PD Aligică: ROMÂNIA ÎN FAȚA UNEI DILEME EXISTENȚIALE

ANUL 2026, AN CRUCIAL: ROMÂNIA ÎN FAȚA UNEI DILEME EXISTENȚIALE

Încep să se vadă rezultatele faptului că, de ani buni, publicul românesc, opinia publică românească, cetățenii români, sunt practic dezinformați în mod sistematic cu privire la evoluțiile globale relevante pentru însăși existența și continuitatea politică, socială și cultural-identitară a României.

Acum românii sunt surprinși de evoluțiile in cascadă și se întreabă: Cum este posibil ce se întâmplă? Nu înțelegem! De ce nu am fost avertizati?! Ce se întâmplă? Unde e România în toate aceste evoluții?

Se caută explicații la întrebări care NU au fost niciodată formulate în mod explicit, exact de cei care, în diviziunea socială a muncii, aveau sarcina să facă acest lucru: Clasa dirigentă, intelectualitatea publică și sistemul de jurnaliști specialiști din mass-media, a căror responsabilitate era monitorizarea și explicarea acestor fenomene publicului românesc.

Aici nu mai este vorba doar de malpraxis. Este, din multe puncte de vedere, un eșec structural, sistemic — creat de clasa dirigentă românească responsabilă — un eșec de magnitudini istorice, care reprezintă o amenințare existențială la adresa statului român.

Nu este o exagerare. Să ne aducem aminte o realitate elementară a teoriei sistemelor generale: un sistem politic și de guvernanță funcționează pe baza fluxurilor de informație, analiză și interpretare pe care le folosește pentru a se adapta, ajusta și dezvolta în cadrul sistemului politic, economic, social, intelectual, științific și cultural global.

Când aceste fluxuri se gripează și societatea respectivă, împreună cu mecanismele sale de decizie colectivă, democratică, nu mai are acces corect, inteligent, bine analizat și realist la o reprezentare fidelă a ceea ce se întâmplă în lume, întregul sistem intră într-o stare pe care o recunoaștem astăzi în confuzia, degringolada și, în anumite cercuri, deja panica observabilă în România.

ROMÂNIA SE AFLĂ, ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, ÎN AER

Nu mai încape îndoială că, deși sunt ani buni de când se încearcă atragerea atenției asupra faptului că în lume sunt pe cale să se producă două transformări globale majore, cu implicații existențiale pentru România (prima de natură geopolitică, cea de-a doua de factură tehnologic-economică), România este astăzi surprinsă de evoluțiile actuale și prinsă complet descoperită — nu doar la nivel operațional, ci chiar și informațional, pur și simplu.

Atât din punctul de vedere al organizării sistemului relațiilor internaționale — în vederea absorbției și ajustării la șocul geopolitic — cât și din punctul de vedere al organizării sistemului intern — pentru adaptarea la șocul tehnologic — România se află, în momentul de față, în aer.

Clasa dirigentă, responsabilii deciziilor din ultimii ani și întregul edificiu de propagandiști, ONG-iști, jurnaliști și intelectuali publici care au dat legitimitate și au construit această malformație ideologică și politică, care a împins România în fundătura în care se află acum, sunt, până la proba contrarie, artizanii confuziei absolute și ai unui blocaj fără precedent istoric.

În acest moment, România pare abulică, dezaxată, confuză, fără direcție, fără capacitate de reacție, fără nucleu intern și, mai ales, fără „creier” — pentru că de acolo pleacă toate. România apare incapabilă să absoarbă informație relevantă despre evoluțiile geopolitice și tehnologice curente și pare incapabilă să interpreteze și să operaționalizeze aceste informații în politici și strategii coerente.

CONSTRUCT PROPAGANDISTIC VS. REALITATE

La un moment dat, apare chiar o impresie aproape comică: că în România s-a creat un întreg aparat de guvernanță propagandistică ce proiectează pe peretele imaginației colective un cu totul alt film, dintr-o altă epocă istorică, sau operând într-un univers paralel, complet rupt de realitatea și de trendurile care redefinesc lumea în acest moment.

Din când în când, realitatea geopolitică, tehnologică și economică înconjurătoare șochează această bulă artificială creată de mass-media, jurnaliști, influenceri și „sistemul de luptă cu fake news-ul”, construit la intersecția dintre organele de supervizare ale „statului paralel”, platforme, ONG-uri, jurnaliști sub acoperire, intelectualitate mare, mică și mijlocie și altele asemenea.

Recurent au loc breșe masive, prin care publicul românesc percepe șocat dimensiunea reală a ceea ce se întâmplă.

Apoi, aparatul de propagandă intervine rapid și umple breșa cu o nouă rundă de manipulare, dezinformare, restructurare perceptivă a realității, distorsiune și manevre diversioniste de deturnare a percepției publice.

MAI GRAV

Nu doar că actuala clasă dirigentă, actualul regim și actualul „stat paralel” s-au încăpățânat să ignore, să marginalizeze și să discrediteze vocile care trăgeau semnale de alarmă privind trendurile globale relevante și direcția iresponsabilă în care este organizat sistemul românesc, dar, mai grav, au creat deliberat, sub pretextul luptei cu „extremismul”, „putinismul”, „fake news-ul” etc., un întreg eșafodaj național de dezinformare a publicului.

Dacă ne prefacem în continuare că aceste lucruri NU s-au întâmplat, NU au avut efecte și NU vor avea consecințe dezastruoase, ne semnăm practic propria notă de suicid politic și național.

Nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în România NU este inteligibil în afara acestui cadru explicativ. Faptul că și astăzi poți fi incă supus unui linșaj public dacă atragi atenția asupra acestei situații spune totul despre sistemul în care trăim.

Dacă acest sistem poartă o etichetă sau alta este irelevant. Nu are sens să dezbatem, în spiritul pseudo-politologilor a căror principală ocupație pare a fi vehicularea de etichete și epitete, dacă acest fenomen se numește „regim hibrid” sau orice altă invenție semantică. Ceea ce contează sunt proprietățile sale funcționale sau disfuncționale și implicațiile asupra destinelor noastre individuale și colective.

Iar în acest moment, istoria, timpul și realitatea nu mai au răbdare. În noul mediu geopolitic și tehnologic global, erorile pot fi fatale.

CONCLUZIE

Suntem în 2026, nu în 2015, 2010, 2000, 1989, anii ’50, anii ’30 sau la Belle Époque, așa cum unii încearcă aproape maniacal (și uneori cu accente comice) să ne forțeze să gândim.

Așadar, dilema este simplă: acceptăm realitatea și încercăm, ca societate, națiune și stat, să ne adaptăm la ea într-o manieră pragmatică, inteligentă și realistă, sau continuăm experimentul halucinant în care România a fost aventurată în ultimii ani?

Este o dilemă clară. Iar implicațiile răspunsului pe care îl dăm, la nivel național și colectiv, sunt enorme.

PS

Să subliniez: argumentele formulate mai sus NU sunt de natură ideologică și nu exprimă o opțiune doctrinară sau politică, ci reprezintă o observație tehnică, derivată direct dintr-un corolar elementar al teoriei generale a sistemelor.

Orice sistem politic și de guvernanță funcționează pe baza unor fluxuri continue de informație, analiză și interpretare, fără de care adaptarea, ajustarea și dezvoltarea devin imposibile. Atunci când aceste fluxuri sunt distorsionate, blocate sau înlocuite de simulacre informaționale, sistemul nu mai poate produce decizii coerente și intră inevitabil într-o stare de disfuncționalitate.

sursa: FB