Abu Dhabi – Cu cinism despre negocieri de pace

Negocierile de pace de la Abu Dhabi sunt, pe hârtie, un exercițiu de responsabilitate globală.
În realitate, sunt un ritual. La Abu Dhabi miroase a tămâie scumpă și a promisiuni arse.
Unul elegant, bine luminat, cu aer condiționat și declarații calibrate la zecimală.

Se vorbește despre pace. Se semnează fotografii, nu acorduri. Se zâmbește protocolar. Niciunul nu crede în ceea ce spune.
Se negociază, de fapt, forma eșecului. Cu toții știu că nu vor pleca de aici cu nimic altceva decât cu mai multe microfoane în față.

Pentru că pozițiile sunt incompatibile nu la margini, ci în miez. Rusia vine cu hărți. Ucraina, cu lacrimi și tabele NATO. Americanii, cu zâmbetele clasice care par lipite pe masca neutră.
Nu la detalii, ci la definiții.

Teritoriile

Cineva ar trebui să le dea înapoi. Sau să le păstreze. Rusia vorbește despre „realități de pe teren”. Ucraina despre „suveranitate”. Americanii – despre „principii”. Trei limbi diferite. Trei adevăruri ireconciliabile. Niciun traducător nu face față.

Pentru Rusia, teritoriile cucerite nu mai sunt „obiect de negociere”, ci fapt împlinit.
Geografia a fost rescrisă prin forță, iar diplomația este chemată doar să corecteze legenda hărții.
Scurt și rece.

Pentru Ucraina, orice cedare oficială ar însemna sinucidere politică.
Statul ar recunoaște că războiul nu a fost o apărare, ci o pierdere administrată.
Guvernul de la Kiev știe asta. Și totuși merge mai departe. Conștient.

Între aceste două poziții nu există pod.
Doar apă adâncă.

NATO

Kremlinul vrea garanții. Să nu mai apară soldați americani la graniță. Washingtonul, însă, vrea exact opusul. Iar Kievul visează la protecția umbrei albastre cu stele, ignorând că umbrele nu apără de bombe.

Aderarea Ucrainei la NATO este, pentru Rusia, linia roșie absolută. Este una dintre cauzele clamate ale declanșării SMO.
Nu negociabilă.
Nu reinterpretabilă.

Pentru United States, este exact opusul: simbolul unei ordini care trebuie apărată, mai ales când costul este plătit de alții.
Washingtonul vorbește despre principii universale.
Moscova despre securitate concretă.

Ucraina rămâne prinsă la mijloc.
Nu ca victimă inocentă, ci ca actor care a mizat totul pe o promisiune.

Armata

Dimensiunea armatei ucrainene este al treilea nod. „O forță defensivă, proporțională cu nevoile naționale”, spune textul preliminar. Frumos. Gol. Rusia cere limitări, Ucraina cere ajutor, iar SUA calculează contracte de armament cu un entuziasm comercial impecabil.

Rusia vrea un stat vecin dezarmat strategic.
Un tampon. Un spațiu respirabil.

Occidentul vrea contrariul: o Ucraină suficient de puternică încât să nu mai cadă, suficient de mare încât, cu ajutor extern, să poată spera la o revanșă militară.
Un paradox ambalat în ajutor militar.

Ucraina ar merge pe varianta occidentală. Din teamă. Din necesitate. Din calcul.
Din lipsă de opțiuni.

De ce vor eșua

Între timp, un diplomat își verifică telefonul. Un altul comandă cafea. Războiul nu așteaptă, dar pacea e mereu întârziată.

Negocierile acestea nu vor eșua spectaculos. Nu vor exista strigăte, nu se vor trânti uși. Vor muri liniștit, ca un foc fără oxigen. Se vor topi în comunicate de presă neutre, fără vinovați și fără soluții.

Poate că Rusia știe exact ce face. Poate că Ucraina știe exact că nu are de ales. Poate că americanii nu mai au nevoie de război, dar nici de pace.

Pentru că aceste negocieri nu caută o pace reală, ci o pauză convenabilă dinspre partea occidentală și o imagine de PR dinspre partea rusă.
Pentru că fiecare parte vine cu o hartă diferită și pretinde că e aceeași masă.
Pentru că diplomația nu poate anula realități create de artilerie.

Rusia știe ce vrea și ce poate obține. Pe câmpul de luptă, nu la masa verde. Pace? Poate, dar nu acum.
SUA știu ce nu vor să piardă, chiar dacă pierd alții. Războiul poate aduce în continuare profituri, chiar dacă va durea la alegerile mid-term.
Ucraina știe că orice rezultat va fi prezentat drept „victorie” de către Trump, indiferent de costul plătit. De către ucraineni.

Abu Dhabi va produce comunicate.
Fotografii.
Zâmbete calculate.
La final, Abu Dhabi va fi uitat. Va fi doar un punct de referință. Asemeni Istambulului. Ca multe alte locuri unde s-a vorbit despre pace și s-a consemnat continuarea războiului.