Ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Proiectul Nabuco West, cel care trebuia, tranzitând România, să deverseze petrolul din Azerbaidjan în pântecele Europei, a eșuat. Atât statele europene interesate în acest proiect ată cât și vectorul lor (companiile implicate în proiect) s-au dovedit prea mici pentru un o miză atât de mare. Deci, odată cu moartea acestui proiect Nabuco derivat din proiectul Nabuco cel mare (care murise de moarte bună deja…) statul român a pierdut accesul la o sursă de energie mai ieftină decât cele pe care le accesează în prezent. O situație dificilă pentru România, elegant spus.
Și totuși pentru unii dintre actorii politici români, vestea a venit mănușă. Mănușă pentru niște degete lungi care, vai, nici măcar nu erau ale lor (ar fi grav dacă ar fi!). Căci eșuarea proiectului Nabuco West suflă în pânze proiectului exploatării gazelor de șist. Proiect cu niște câștigători deja acontați – băieți buni cu pălării și cizme de cowboy.
Nu întâmplător ambii artizani ani koabitării au regretat eșecul Nabuco însă imediat au ridicat mingea la plasă controversatului proiect al exploatării gazului de șist și a maximizării exploatării resurselor proprii. Atât Băsescu cât și Ponta au afirmat că exploatarea gazelor de șist este alternativa la acest eșec, soluția miraculoasă care ne va aduce energie ieftină la stațiile de benzină sau în priza din perete. Ceea ce se uită cu grație este faptul că exploatarea gazelor de șist nu va aduce pe țeavă un gaz mai ieftin, deoarece reglementările europene vor obliga (procesul este în curs…) consumatorul român să achite nota la preț european. Diferența între prețul de producție și prețul de vânzare va intra în buzunarele partenerilor transatlantici, nu în ale statului român. Românii nu vor avea de câștigat nimic în mod concret. Decât urmările pe termen lung ale acestei exploatări. Care se pot numi ”câștiguri”, dar sunt unele negative.
PS Adevărat, gradul de independență energetică a României va crește dacă se urmează liniile trasate de către cuplul Băsescu/Ponta. Dar pentru câtă vreme și cu ce costuri interne, unele pe o durată foarte lungă? Personal aș merge, pentru următoarele decenii, mai degrabă înspre o înbunătățire a relațiilor cu Rusia (urmând exemplul german, de pildă), dacă tot este secretul lui Polichinelle că prețul gazelor rusești este dictat politic. Și aș exploata resursele proprii la maxim (aici incluzând și gazele de șist) mai târziu, când prețul combustibilului va fo mult mai ridicat decât acum, când se vor aplica tehnologii mai sigure în plan ecologic și când necesitatea unor resurse proprii pentru un stat oricum sărac se va dovedi imperioasă, iar această independență de care atât de mult le place unora să vorbească va avea valoare ei de întrebuințare.
Radu Zlati 
bagi gaz in plus pe piata, de ce ti l-ar cumpara cineva daca are acelasi pret cu cel european si nu de la altii? va fi mai ieftin , in mod sigur. gaze de la rusi nu, doamne fereste !
ApreciazăApreciază
nu bagi gaz în plus pe piața românească ci pe cea europeană. Corecția de preț adusă de gazul de șist românesc ar fi deci una minoră. Dacă prezervăm aceste resurse, ele vor fi cu atât mai prețioase peste 20 de ani, să zicem. Fărăr a mai vorbi că le vom putea exploata, să sperăm, mult mai curat și mai sigur decât in cazul tehnologiilor actuale.
ApreciazăApreciază
până una alta, tot de la ruși vom lua gaze, drept care am început să cerșim de la ei să facem o derivație către RO, de la conducta South Stream. Poate că rușii vor accepta, poate că nu. Dar ghici în ce poziție vom cere gazul? Am pierdut ani buni și multe miliarde de euro pentru că am alergat după himera Nabuco și am ținut să fim singurii rusofobi din partea asta a Europei. :(
ApreciazăApreciază
Cred ca priectul Nabuco a esuat datorita americanilor si rusilor, o intelegere avantajoasa pentru ei in dauna Europei. Oricum eu nu voi fi niciodata cu explorarea si exploatarea gazelor de sist si cu proiectul Rosia Montana.
ApreciazăApreciază
într-n fel cred că ai dreptate.
Din cauza americanilor, care nu mai au nici puterea nici voința, în epoca Obama, de a presa în direcția startegică a unei rute pe la sud de Marea Neagră, care ar scoate (relativ) din cărția Rusia – Rusia de care SUA are nevoie în alte părți ale lumii. Entuziasmul din perioada Bush s-a cam stins.
Și din cauza Rusiei, care a obținut ceea ce a vrut: să rămână actorul principal în ce privește intrarea gazelor asiatice în arealul european.
ApreciazăApreciază