C. Drăgușin – Demonizarea justiției

Demonizarea justiției, deconstrucția ei politică și nevoia de renaștere

Am ajuns la capătul a 8 luni de minciuni și retorica negativă față de puterea judecătorească, față de o categorie esențiala pentru orice stat democratic. 8 luni de agresiune a Executivului asupra justiției, după ce în prealabil Executivul a pus în genunchi Parlamentul.

Nu a fost niciodată despre pensii sau PNRR. Sumele respective sunt infime raportat la PIB-ul unei țări ca România. Totul a fost simbolic și a vizat disciplinarea puterii judecătorești de către constelația politică. Totul a fost făcut sub acoperirea echității și, pe partea de final, cu invocarea corupției sistemice. Sistemic înseamnă ca toți judecătorii fură sau “fug cu televizorul”, vorbă a unui cunoscut vag, transmisă în jos în propria profesie și în societate, ca o undă a lacului după căderea pietrei. Sistemică înseamnă toti. Nu unii, nu câțiva, ci toți, ca de aceea i se spune sistemică, de la Constanța la Arad, de la Iași la Giurgiu. Iar acest mesaj e extrem de jignitor și fals pentru colegii noștri care își fac treaba zi de zi cu onestitate și demnitate.

Societatea a aplaudat și încă mai aplauda. Cei care acum aplaudă, și sunt mulți, cetățeni și politicieni, aplaudă șubrezirea unei puteri în stat, aplaudă într-un mod auto-mutilant șubrezirea propriei protecții a propriilor drepturi. Dar e mai fascinant să vezi moartea caprei altuia. 1 din 5 romani e implicat anual într-o procedură judiciară. Aproape toți însă aplaudă umilirea și disciplinarea judecătorilor și aproape toți se vor întoarce la anul cu o nouă acțiune în fața aceluiași corp de judecători, sperând să îi găsească umiliți, disciplinați, dar independenți.

Poate e o strategie de reconstruire astfel a societății, cine știe?! Poate nu văd eu strategia arhitecților societății românești, fără de care n-ar fi fost posibilă agresiunea. Din păcate, totul a fost posibil și a devenit mai ușor cu ajutorul unor personaje cu intenții îndoielnice, îmbrăcate în mantia albă a falsei moralități, vânători de funcții și preamărire, pensionari îngrijorați, pensionabili fără griji, lepădatori si schimbători de profesii sau moraliști ai detașărilor – critici însă doar după ce le-au cerut și nu li s-a confirmat, nu înainte. Aceștia au slăbit poziția noastră și au confirmat societății necesitatea agresiunilor.

Toate acestea sunt lucruri care vor rămâne, sper, în memoria noastră colectivă. Memoria e necesară pentru viitor, pentru reconstrucție și pentru reașezarea pe alta baze a puterii judecătorești și a independenței sale. Memoria e necesară pentru a discerne între cei care sunt interesați de profesie, în ansamblul ei, cu riscul distrugerii imaginii personale, și cei care sunt interesați de ei înșiși, sub masca moralității, echității și a falsei griji față de democrație și justiție. Memoria e necesară pentru ca viitorul profesiei rămâne deschis și necesar a fi construit pe baze corecte, în care a fi judecător înseamnă a fi cineva care judeca, nu cineva care muncește ca un robot într-o fabrică și nu cineva care e umilit și desconsiderat constant și nemeritat.

Nu e aici sfârșitul. Aici e abia începutul.

sursa: Juridice.ro

Notă: Claudiu Drăgușin este membru al CSM