nici împotriva nici pentru aducerea maghiarimii la guvernare – deci în termeni politici orice ar fi posibil și legitim în legătură cu o alianță USL-UDMR. Chiar dacă în termeni morali, udemeriștilor le-ar sta bine vreo patru ani în opoziție, pentru a medita la votul lor din 29 iulie 2012. Și fără a observa un al doilea element: chiar și după aprilie 2012, UDMR a fost la guvernare. Nici unul dintre reprezentanții UDMR din teritoriu, implantat pe timpul guvernelor Boc/MRU nu a fost dislocat, maghiarimii i s-au păstrat toate căile de comunicație cu noua putere, dacă ar fi binevoit să apeleze la ele.

Nu știu în aceste momente care va fi concluzia finală a tratativelor dintre USL și UDMR. Dacă ar fi să fac totuși un pronostic, maxim ceea ce va obține UDMR va fi participarea la o alianță parlamentară, în cadrul căreia UDMR să obțină unele promisiuni în legătură cu dezideratele proprii, fără a face atingere celebrului deja articol 1 al Constituției precum și alte 2-3 subiecte calde ale dialogului româno-maghiar. Dar UDMR nu va fi parte a guvernului – dacă nu pentru altceva, pentru aceleași motive care au făcut ca UDMR să iasă din jocul guvernamental în decembrie 2008. Decât că, de data aceasta, PNL iar nu PSD se va opune cooptării UDMR într-o vastă alianță guvernamentală.

Alianță guvernamentală sau doar parlamentară, atragerea UDMR în orbita USL ar avea două mai avantaje. Prima: ar transmite eventualilor defectori din tabăra USL un mesaj puternic: USL va avea o majoritate sigură și stabilă care să voteze guvernul sau să demită președintele (în cazul în care Băsescu s-ar risca să nu îl numească pe Ponta premier), chiar dacă, să zicem, un 10-15% din parlamentarii USL s-ar decide (sau ar fi „convinși” exploatându-li-se vulnerabilitățile) să schimbe tabăra în ziua votului pentru legitimarea guvernului USL. A doua: ar slăbi din eventuala presiune pe care PPE ar putea-o exercita asupra USL înainte de formarea guvernului, și asupra guvernului USL după validarea componenței acestuia de către Parlament.

De pe urma acestor vii emoții anti-UDMR nu va rămânea decât, cel mult, confirmarea faptului că românii, vorba divinului Caragiale, văd enorm și simț monstruos. Și, desigur, creșterea de rating a unor posturi TV care au alimentat din plin aceste emoții.