NATO trebuie să se pregătească pentru perspectiva ca contraofensiva Ucrainei să nu obțină un succes major. Într-adevăr, până acum, Kievul a obținut doar câștiguri limitate. Dar cei care se așteptau la o descoperire fulgerătoare aveau să fie întotdeauna dezamăgiți. Nu sunt niște panzer germani împotriva cavaleriei poloneze, nici șoc și uimire americană împotriva forțelor demoralizate irakiene în tancuri învechite fără acoperire aeriană.
În schimb, vedem ceva mai aproape de un stil de război de uzură, cu forțele de atac care luptă împotriva apărărilor puternic fortificate. Operațiunile actuale se află în stadiul de recunoaștere în forță de-a lungul a patru axe separate de avans, unitățile ucrainene sondand pozițiile Rusiei pentru a identifica punctele slabe care pot fi apoi atenuate cu artilerie și exploatate de forțele de rezervă blindate. Se spune că comandourile și partizanii lucrează în spatele liniilor inamice pentru a crea confuzie și a perturba centrele de comandă și control. Grevele cu rază lungă sunt folosite pentru a lovi cartierul general.
Important aici este înșelăciunea, atacarea în cât mai multe zone posibil pentru a-i face pe ruși să ghicească unde vor veni impulsurile majore. Dar, în război, operațiunile sunt rareori conform planului, iar șansele sunt stivuite împotriva Kievului. Generalul rus Valery Gerasimov a avut mult timp și resurse pentru a pregăti apărări eficiente în mai multe linii. De asemenea, rușii au superioritate numerică în aproape orice, de la bărbați și tancuri până, poate cel mai critic, artilerie.
Apoi există puterea aerului. Aproape fiecare forță de atac începând cu cel de-al Doilea Război Mondial a reușit doar cu superioritate sau supremație aeriană. Acest lucru nu îl au ucrainenii și am văzut deja costul acestuia cu filmări pe câmpul de luptă care arată aparent vehicule de luptă Bradley furnizate de americani și tancuri germane Leopard 2 ridicate de elicoptere de atac.
Deci această contraofensivă ar putea merge în orice direcție. Dar un lucru este cert: o victorie ucraineană este foarte departe de a fi garantată. Putem vedea deja această îngrijorare reflectată în notele de precauție de la Casa Albă, unde președintele Biden se gândește probabil la daunele aduse programului său politic care ar putea rezulta din altceva decât câștiguri decisive pe câmpul de luptă.
1 Corinteni ne spune: „Dacă trâmbița scoate un sunet nesigur, cine se va pregăti pentru luptă?” La summitul NATO de la Vilnius de luna viitoare, dacă membrii se uită în abisul unei contraofensive eșuate, cu siguranță vor exista multe voci incerte. Cei care au fost deja reticenți în a trimite arme vor avea o nouă scuză: Ucraina nu are puterea de luptă pentru a obține victoria. Nu contează că, în ultimul an, am văzut un răspuns mult mai puțin hotărât din partea multor țări decât a cerut această criză. Kievul ar putea lansa mult mai multe tancuri Leopard acum, dacă Berlinul nu ar fi obstrucționat desfășurarea lor, și ar fi chiar posibil să existe F-16 pe cer dacă decizia de a le aproviziona – încă nepronunțată – ar fi fost luată la Washington un an. în urmă.
Riscul este ca oameni ca Emmanuel Macron și Olaf Scholz să-și reînnoiască lobby-ul pentru a presa Kievul spre un tratat de pace înainte de încheierea anului. O astfel de clintire în Europa ar submina poziția lui Biden față de Congres, cu toate perspectivele ca republicanii din Camera să încerce să împiedice finanțarea suplimentară pentru Ucraina. Dar acesta ar fi exact răspunsul greșit. Dacă ofensiva se clatine, Occidentul va trebui să se îndrepte cu seriozitate către întrebarea cum să extindă capacitatea ofensivă a Ucrainei. Și acest sprijin dur va trebui susținut prin anunțarea unei căi definitive către aderarea Ucrainei la NATO. Liderii de la Vilnius ar trebui să-și pună o întrebare: dacă Ucraina, cu puterea alianței atlantice în spate, nu poate birui împotriva agresiunii ruse, atunci ce rost are NATO?
sursa: The Telegraph
Radu Zlati 
Comentarii recente