DP Aligică – Iluzia „întoarcerii la normal”

Iluzia „întoarcerii la normal”: ultima linie de apărare a epavei disperate a imensului aparat de propagandă care a contribuit decisiv la aventura iresponsabilă în care a fost aruncată România în ultimii ani de către clasa dirigentă română.

Ultima mare dezinformare — sau poate ultima mare iluzie de care se agață astăzi cei care au întreținut ani de zile un climat de intoxicare mediatică, radicalizare și confuzie publică — este ideea că actualele bulversări geopolitice sunt un episod trecător.

Că ceea ce vedem în relațiile transatlantice, în reașezările eurasiatice, în fragmentarea ordinii internaționale ar fi o aberație temporară, un accident al istoriei care se va corecta de la sine. Că într-un an sau trei „lucrurile vor reveni la normal”, la frumusețea vremurilor de altădată.

Această narațiune are o funcție psihologică și politică limpede: oferă confort, liniștește sufletele neliniștite, dar în același timp suspendă nevoia de adaptare și justifică inacțiunea strategică. Dacă totul este doar o paranteză, atunci nu este nevoie să regândim nimic. Trebuie doar să „așteptăm”. Să rezistăm până când vechea lume revine.

E adevarat, se sugereaza, România traversează crize multiple — inclusiv de legitimitate și credibilitate internațională — dar în această logică, aceste crize NU SUNT rezultatul malpraxisului și iresponsabilității clasei decidente românești și al aparatului de propagandă mass-media și intelectual asociat.

Nu. Ar fi doar efectul unor forțe externe aberante care au tulburat pe fundal de fake news si interferente venite de la forte ostile din est si vest „buna guvernare” oferită de ei. Dar aceste forțe externe se vor estompa rapid. Să rezistăm până când vechea lume revine.

Acesta este, în subsidiar, zgomotul de fond și sugestia de bază din actuala linie de justificare a aberațiilor de politică externă, de politică internă și de comunicare promovate de „the usual suspects”.

NUMAI CĂ ACEST LUCRU – CE SUGEREAZĂ ȘI SPERĂ EI – NU SE VA ÎNTÂMPLA.

Să spunem clar: există incertitudini cu privire la modul în care va evolua și va arăta lumea viitorului, dar un lucru este sigur — nimic nu se va întoarce la ceea ce a fost înainte.

Chiar dacă mâine ar avea loc în Statele Unite o răsturnare radicală de putere, ceea ce va urma nu va fi restaurația la care visează agenții „statului paralel” români care au aruncat România în această aventură geopolitică sau vectorii mediatici și intelectualii aparatului de propagandă național și transnațional, care au distrus practic ani de zile orice posibilitate pentru societatea românească de a fi racordată corect și inteligent la evoluțiile globale.

NU. NOILE REALITATI SUNT DEJA ADANC INSTALATE.

Lumea s-a schimbat deja — și s-a schimbat nu acum ci exact în perioada în care aparatul de propagandă și rețelele aferente au ținut societatea românească într-o bulă de isterie morală, stigmatizare și diversionism agresiv, incitand la o vanatoare absurdă de putinisti, extremisti, conspirationsiti etc. etc. etc.

În loc să permită o discuție lucidă despre tendințele structurale — despre decuplare, despre reașezarea lanțurilor de aprovizionare, despre revenirea geopoliticii dure, despre transformările tehnologice cu impact strategic — au preferat să eticheteze, să reducă la caricatură și să anuleze diversionist orice voce care încerca să introducă nuanță sau analiză.

Iată unde suntem astăzi: tocmai cei care ani la rând au blocat dezbaterea serioasă despre schimbările structurale globale cer acum publicului românesc să aibă încredere în evaluarea lor asupra viitorului.

Adică, după ce ne-au dat clasica: „Rusia mai are provizii și muniție pentru trei zile, după care gata, s-a terminat: atacul asupra României sau NATO este iminent”, acum ne dau una la fel de tare: „Totul se schimbă în mod radical în lume și mai e puțin până pleacă Trump de la Casa Alba și totul revine la normal.”

Clasic. Tipic: Nu inteleg nimic dar tin neaparat sa explice ei publicului ceva ce e evident ca nici ei nu inteleg. Să repetăm însă: așa cum au fost în eroare în toți acești ani, tot așa — și din aceleași motive — sunt în eroare și acum.

Timpul nu mai are răbdare. Această amăgire sau autoamăgire ne va costa și mai mult decât ne-au costat malpraxisurile și iresponsabilitatea lor din ultimii ani. Și să nu uităm: malpraxisul și iresponsabilitatea lor ne-au costat o criză constituțională, o degradare către un regim hibrid, o criză socială de încredere, o criză economică și o criză structurală de identitate și orientare geopolitică — exact în momentul în care nu aveam nevoie de niciuna dintre acestea, cu atât mai puțin de toate simultan.

IN CONCLUZIE

În aceste condiții, a continua să incerci in mod insidios sa organizezi percepțiile publice și fluxul de propagandă pe o premisă absolut falsă, ruptă de trendurile și noile realități ale anilor și deceniilor care urmează, este un act nu doar iresponsabil, ci profund periculos.

Ceea ce vedem astăzi nu este o deviație temporară de la o ordine stabilă, ci consecința acumulării unor tensiuni ignorate sau negate sistematic. Ordinea liberală post–Război Rece nu a fost eternă, iar premisele ei economice, politice și militare au fost erodate în timp. A pretinde că vom reveni pur și simplu la „cum era înainte” înseamnă a refuza să înțelegi natura istorică a schimbării.

Nu, lumea aceea nu se va mai întoarce.

Putem discuta dacă noua ordine va fi mai stabilă sau mai instabilă, mai liberală sau mai autoritară, mai fragmentată sau mai coerentă. Putem discuta ce rol va avea România în această nouă configurație. Dar a ne agăța de ideea unei restaurări a trecutului este o formă de infantilizare strategică.

Ne place sau nu, aceasta este realitatea.

Acest stat și acest popor, această societate sunt puse în fața unei provocări istorice fără precedent. Trebuie să se adune, să se mobilizeze și să înceapă să facă ce trebuie si cum trebuie, serios. Altfel nu e o exagerare să spunem că ne aflăm în fața unei provocări de factură existențială.

sursa: FB