Recenta confesiune publică a celui care a fost jurnalistul Robert Turcescu (spun că a fost, deoarece prin conținutul mărturisirii sale, acesta a confirmat că a intrat în conflict cu meseria de jurnalist, încălcând grav normele deontologice are jurnalismului, norme care presupun în primul rând independența celui care profesează această meserie esențială pentru funcționarea corectă a angrenajului societății contemporane) ridică o serie de întrebări pe care Ministerul Apărării Naționale, serviciul specializat de informații al acesteia și nu în ultimul rând Robert Turcescu ar trebui să răspundă. Voi prezenta mai jos doar câteva dintre aceste întrebări:
Era Robert Turcescu în toamna anului 2009 ofițer acoperit de informații?
Dacă era ofițer acoperit de informații, ce rol a jucat această calitate în felul în care Robert Turcescu a moderat întâlnirea finală a candidaților principali pentru funcția de Președinte al României?
A cunoscut ofițerul de legătură al agentului Turcescu amănunte despre respectiva înfruntare electorală, a fost informat cu privire la întrebările pe care agentul Turcescu urma să le adreseze participanților?
Cât anume din poziția ofițerului acoperit Turcescu în ce privește evenimentele din vara lui 2012 a fost din inițiativa acestuia și cât anume era doar îndeplinirea unui ordin venit pe cale ierarhică? Cu alte cuvinte, tema loviturii de stat din 2012 este o temă a propagandei băsiste preluată în mod voluntar de către jurnalistul-agent acoperit Turcescu, sau era, în ce îl privește pe jurnalistul Turcescu, doar o parte din punctajul oferit de către un serviciu de informații al statului român?
Mărturisirea domnului Robert Turcescu, dacă este sinceră și acoperă fapte și evenimente reale, nu trebuie să rămână la faptul brut. Robert Turcescu trebuie să spună mai multe opiniei publice, celor care l-au considerat un reprezentant onest al unei profesii ar cărui rost este să spună adevărul.
Independența presei trebuie salvată cu orice preț, chiar și cu acela al izolării din mijlocul acesteia a elementelor care, prin partizanat de orice fel, îndeplinesc ordine ale unor cercuri de interese mai mult sau mai puțin oculte, în spatele și mimând tocmai respectiva independență. Este desigur sarcina presei, a jurnaliștilor adevărați, să facă această curățenie în propria ogradă. Aștept cu încredere un proces de clarificare, de limpezire a apelor. Proces în care conștiința jurnaliștilor va juca un rol esențial. Atât a oamenilor de presă care nu au făcut compromisuri, cât și a celorlalți. Să spunem adevărul, iar adevărul ne va elibera!
Radu Zlati,
Deputat PNL
Radu Zlati 
Pe unii, adevărul îi bagă la răcoare.
ApreciazăApreciază
Nici o problemă, în celulă fiind încă poți fi mai liber decât sub obrocul unui serviciu secret. Desigur, orice act de curaj, măcar de acest tip, înseamnă asumarea unor consecințe.
ApreciazăApreciază
Nu vi se pare oarecum paradoxal ca serviciile devin principala amenintare la adresa securitatii societatii romanesti? De f. mult timp tot semnal
ez apetitul nemasurat al acestora…e pur si simplu o sfidare a oricarei demnitati cetatenesti modul in care sunt tratate serviciile in aceasta societate. Lipsite de orice control si de orice responsabilitate, acestea praduiesc pur si simplu bugetul national.
ApreciazăApreciază
Serviciile sunt destinate să slujească, la noi și mai peste tot, în primul rând securutății STATULUI, iar nu în mod necesar democrației. Din păcate.
ApreciazăApreciază