Ieri, după vreo cinci amânări oficiale (şi un număr incalculabil de motive „foarte serioase” – un judecător în concediu, un aviz care tocmai a fost scris „în ultimul moment”, poate şi o glumă bună pe WhatsApp), Curtea Constituțională a României a reuşit să… decidă. În mod surprinzător pentru toată lumea (în afară de cei care încă mai credeau că decizia poate fi iar amânată), CCR a stabilit că Legea privind pensiile speciale ale magistraților este constituțională și poate merge mai departe la promulgare.
Punctul culminant după saga amânărilor
Cei nouă judecători ai CCR au renunțat, în sfârșit, la hobby-ul de a amâna și au spus „OK”. Vreo cinci amânări mai târziu, cu argumente ce mai de care mai creative, legea care prevede, în esență, creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani într-un interval de 15 ani și reducerea pensiilor de serviciu de la ~80% din ultimul salariu la ~70% (plus detalii tehnice savuroase), a fost declarată acum… perfect legală.
Da, exact această lege pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o atacase ca fiind discriminatoare și neclară, iar CSM spune acum că va avea „efecte grave asupra funcționării sistemului judiciar”.
CCR: „În sfârșit am citit tot textul”
Motivarea oficială a Curții (publicată între timp) spune că dispozițiile legii sunt în regulă „în raport cu criticile formulate”. Adică, după ce au citit tot, au zis că nu e nicio problemă. Dar nu înainte de a amâna de cinci ori. De ce? Poate judecătorii au vrut să fie siguri că au mâncat suficiente covrigi până atunci, sau poate încă verificau dacă există o întrebare mai grea decât „Este această lege constituțională?”.
Reacții demne de un serial de televiziune
După decizie, reacțiile au curs în stil dramatic:
– Președintele României o numește un „gest de echitate așteptat de societate”
– Premierul Bolojan spune că acum se pot recupera niște fonduri din PNRR (de parcă ele așteptau cu sufletul la gură decizia CCR)
– CSM avertizează că modificările „pot produce efecte grave” și că meseria de magistrat s-ar putea transforma în ceva… mai puțin atractiv.
Concluzia (cu un zâmbet amar)
Deci iată: după o odisee de amânări ce putea concura cu serialele Netflix, CCR a spus în cele din urmă că legea e constituțională. O decizie „predictibilă” și „bine argumentată”, dacă ignori partea cu amânările succesive și teatrul din jurul lor. Într-o lume normală, o curte constituțională ar fi luat o decizie mai repede decât durează un sezon de „Game of Thrones”.
Dacă nu e clar încă, da, așa arată justiția în acțiune: lentă, uneori criptică, uneori dramatică, dar complet capabilă să confirme o lege după ce toată lumea deja s-a obişnuit cu ideea că decizia n-o să mai vină până la pensia demnitarilor.
Și unde este manipularea?
He he he… Până s-a luat decizia, Bolojan, martorii lui Bolojan și tot corul ejusdem farinae făceau presiuni asupra CCR cu argumentul că, dacă legea nu trece, România va pierde nește sute de meleaone de euro din PNRR. Inclusiv săptămâna aceasta, înainte de votul final, argumentul ăsta era unul tare: votați constituționalitatea legii, pentru ca țărișoara noastră să încaseze meleoanele alea…
După aflarea rezultatului votului, același Bolojan zice că guvernul va încerca recuperarea unor fonduri. Diferență de nuață. Dar nuanța face vizibilă pictura. Sau zugrăveala, în cazul nostru.
În realitate, fondurile respective au fost, sunt și vor rămâne pierdute. Și asta pentru că termenul pentru legea respectivă era undeva în noiembrie 2025. Iar termenul a fost depășit pentru că prima variantă a legii nu corespundea tehnic vorbind unor prevederi constituționale clare. Guvernul nu își făcuse treaba, o luase pe scurtătură. Drept care legea a picat la CCR. Iar până cu onor Guvernul a redactat același text de lege dar trecându-l prin toate etapele tehnice de promovare, termenul prevăzut de UE trecuse deja. #numaizic
NB probabil este doar o teorie a conspirație în capul meu gândul că jdecătorul care a „cedat” și a balansat votul în favoarea constituționalității lege, Bujor, este și unul dintre cei mai contestați judecători CCR. Contestați de voci vioaie și puternice care pretind că reprezintă reflexul gastric al societății în civil, saxtisită de mânăriile CCR-ului. Dar băiatul a votat „cum trebuie” și probabil societatea civilă îl va ierta. Pupat toți piața Independenți.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu