G. Șerban – De Ce Explodează Populismul în Lume?

De la Trump în SUA, la Orbán în Ungaria, de la Le Pen în Franța la Mișcarea Cinci Stele în Italia – de ce câștigă acești lideri teren?

Nu e doar retorică ieftină; e o combinație explozivă de nemulțumire economică și anxietate culturală.

Bazat pe studii solide și exemple concrete, hai să explorăm de ce populismul nu e o modă trecătoare, ci un semnal de alarmă pentru societățile noastre. Dacă vrei să înțelegi de ce alegătorii se îndreaptă spre extreme, citește mai departe.

Partea 1: Nemulțumirea Economică – Motorul Principal al Populismului

Imaginați-vă: criza financiară din 2008 lovește ca un tsunami, lăsând în urmă șomaj masiv, inegalitate și un sentiment de nedreptate.

În Europa, regiunile cu rate mari de șomaj sau afectate de măsuri de austeritate au votat masiv pentru partide populiste.

Un studiu de Guiso et al. (2017) pe date individuale din Europa arată clar: alegătorii din zonele lovite economic sunt cu mult mai predispuși să susțină populiști.

Luați Italia ca exemplu perfect. După 2008, țara a intrat în stagnare economică, cu șomaj ridicat mai ales în sud.

Mișcarea Cinci Stele (M5S), condusă inițial de Beppe Grillo, a exploatat asta promițând democrație directă, luptă anti-corupție și politici pentru clasa muncitoare.

Rezultatul? În alegerile din 2018, M5S a devenit cel mai mare partid unic! E dovada vie că nemulțumirea economică transformă voturile în putere politică.

Dar nu e doar Italia. Un studiu cu design de regresie spațială discontinuă de Albanese et al. (2022) în Italia a arătat că municipalitățile mai puțin expuse la fonduri structurale UE (deci mai sărace) au avut un sprijin cu 9% mai mare pentru populiști în 2013 față de zone similare, dar mai bine finanțate.

Și să nu uităm de Indicele Mondial de Incertitudine (WUI). Guriev și Papaioannou (2020) arată că un WUI ridicat crește sprijinul pentru populiști, mai ales cei de dreapta.

În vremuri nesigure, oamenii caută lideri care promit soluții simple.

Lecția? Dacă nu adresăm inegalitatea și oferim stabilitate, populismul va continua să crească. Dar oare e doar economie? Nu chiar…

Partea 2: Anxietatea Culturală – Amenințarea Ascunsă care Unește Alegătorii

Globalizarea sună bine pe hârtie: mai multă diversitate, valori liberale, conexiuni globale.

Dar pentru mulți, înseamnă pierderea identității culturale. Appadurai (1996) vorbea de “frica de numere mici” – grupurile locale se simt amenințate de influxul cultural global.

Populiștii exploatează asta, prezentându-se ca apărători ai “adevăratei” culturi împotriva amenințărilor externe.

Un sondaj Pew Research Center din 2018 arată că în țări ca Ungaria și Polonia (unde populiștii au câștigat teren), peste 80% din populație se tem de pierderea identității culturale din cauza globalizării.

Studiul European Values (2017) confirmă: scăderea mândriei naționale în multe țări europene corelează cu ascensiunea populiștilor care promit prezervarea culturii.

Imigrația e punctul fierbinte. Populiștii descriu imigranții ca amenințări la identitate, coeziune socială și economie.

În Suedia, influxul de azilanți din 2015 a dus la o creștere masivă a susținerii pentru Democrații Suedezi – de la 5,7% în 2010 la 17,5% în 2018 (Autoritatea Electorală Suedeză).

Eurostat arată că populația născută în străinătate în UE a crescut de la 3,8% în 1990 la 13,4% în 2019, perioadă în care partidele anti-imigrație au explodat.

În Franța, susținătorii Raliului Național (fost Front Național) citează imigrația ca problemă majoră în 48% din cazuri (European Social Survey, 2018).

În Austria, Partidul Libertății a crescut de la 20,5% în 2013 la 25,9% în 2017, cu retorică anti-imigrație (Ministerul de Interne austriac).

Iar Marine Le Pen a ajuns la 33,9% în turul doi al prezidențialelor din 2017, față de 17,9% în 2012 (Ministerul de Interne francez).

Populiștii transformă globalizarea în inamic: competiția globală erodează suveranitatea și locurile de muncă.

Trump în 2016 a atacat NAFTA și pierderea joburilor în manufacturing – și a câștigat în comitatele afectate de importuri din China (studiu 2016).

Partea 3: Crizele – Catalizatorul Perfect pentru Populiști

În recesiuni, vulnerabilitatea crește, iar alegătorii devin receptivi la narațiuni care blamează elitele sau forțe externe. Crizele amplifică eșecurile guvernelor, deschizând ușa populiștilor ca “salvatori”.

Retorica populistă e simplă: “noi” vs. “ei” – ei fiind imigranți, puteri străine sau elite corupte.

Asta unește oamenii și legitimează politici extreme. În Ungaria, Orbán a folosit “criza migranților” pentru a justifica controlul media și reforme judiciare.

Important: nu contează doar condițiile economice reale, ci și percepția lor. Dacă oamenii simt că sunt nedreptățiți, votează populist.

Concluzie: Ce Putem Face? Și De Ce Ar Trebui Să Ne Preocupe

Populismul nu e doar un val – e un răspuns la schimbări profunde. Economic, trebuie să combatem inegalitatea și să oferim siguranță

. Cultural, să adresăm anxietățile fără a cădea în extreme. Sistemele politice trebuie să fie receptive la schimbări și să promoveze echitatea.

Dar tu ce crezi? E populismul o amenințare la democrație sau un semnal că ceva trebuie schimbat?

Lasă un comentariu mai jos, abonează-te gratuit pentru mai multe analize (și poate un episod despre România!), și share-uiște acest articol dacă ți-a dat de gândit.

Împreună, putem înțelege lumea mai bine. Mulțumesc pentru citit – ne vedem data viitoare!

Populismul și extremismul nu sunt inevitabile; sunt simptome ale unor probleme rezolvabile. Prin investiții economice, educație culturală, reglementare digitală și reforme instituționale, putem reconstrui democrația.

sursa: Gabriel Șerban substack