Prigojin vs Putin. Un punct de vedere

Așa-i că nu ați băgat de seamă – la Priletsk, autostrada a fost tăiată nu pentru a opri muzicienii să ajungă la Moscova, ci pentru a-i împiedica să se retragă.
Dacă Prigojin nu și-ar fi chemat oamenii îndărăt, muzica ruseasca ar fi pierdut o mulțime de interpreți talentați.
Majoritatea absolută a milblogerilor ruși pe care îi urmăresc pe Telegram sunt din aria siloviki, adică duri care doresc înăsprirea măsurilor militare contra Kievului (de exemplu, distrugerea podurilor peste Nipru, anihilarea rețelei de căi ferate, etc) prin aplicarea unei strategii precum cea aplicată de NATO în Serbia sau Irak. Aceste măsuri par raționale din punct de vedere al militarului de carieră dar au fost interzise (până acum) de către Putin – prin intermediul comandanților militari de la vârful armatei (Șoigu, Gherasimov). De aceea in conflictul Prigojin – Șoigu respectivii milblogeri s-au poziționat cel mai adesea de partea criticilor aduse de Prigojin. Dar când Putin a ieșit și a rostit cuvântul „trădare” majoritatea comentatorilor respectiv i-au dat, practic, dreptate. Singura lor dorință, exprimată ca atare, a fost „să nu se verse sânge rusesc”, să se pornească tratative. Ceea ce, fără ca ei să știe, deja se întâmpla.
Conflictul intern rus nu este între o „tabără a păcii” (eventual folosindu-l pe Prigojin ca berbece) și o „tabără a războiului” (Putin și ai lui) ci între o tabără care dorește un război lung purtat cu forțe limitate, destinat vlăguirii nu doar a Ucrainei ci și a NATO și o altă tabără care dorește scurtarea războiului prin folosirea întregului potențial al armatei ruse, inclusiv armamentul nuclear tactic. În acest sens victoria (cu totul improbabilă, dar teoretic posibilă) lui Prigojin ar fi însemnat pentru Ucraina o catastrofă militară și umanitară.
Poziționarea fermă a lui Putin și lipsa unui sprijin cât de cât semnificativ l-a făcut pe Prigojin să bată în retragere – coloana trimisă spre Moscova era un bluf destinat să câștige cu condiția exclusivă ca celor 4 coloane (care însumau mai puțin de 20 de tancuri și blindate) să li se alăture trupe ale armatei regulate, ale Gărzii Ruse sau ale serviciilor de securitate. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Dar puciul de la Rostov (un fel de Republică de la Ploiești) s-ar prea putea, zic eu, ca Putin să facă unele concesii – nu atât lui Prigojin, ci ale silovikilor. De aceea mă aștept ca Ucraina să treacă, în următoarele săptămâni și luni, prin clipe foarte grele iar Putin să schimbe mănușile de catifea cu care a purtat războiul până în acest moment cu unele piele netăbăcită.