De câtă vreme lunec
Tăcut, pe fluviu-n jos,
În luntrea mea uşoară
Din lemn de abanos?.
Stă flautul alături,
Şi vântul uşurel
Abia, abia suspină
Trecând încet prin el.
Dă-mi vin! Să piară-n noapte
Trecutu-ntunecos,
Ca umbra unui lotus
Pe malul mătăsos..
Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad..
Sărută-mă! Pământul
Cu cerul ţi-l aştern..
Prin tine, doar, Iubire,
Voi fi şi eu etern.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu