SUA caută proști. Așteaptă provincia (România în blocstart) #numaizic

Mai întâi, o poziționare culeasă de pe FB, Military Cognisance :

Breaking News : UK Refuses to Deploy Warships for Strait of Hormuz Escorts Amid Escalating Iran Conflict, Rejects Trump’s Call for Allied Naval Support

Într-o poziție diplomatică semnificativă, prim-ministrul britanic Keir Starmer a refuzat ferm să trimită nave de război ale Marinei Regale pentru a escorta nave comerciale prin Strâmtoarea Hormuz, critic blocată, în ciuda apelurilor urgente ale președintelui american Donald Trump pentru sprijin naval internațional pentru redeschiderea rutei vitale de transport al petrolului.
Decizia vine în contextul în care războiul SUA-Israel-Iran intră în a treia săptămână, Iranul oprind în mare măsură traficul de petroliere prin strâmtoare prin intermediul minelor, dronelor și amenințărilor cu rachete, ceea ce a dus la creșterea bruscă a prețurilor globale ale petrolului și a stârnit temeri privind consecințe economice mai ample.
Oficialii britanici, inclusiv secretarul pentru Energie, Ed Miliband, au subliniat explorarea alternativelor non-combatante, cum ar fi dragătoarele de mine aeriene, sistemele de drone fără pilot pentru detectarea minelor și eforturile diplomatice pentru a restabili libertatea de navigație. Cu toate acestea, au exclus în mod explicit desfășurarea de nave de război cu pilot, invocând riscurile unei escaladări suplimentare în regiunea volatilă.
Această poziție aliniază Marea Britanie cu alți aliați cheie ai SUA, precum Japonia și Australia, care au declarat, de asemenea, că nu au planuri de a trimite nave militare pentru misiuni de escortă. Rapoartele indică faptul că nici măcar Marina SUA nu s-a angajat încă la escorte de rutină din cauza nivelurilor ridicate de amenințare.
Refuzul a atras atenția pe fondul solicitărilor publice ale lui Trump de a crea un efort multinațional de echipă pentru a securiza strâmtoarea, unele surse menționând potențiale tensiuni în relațiile SUA-Regatul Unit.
Această evoluție subliniază abordarea prudentă a Europei față de implicarea militară mai profundă în criza din Orientul Mijlociu, prioritizând dezescaladarea în detrimentul confruntării directe.
Sources:
The Telegraph (UK): Starmer refuses to send warships to Strait of Hormuz (March 15–16, 2026)
The Guardian: Coverage of UK, Japan, and Australia declining ship deployments (March 16, 2026)
Reuters: Reactions to Trump’s call for help securing the Strait of Hormuz (March 16, 2026)
Kyiv Post and Business Standard: Reporting on UK’s rejection of Trump’s request (March 16, 2026)

Deci, practic, UK (cel mai fidel aliat al SUA, uneori complianța mergând până la servilism – vezi cazul Ucrainei) dă cu reject propunerii SUA, aceea de a trimite marina militară pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz.
Deși, ironic, Trump are nițică dreptate: problema strâmtorii nu este doar a SUA ci a întregii lumi. Blocarea ei pe un termen mai îndelungat ar putea arunca lumea într-o criză economică profundă.
Pe de altă parte, de ce iranienii au blocat strâmtoarea? Pentru că SUA și Israel au atacat Iranul iar acest stat, într-un război asimetric, a ripostat lovind interesele economice – interzicând traversarea Hormuz pentru vasele americane și israeliene (sau ale aliaților din Golf) care au oferit sprijin logistic și nu numai atacatorilor.

De ce nu deblocează americanii strâmtoarea? Din același motiv pentru care își țin flota militară la o distanță respectabilă de țărmul iranian: orice navă lovită (Doamne ferește, poate chiar trimisă la fund) ar distruge prestigiul militar al SUA în ochii prietenilor și (mai grav) al neprietenilor Americii. Acesta este principalul motiv pentru care responsabilii militari ai flotei americane din Orientul Mijlociu au refuzat cererile de escortă lansate de navele de transport care intenționau să tranziteze Strâmtoarea Hormuz.

În acest context:
România a acceptat să găzduiască avioane-cisternă care să aprovizioneze în zbor bombardierele americane implicate în raidurile deasupra Iranului, pretextând că această poziționare nu este una agresivă ci defensivă (sic!), deși:
• baza militară de șa M. Kogălniceanu nu este a SUA ci a NATO
• NATO nu este în conflict cu Iranul, ci doar SUA
• într-un caz similar, Spania a refuzat folosirea bazelor NATO de pe teritoriul său pentru orice operații militare legate de conflictul SUA-Iran invocând dreptul internațional și statutul NATO
Dacă tot ne-am implicat defensiv (sic!) din punct de vedere militar – aerian, de ce nu am face-o și cu marina? Să trimitem dragoare întru deminarea Strâmtorii Hormuz. Desigur, pe linia alianței startegice cu SUA, a chemării vibrante a Președintelui Trump pentru solidaritate internaționale, și mai găsește CSATU-ul ceva argumente pertinente. Vorba ceea: „Totul pentru front, Totul pentru victorie!” #numaizic

NOTĂ: că tot veni vorba. În loc să întărească componenta anti-mină a flotei din zonă, marina SUA își trimite navele specializate departe de Orientul Mijlociu: „Două nave de contramăsuri antimine ale Marinei SUA, USS Tulsa și USS Santa Barbara, retrase din misiuni din Orientul Mijlociu, au fost observate în Malaezia pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Hormuz din Iran. Într-o evoluție semnificativă care ridică semne de întrebare cu privire la postura navală a SUA în Golful Persic, navele de luptă Littoral din clasa Independence, USS Tulsa (LCS-16) și USS Santa Barbara (LCS-32), special echipate cu pachete de misiuni de contramăsuri antimine, au fost fotografiate andocate la Terminalul de Containere North Butterworth din Penang, Malaezia.” (FB)

Radu Zlati