G. Șerban – Nu mai ești convins, ești programat

De la Foucault la algoritmii Facebook, cum a devenit mintea ta ultimul câmp de luptă al puterii invizibile.

Există o formă de putere care este cu atât mai eficientă cu cât este mai invizibilă. Nu se manifestă prin dictat, nici prin forță brută, ci prin designul mediului în care trăiești, gândești și simți.

În noua mea carte, How We Are Controlled, am numit acest fenomen The Manipulative Code.

Acesta nu este doar un set de instrucțiuni informatice; este o nouă formă de guvernanță care a mutat controlul de la convingerea minții la programarea percepției.

Exemplul din viața reală: „Iluzia Autonomiei” în Buzunarul Tău

Să privim un mecanism pe care îl considerăm banal: Sistemul de recomandări de conținut și notificările predictive.

Imaginați-vă că vă treziți dimineața. Înainte de a vă formula prima gândire conștientă, întindeți mâna după telefon.

În acel moment, The Manipulative Code intră în funcțiune.

1. Amorsarea (Priming): Algoritmul știe, pe baza profilului tău (modelul OCEAN pe care îl detaliez în carte), că ești mai receptiv la stimuli de tip „indignare morală” între orele 07:00 și 08:00. Nu primești o știre neutră; primești un fragment de informație calibrat să îți accelereze ritmul cardiac.
2. Arhitectura Alegerii (Nudging): Thaler și Sunstein vorbeau despre „înghiontiri” pentru binele public.Dar în mâinile capitalismului cognitiv, acest nudge devine o captură. Interfața platformei pe care o folosești este proiectată neuro-afectiv: culorile, poziționarea butonului de „Share”, chiar și micro-întârzierile în încărcarea paginii sunt menite să îți manipuleze dopamina.
3. Rezultatul: Tu crezi că ai ales să fii revoltat sau să cumperi un produs. În realitate, ai răspuns la un stimul programat. The Manipulative Code a creat cadrul vizibilității tale; ai văzut doar ceea ce sistemul a decis că este „urgent” pentru biologia ta, nu pentru rațiunea ta.

De ce este acesta un „Cod”?

Pentru că, spre deosebire de propaganda clasică, acest sistem se auto-corectează.

Este cibernetic. Dacă nu reacționezi la un stimul, codul învață și se ajustează în milisecunde. Este un experiment continuu în homeostazie socială, unde noi suntem subiecții, iar stabilitatea sistemului este singurul scop.

Așa cum scriu în How We Are Controlled, am trecut de la o lume în care ni se spunea ce să credem, la o lume în care ni se dictează cum să simțim pentru ca gândirea să nu mai poată avea loc în mod autonom.

Recuperarea Suveranității

Gândirea critică nu te poate salva de un proces care are loc sub pragul conștiinței tale.

Singura cale de scăpare este genealogia acestui control: să înțelegem cum a fost construit sistemul pentru a-i putea demonta eficacitatea.

Rezistența nu mai este o luptă de idei, ci o luptă pentru propria atenție și pentru dreptul de a ne percepe realitatea fără un cod intermediar.

Exemplul Practic: Micro-targetarea și “Buclele de Dopamină” în perioade electorale

Imaginează-ți un utilizator, să-l numim Andrei. Andrei se consideră un cetățean informat și autonom. Totuși, în arhitectura Codului Manipulator, Andrei este un “nod” într-un sistem cibernetic.

1. Faza de Datificare (Modelul OCEAN)

Prin interacțiunile sale aparent banale (like-uri la postări despre mașini, comentarii la știri locale, timpul petrecut vizionând videoclipuri despre istorie), algoritmii de platformă i-au construit lui Andrei un profil psihografic complet. Ei știu că Andrei are un scor ridicat la Nevrotism și este predispus la anxietate socială. Aceasta este faza de transparentizare a subiectului.

2. Declanșarea Reacției (Neurodesignul în acțiune)

În loc să primească un manifest electoral (metoda clasică de persuasiune), Andrei primește la ora 21:00 — un moment în care datele arată că este obosit și mai puțin vigilent cognitiv — o notificare de tip “Breaking News” despre o amenințare iminentă la adresa siguranței cartierului său.

• Arhitectura: Notificarea este însoțită de un semnal sonor specific și un punct roșu (stimul vizual primar care semnalează pericolul).
• Efectul: Înainte ca Andrei să proceseze conținutul (să gândească), creierul său a eliberat deja cortizol. Reacția este pre-cognitivă.

3. Buclele de Feedback și Homeostazia

Dacă Andrei dă click, algoritmul înregistrează succesul. În următoarele 10 minute, feed-ul lui se va popula cu știri similare.

El crede că “lumea se prăbușește”, când de fapt, el se află într-o bulă de filtrare calibrată pe frica lui.

Aceasta este guvernanța prin absență: nimeni nu i-a ordonat lui Andrei să se teamă; sistemul doar a modulat mediul său informațional pentru a extrage o reacție previzibilă (furie sau frică), care ulterior poate fi convertită în vot sau consum de publicitate.

Să luăm un exemplu pe care îl trăim zilnic: celebrul ‘Infinite Scroll’ și notificările care ne fragmentează atenția.

În The Manipulative Code, explic faptul că acestea nu sunt simple funcționalități tehnice, ci instrumente de inginerie comportamentală.

Atunci când primești o notificare, nu ești ‘informat’. Ești ‘amorsat’ (primed). Dacă ești un profil predispus la anxietate, algoritmul nu îți va trimite idei filozofice, ci stimuli care să îți activeze sistemul limbic.

Puterea nu mai are nevoie să te convingă că un inamic este periculos prin discursuri lungi; e suficient să îți livreze un flux constant de micro-semnale care să îți mențină sistemul nervos într-o stare de alertă.

În acest punct, liberul arbitru devine un mit. Nu poți alege să nu fii influențat de un stimul pe care biologia ta îl procesează înainte ca cortexul prefrontal (centrul rațiunii) să intre în funcțiune. Aceasta este esența neurodesignului: controlul care precede gândirea.

Sursa: Gabriel Șerban substack