Mărturisesc că am fost, copil și tânăr fiind, un fan al filmelor lui Sergiu Nicolaescu. De la ”Dacii” la ”Nemuritorii, trecând prin ”Cu mâinile curate”. Chiar și mai târziu, când mă dedulcisem la esențe tari și filme de critic, un film semnat de el îmi dădea senzația lucrului bine făcut. Iar ”Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” și ”Osânda” cred că rămân printre cele mai bune filme ale cinematografiei românești. Nu m-au deranjat (prea tare!) nici preluările după ureche sau chiar deformările istorice din ”Mihai Viteazul” sau ”Mircea”… i-am iertat și tendințele anti-monarhiste din filmele despre perioada modernă și contemporană a României. Un regizor are, după mine, drepturi suverane asupra peliculei pe care o filmează, asupra materialului pe care îl ipostaziază. Căci filmul, cea mai ”realistă” artă, nu este, totuși, un simplu mimesis – nici măcar atunci când vorbim despre filmul documentar.
Azi, când Sergiu Nicolaescu nu mai este, România culturală este mai săracă… indiferent ce vor zice unii și alții. Comisarul Moldovan a fost, în sfârșit, ciuruit.
Nu aș fi scris aceste rânduri (las altora, mai pricepuți sau mai cunoscuți decât mine, plăcerea sau datoria de a vorbi despre cel dispărut) dacă nu mi-ar fi fost ajuns și prea de ajuns comentariile din mass media, datul cu părerea, mojicia și neam prostia celor care au întors pe toate fețele nu numai moartea artistului, dar și ceremonia de înmormântare.
Sunt de părere că un artist aparține poporului său, publicului său (dacă are…) dar asta în viață fiind – și în posteritate. Dar între cele două momente este o clipă cernită când artistul nu este decât un corp lipsit de viață. Un cadavru – oricât de respingătoare ne-ar fi idea. Iar în acea clipă, trupul artistului aparține familiei iar nu celorlalți. Este dreptul și obligația familiei să respecte dorința celui plecat asupra felului în care acesta va fi înmormântat. Și acolo nici publicul, nici statul, nimeni nu are a se amesteca. Sunt creștin ortodox practiocant dar cred că, în problema înmormântării lui Sergiu Nicolaescu, Biserica mamă și-a făcut un foarte prost PR. Lucrurile puteau fi rezolvate cu discreție și fără a violenta imaginarul colectiv.
Dar lăsând BOR ceea ce este al BOR-ului, să aduc aminte celor care s-au pornit a se război cu regizorul defunct că, măcar pentru câteva zile, omenește și creștinește ar fi trebuit să urmeze sfatul care zice ”despre morți, numai de bine!”
Radu Zlati 
un inginer mecanic care face filme , cam asta a fost ,
calitatea lor ? atit cat poate fi un film de bun facut de un inginer mecanic
niste copii rasuflate a filmelor de actiune americane, filme pe care romanii nu aveau cum sa le vada , erau interzise , dar ca maestruuu poti face orice daca esti praduitor la securitate si mai ales in gratiile (a se citi pupincurist ) lui ceausescu .
si eu am crescut cu filmele lui , dar nu am avut incotro , de la a traii in rahat si pina la ajunge sa i spui prajitura…….e foarte putin pentru unii, pentru mine nu.
despre morti numai de bine
speram sa i urmeze cit de curand szi tovarasul iliescu
ApreciazăApreciază
in aceste „vremi” ingrozitoare, e nevoie de spirite patrunzatoare care sa spuna adevarului pe nume, fara teama de a fi persecutat de dictator, asa cum face acest om ales pe blogul ciutacului: „sunt tot mai convins ca tot balamucul asta cu popi, cenusa, sicrie si ortodoxie, este mana marinarului!”
ApreciazăApreciază
Domnu’ Deputat , va dati bine pe linga popor ca asa e trendul?
Pai hai sa luam Enigma Otiliei: Comparati cum joaca regretatul Dinica si cum
joaca Nicolaescu: unu e genial ca asa e el (daca are sansa sa joace , joaca ca are
talemt) ; in vreme ce Nicolaescu joaca fals! Omul asta a tocat banii si asa se explica
si de ce a stat el atit in politica (5 mandate de senator) : nu a avut nici un proiect
public major ,a dorit sa aiba acces la banii publici care s-au dus spre film; si in
timp ce Danieluc , Pita sau mai tinerii mari regizori care au luat premii , cerseau
banii la CNC , Nicolaescu lua cea mai mare halca din banii publici; si acum venim
cu cliseul ca e cel mai mare regizor de film roman! Nu totdeauna cantitatea
implica si calitate;
Faceti o comparatie intre Nicolaescu si Kurosawa!
ApreciazăApreciază
nu am pretins nicăieri că Nicolaescu a fost cel mai mare regizor român. Am spus doar că mi-a plăcut prin MULTE dintre filmele sale. Și nu m-am referit la politica culturală sau la relațiile pe care a știut să și le instrumentalizeze pentru a își finanța filmele. După cum am zis în articol, câtă vreme durerea familiei este încă proaspătă, despre morți, numai de bine!
ApreciazăApreciază
iar jocul actorului Nicolaescu în ”Enigma Otiliei” nu este tocmai cel mai prost, din câte personaje a interpretat… asta, domnu’ Mihai, dacă vă interesează părerea mea :)
ApreciazăApreciază