Curg mai nou valuri de insulte la adresa președintelui României, Nicușor Dan — dezamagiri peiorative, considerații descalificante — exact din partea celor care (influenceri, experți, jurnaliști, intelectuali publici) se isterizaseră și isterizaseră întreaga țară cu mai puțin de un an în urmă, prezentându-ne o evaluare, o imagine și îndemnuri de factură exact contrară celor pe care le exprimă astăzi, cu aceeași nonșalanță și virulență. Spectacolul este fascinant.
În acest context nu putem să nu ne punem câteva întrebări:
1. Vorbim, în cazul acestor oameni, de infantilism, inconștiență sau pur și simplu de cinism și iresponsabilitate cinică?
Pe cât de siguri par acum cu privire la ceea ce ei consideră a fi o catastrofă, pe atât de siguri erau cu puțină vreme în urmă cu privire la ceea ce considerau a fi o bonitate supremă. Deci despre ce vorbim aici? Pe ce bază vorbesc oamenii aceștia și când ar trebui să-i credem — și de ce? Ce fel de jurnalism, de analiză politică, de expertiză, de politologie este aceasta?!
2. Să presupunem că ai făcut o voltă de 180° undeva în ultimele 10 luni. Este de înțeles — astfel de răzgândiri sau reevaluări au loc.
Dar atunci când ai fost o persoană publică ce și-a asumat un discurs public și o mobilizare politică, ideologică, propagandistică și electorală într-o anumită direcție, iar apoi basculezi cu 180° în direcția opusă, nu ar fi totuși logic, minimal și de bun-simț, să treci și printr-un moment, o mică fază, în care SĂ TE EXPLICI ȘI EVENTUAL SĂ ÎȚI CERI SCUZE în fața celor pe care i-ai făcut ținta „influențării”: a propagandei tale electorale, a îndemnurilor, chemărilor și evaluărilor tale și pe care i-ai determinat să se comporte electoral într-un anumit sens?
Pentru că, iată, conform propriei tale evaluări, fie i-ai mințit cu nerușinare în faza unu, fie te-ai dovedit incapabil să discerni realitatea și, cu toate acestea, ți-ai permis să te angajezi într-un efort de a recomanda, susține, valida și impune electoral ceva despre care habar nu ai avut ce este și cum este.
Adică n-ar fi bine să introducem, din când în când, în aceste valuri de izbucniri cvasi-isterice, iraționale și lipsite de discernământ, și unele momente, faze tranzitorii de responsabilitate si realism cu privire la realitatea empirică și coerență logică?
Ce ne garantează că astăzi, când îl faci albie de porci pe Nicușor Dan, președintele în exercițiu al României, pe care ne-ai somat să-l votăm, tot ceea ce pontifici, blestemi, stigmatizezi sau excomunici azi nu va redeveni mâine obiectul tău de adulație, de propagandism isteric și de pretext pentru a exercita din nou presiuni informaționale și emoționale asupra populației?
Ce?!
Înainte de a crea orice fel de neînțelegere, vreau să spun explicit că observațiile mele de mai sus nu îl vizează pe Nicușor Dan — nici în ceea ce privește persoana și calitățile sale, nici în ceea ce privește funcționarea sa publică în calitate de președinte. Critica mea nu se referă la domnia sa.
Consider că între adulație, marketing politic și propagandă isterică, pe de o parte, și imprecatie, stigmatizare, insultă și critică destructivă, pe de altă parte, există un spațiu intermediar al unei abordări si evaluari nuantate, realiste, echilibrate și inteligente.
Așadar, critica mea nu are în acest moment niciun fel de legătură cu domnul Dan.
Se referă însă la o categorie specială de influenceri — mai pe șleau spus, agenți de propagandă și activiști care funcționează sub acoperire — și care se pretind jurnaliști, analiști politici, politologi sau intelectuali publici, dar care operează exact în acest regim de agitație, propagandă și „măsuri active” electorale și cvasi-electorale, pe un filon profund de iraționalitate, iresponsabilitate și dispreț absolut atât față de:
(a) ceea ce pretind că sunt — oameni ai mass-media, ai analizei și ai condeiului — cât și
(b) față de propriul lor public.
Pentru că îi vedem nu doar o dată rotindu-se ca o giruetă, fără nici cea mai mică urmă de conștientizare a răului imens pe care îl fac acestei țări, pretinzând că știu și că au capacitatea de a recomanda lucruri pe care nici măcar nu le înțeleg și față de care nici măcar nu își asumă responsabilitatea. Și, iată, nici măcar nu au cea mai mică formă de conștientizare a faptului că datorează totuși cuiva niște explicații și scuze.
În primul rând, propriului lor public. Celor care se uită în gura lor și care — înainte de a ajunge să moștenească împărăția cerurilor, care fără îndoială a lor va fi— iau de bun, în naivitatea și inocența lor epistemică, tot ceea ce acești „îndrumători” de conștiință și de comportament electoral-politic găsesc de cuviință să debiteze.
O bătaie de joc mai mare și o insultă mai mare la adresa publicului românesc nu cred că există. Dar iată că se întâmplă sub ochii noștri…
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu