”Onorat prezidiu, domnilor președinți, dragă Victor, distinși oaspeți, doamnelor, domnișoarelor, domnilor delegați, camarazi!
Nu sunt nici socialist și nici femeie! Nu mi-e ușor și dacă, așa cum mă gândeam adineauri, ce să spun eu, între atâția socialiști, social-democrați, pesediști, pe scurt, îmi venea mai întâi și mai întâi un cuvânt simplu. Dragii mei, mulțumesc! Mulțumesc, în numele Partidului Național Liberal, pentru tot ceea ce am construit împreună, pentru bătăliile extraordinare pe care le-am dat împreună, pentru tot ceea ce vom face, sunt sigur, de acum încolo, împreună.
Am obținut o victorie extraordinară, nu doar în plan electoral. Am obținut o victorie extraordinară în plan moral, în planul acela în care puțini ne dădeau șanse, în care am putut dovedi cum două partide cu istorie diferită, cu identitate doctrinară diferită, cu gusturi în atâtea și atâtea privințe diferite, pot construi împreună, atunci când este nevoie, pentru o țară care este una, care este aceeași și care este singura noastră țară, și a dumneavoastră, și a noastră, România.
Ni s-a explicat de către teoreticieni ai neîmplinirii că, în politică, niciodată unu și cu unu nu fac doi, ci mult mai puțin. Noi am crezut, și am dovedit, că unu și cu unu au făcut de această dată mult mai mult decât doi, că unu și cu unu fac din ce în ce mai mult decât doi. Am obținut aceste victorii împreună, umăr la umăr, spate în spate, gând la gând, pentru că am avut încredere unii în alții, pentru că am fost solidari unii cu alții, pentru că am sperat noi înșine, am mobilizat și am purtat speranța celor mai mulți dintre compatrioții noștri.
Și dacă azi m-am adresat dumneavoastră, tuturor, cu ‘camarazi’ nu este pentru că aș fi devenit sau m-ar bate gândul să devin socialist sau social-democrat. Dacă m-am adresat dumneavoastră cu camarazi este pentru că am luptat și încă luptăm împreună, pe același front, cu același scop, și pentru că, așa cum le spun colegilor mei de Partid Național Liberal îngăduiți-mi să vă spun cu prietenie și cu colegialitate și dumneavoastră. Vor trece anii, vom încheia ce avem de făcut împreună și aceste două partide se vor afla, așa cum e logica normală, politică, democratică față în față în bătălie electorale, cândva. Ar fi extraordinar să nu uităm, nici unii, nici alții, ce am făcut împreună și atunci când vom fi adversari, și atunci când veți fi adversari. Să nu uităm că, în momentele cele mai grele pe care le-am trăit în 2010, în 2011, în 2012 ne-am avut, de multe ori, ca frații. Și aceste lucruri trebuie să nu le uităm, nici noi, nici dumneavostră, niciodată.
Sunteți astăzi, și veți fi în anii următori, cel mai mare, cel mai puternic partid politic al României. Aveți, astăzi, și veți avea în anii următori, în Partidul Național Liberal cel mai puternic și mai onest aliat pe care îl puteți avea acum în politica românească. Sunteți parte, cum suntem parte și noi, liberalii, la cea mai puternică alianță politică construită vreodată în istoria României. Aveți, așa cum avem împreună, cel mai puternic suport popular și electoral pe care l-a avut cineva în ultimii 20 de ani.
Toate aceste lucruri înseamnă, pentru noi toți, pentru dumneavoastră în primul rând, ca cel mai mare și mai puternic partid al României, azi, o enormă responsabilitate. Nu doar responsabilitatea de a avea o bună guvernare, nu doar responsabilitatea de a avea o nouă Constituție, nu doar responsabilitatea de a face o regionalizare care să ne ducă definitiv în inima civilizației europene și să-i facă fiecărui român din orice colț al țării viața mai bună, mai ușoară. Avem multe, multe alte obligații din care cea mai importantă mi se pare aceea de a da întregii țări, de a da întregii Românii ceea ce ne-a asigurat succesul nouă: încredere, solidaritate, speranță.
Economia performantă, locurile de muncă, autostrăzile, școlile bune, laboratoarele de cercetare, serviciile publice eficiente, justiția adevărată, democrația adevărată nu se fac doar cu bani, și aceia din ce în ce mai greu de găsit, ci se fac cu încredere, cu solidaritate, cu speranță. Avem împreună obligația de a avea încredere între noi, de a genera încrederea românilor în noi, în instituțiile publice, în cei care-i conduc și a românilor între ei și în ei înșiși. Avem obligația de a fi solidari noi toți și avem obligația de a da oamenilor un orizont de speranță și un orizont de împlinire.
