P.A. de Hillerin — Copiii lui Vadim Tudor cu Șoșoacă

I-am numit, nu cu foarte mult timp în urmă, „proxeneții eșecului”.
Am fost blând.

Sunt o rușine pentru orice societate matură și civilizată.
Sunt niște scandalagii veninoși, preocupați mai ales de propria lor imagine, de propriile lor interese din ce în ce mai evident meschine.
Sunt o rană purulentă , netratată la timp, care poate ajunge să cangreneze întregul organism.

Inspiră dejecții și expiră ură.
Sunt incompetenți, cei mai mulți dintre ei, mimează că ar ști să folosească un computer, mint așa cum respiră un alergător de sprint ajuns la capătul cursei, sunt convinși că dacă-și bagă dopuri de ceară în urechi, restul satului nu va auzi când dau ei cu barosul în clopotul bisericii, ca să-l spargă și să-l fure mai ușor.

Reprezintă mai puțin de 6% din populația României, dar se comportă de parcă ar fi câștigat alegerile cu 95% dintre voturi.
Doar pentru că sunt zgomotoși, nu trebuie să fie lăsați să-și impună mizeria, nimicnicia, inutilitatea.

Sunt o mineriadă perpetuă, o înșelăciune în formă continuată, un abuz inimaginabil la adresa ideii de bun simț, o eroare inexplicabilă a geneticii, una dintre cele mai puturoase flatulențe ale istoriei recente.
Sunt copiii lui Vadim Tudor cu Șoșoacă, nășiți de Nicolschi, botezați de Goebbels și cununați de Mengele și Eichmann.

Sunt o plagă, un dezastru pe care ne vom dori în curând să-l facem uitat, dar n-ar trebui să fim lăsați s-o facem.
Dacă le supraviețuim, desigur.

NOTĂ: acest articol apărut pe FB reprezintă (cred eu, RZ) un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este, deci, (ne)întâmplătoare