Războiul tocmai a apărut în cifrele oficiale. OCDE a publicat ieri Perspectivele Economice Intermediare din martie 2026. Inflația din SUA a fost revizuită în creștere la 4,2%. Cea mai mare din G7. În creștere cu 1,2 puncte procentuale față de decembrie. Cauza, atribuită direct de OCDE, este lungă de trei cuvinte: războiul din Iran.
Inflația din G20 a fost revizuită la 4,0%. În creștere cu 1,2 puncte. Creșterea PIB-ului global s-a menținut la 2,9%, dar numai pentru că creșterea de 0,3 puncte care ar fi trebuit să se materializeze din investițiile în inteligență artificială și impulsul comercial a fost ștearsă în întregime de perturbările energetice. Creșterea pe care economia mondială a obținut-o a fost confiscată de un punct de blocare. Zona euro a fost retrogradată la 0,8%. Regatul Unit a fost cea mai afectată dintre economiile avansate, retrogradată cu jumătate de punct la 0,7%. Statele Unite s-au menținut la 2,0% în 2026 și 1,7% în 2027, izolate parțial de producția de șist și de statutul de exportator net de energie. Europa nu are șist. Europa nu are o conductă de bypass. În Europa, motorina are prețuri de peste doi euro pe litru și peste 500 de stații de alimentare cu combustibil sunt goale.
Aceasta nu este o previziune a ceea ce s-ar putea întâmpla. Aceasta este OCDE care cuantifică ceea ce s-a întâmplat deja. Contractele futures pe energie din 20 martie arată petrolul cu aproximativ 40 până la 60% peste valoarea de bază din decembrie. Brent a închis la 106-108 dolari pe 26 martie, în creștere cu 45% de la începutul anului, după ce a atins pentru scurt timp 126 de dolari înainte de a se modera din cauza semnalelor de încetare a focului. OCDE și-a construit revizuirea pe baza presupunerii că perturbările se vor modera până la mijlocul anului 2026. Dacă nu se vor modera, propriul scenariu advers adaugă încă 0,9 puncte la inflație și scade 0,5 puncte din creșterea globală. Aceasta este calea către petrolul de 150 de dolari al lui Larry Fink și recesiunea globală. OCDE tocmai a trasat foaia de parcurs.
Acum citiți această previziune în raport cu ziua în care a fost publicată.
Pe 26 martie, Netanyahu a confirmat uciderea comandantului Marinei IRGC care a închis strâmtoarea. Strâmtoarea a rămas închisă. Trump a postat de două ori în 23 de minute, cerând NATO să-și amintească refuzul și avertizând Iranul să „ia în serios” înainte să fie „prea târziu”. Pakistanul transmitea o propunere americană în 15 puncte, menținând în viață ultimii doi diplomați iranieni cu un cronometru de patru zile. Emiratele Arabe Unite au respins un armistițiu și au cerut dezmembrarea completă, reafirmând în același timp investiții americane de 1,4 trilioane de dolari. Iar omul care gestionează 14 trilioane de dolari a declarat pentru BBC că rezultatul este binar: petrol de 40 de dolari sau petrol de 150 de dolari. Abundență sau recesiune. Fără mijloc.
OCDE tocmai a pus un număr pe mijloc despre care Fink spune că nu există. Numărul este inflație de 4,2% și creștere de 2,0%. Acesta este mijlocul. Iar mijlocul presupune că strâmtoarea se redeschide până la mijlocul anului. Dacă nu se întâmplă acest lucru, mijlocul se prăbușește în recesiunea lui Fink. Distanța dintre scenariul de referință OCDE și scenariul advers OCDE este aproximativ distanța dintre un armistițiu care funcționează și un armistițiu care nu funcționează. Distanța se măsoară în luni. Lunile sunt măsurate în funcție de dacă Apărarea Mozaică se prăbușește sau rezistă, dacă legislația privind taxele de drum este adoptată sau blocată, dacă cronometrul de patru zile al Pakistanului produce o înțelegere sau o reluare a țintirii.
Războiul a fost acum oficial inclus în previziunile economice de referință la nivel mondial de către instituția care stabilește standardul pentru analiza economică multilaterală. Acesta nu mai este un conflict regional cu efecte secundare energetice. Acesta este un eveniment energetic cu un conflict regional atașat. OCDE a confirmat ceea ce această serie a susținut încă din prima zi: moleculele decid macroeconomia. Strâmtoarea decide rata inflației. Punctul de blocare decide traiectoria de creștere. Iar calea navigabilă de 34 de kilometri pentru care ambele părți încă se luptă este acum oficial cea mai importantă variabilă din economia globală.
Nu Fed. Nu BCE. Nu IA. Nu tarifele. Strâmtoarea.
sursa: X shanaka
Radu Zlati 
Lasă un comentariu