Toate aceste lucruri sunt foarte grele. Poate că toate aceste lucruri par mari ambiții, dar nu ne putem angaja la mai puțin pentru că nu așteaptă mai puțin românii de la noi. Nici de la Victor Ponta, primul ministru, nici de la toți miniștrii săi, nici de la fiecare dintre dumneavoastră, nici de la fiecare dintre noi.
Toți, de la primul ministru și până la primarul și consilierii celei mai mici comune din România, toți suntem parte a acestui proiect, a acestui angajament și a obligației și responsabilității de a răspunde acestor așteptări.
Sunt convins că o vom face. Sunt convins că tot ceea ce este greu în fața noastră va fi depășit și aș încheia spunând, fără nicio urmă și nicio intenție ironică sau polemică, două vorbe care sunt foarte serioase și care sunt un mesaj fundamental pe care am cinstea să-l port azi către dumneavoastră – despre reevaluare.
Reevaluarea pare pentru unii cel mai recent joc de societate din politica românească și fără niciun fel de îndoială că în viața politică, viața publică, în afaceri nu mai vorbesc, există mereu și mereu reevaluări. Se pot reevalua companii, se pot reevalua acțiuni, se pot reevalua proiecte, se pot reevalua partide, se pot reevalua persoane. Există – știu bine că și dumneavoastră credeți la fel – lucruri care nu sunt de reevaluat pentru noi. Și am să vă spun ce nu reevaluăm noi. Nu îl reevaluăm pe Traian Băsescu. Nu reevaluăm regimul Băsescu.
“Jos Băsescu”, fără îndoială, sunt încă o dată alături de Victor și de acord cu Victor, nu poate fi un proiect, dar “Jos Băsescu”, în înțelesul de înlăturare și de schimbare a unor oameni, a unor mentalități, a unor practici este o condiție nu suficientă, dar absolut necesară pentru pornirea și împlinirea oricărui alt proiect.
Doi. Nu ne reevalăm aliaţii. Aliaţii noştri sunteţi dumneavoastră, Partidul Social Democrat. Ne putem ciocni, ne putem tulbura, ne putem opri pentru moment pentru a lămuri un incident sau altul, o neînţelegere sau alta, o intenţie sau o declaraţie sau alta, dar aliaţii noştri, aşa cum desigur sunt şi cei din Partidul Conservator şi cei din Uniunea Naţională pentru Progresul României, sunteţi dumneavoastră, Partidul Social Democrat. Până unde, până când? Până la capăt! Adică până atunci când România va fi sănătoasă, când economia românească va putea oferi locuri de muncă şi venituri corecte tuturor celor care au nevoie de ele şi au dreptul la ele. Până când societatea românească va restabili echilibre juste şi minimal necesare într-o societate, până când România se va ridica sănătoasă în picioare. Că asta se va reuşi până în 2016 sau până în 2020, vom vedea, dar miza noastră asta este şi noi nu o reevaluăm.
Trei. Nu reevaluăm mandatul pe care alegătorii ni l-au dat şi mandatul acela e simplu: Dreptate până la capăt şi România puternică! Asta înseamnă să fim împreună, asta înseamnă să lucrăm împreună, asta înseamnă să construim împreună. Asta înseamnă să dăm României conducători pe care România îi merită, să dăm României instituţii de care România are nevoie şi pe care cetăţenii români şi poporul român le merită, asta înseamnă să însănătoşim România. Asta înseamnă să scoatem România din periferie. Asta înseamnă să deschidem un nou orizont României. Asta înseamnă să construim un destin adevărat şi demn acestei ţări.
Nimic din aceste lucruri noi nu reevaluăm. Am încredere deplină, aşa cum am avut în ianuarie 2011, cum am avut în toate zilele şi nopţile grele ale bătăliilor de anul trecut. Am încredere şi avem încredere noi, liberalii în dumneavoastră toţi, de la Victor Ponta până la fiecare membru din ultimul colţ al ţării, în cei din această sală şi în cei de acasă. Am încredere că putem merge mai departe şi putem reuşi. Sunt solidar şi suntem solidari cu dumneavoastră toţi, în primul rând cu Victor Ponta care o fi primul ministru al dumneavoastră, dar e şi al meu şi al partidului meu.
Am întreagă şi avem întreagă speranţa şi avem puternică speranţa că noi împreună putem reuşi aici, în România, pentru România, că putem, în numele românilor, împreună cu românii şi pentru români, să obţinem adevărata victorie.
Aşa să vă ajute Dumnezeu! Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Radu Zlati 
Corect discursul lui Antonescu
ApreciazăApreciază