Sorin Grindeanu, președinte al Camerei Deputaților și al celui mai mare partid din coaliție, a făcut ieri o declarație cu adevărat șocantă. El a spus public că află „pe surse” despre programul european SAFE – un mecanism de 17 miliarde de euro împrumutați de România pentru înarmare – și că nu cunoaște destinația a circa 12 miliarde de euro din acești bani. O acuzație venită de la vîrful statului care ar fi trebuit să provoance un seism politic, pentru că ea devoalează o situație cruntă: România a ajuns efectiv să fie condusă de un stat paralel, în care o mînă de inși decid la secret.
Nu s-a sinchisit nimeni pînă acum de această bombă.
”Eu, ca președinte al Camerei Deputaților, al treilea om în stat, vă spun că nu știu nimic despre acest program. În afară de 4 miliarde din 16 care merg în mobilitate militară și se construiesc autostrăzi, restul de 12 miliarde nu știu unde merg”, a afirmat Grindeanu la Tîrgoviște, în cadrul Conferinței Județene a Ligii Aleșilor Locali Dîmbovița.
Declarația sa nu este o simplă nemulțumire de coaliție. Este o dezvăluire gravă care ridică întrebări fundamentale despre funcționarea democrației românești în 2026.
Programul SAFE reprezintă unul dintre cele mai mari pachete financiare de apărare din istoria recentă a României. Banii sunt împrumuturi care trebuie rambursate mulți ani de aici încolo de contribuabilii români.
Faptul că președintele Camerei Deputaților – parte a Parlamentului, care reprezintă suveranitatea poporului și care, teoretic, controlează executivul – este ținut în afara informațiilor esențiale demonstrează o concentrare periculoasă a puterii reale în mîinile unui cerc restrîns din executiv și din coaliție. Nu este vorba de un secret de stat clasic, cum ar fi detalii operative militare, ci de o lipsă crasă de transparență asupra modului în care se cheltuiesc zeci de miliarde de euro din banii publici.
Ce demonstrează această secretomanie? În primul rînd slăbirea separării puterilor în stat. Practic, parlamentului i se refuză dreptul elementar de a controla cheltuielile publice majore. Cînd nici liderul majorității parlamentare nu are acces la detalii, înseamnă că deciziile reale se iau în afara instituțiilor democratice.
De aici, risc major de corupție și ineficiență. Achizițiile de armament sunt, istoric, domeniul cu cel mai mare potențial de corupție. Faptul că doar o mînă de oameni știu destinația exactă ridică semne de întrebare legitime despre posibile contracte preferențiale, cu obișnuitele parandărături.
În plus, asemenea secretomanie accelerează erodarea încrederii publice., și așa făcută praf de la o vreme. În contextul în care România se împrumută masiv pentru apărare pe fondul războiului din Ucraina, lipsa transparenței alimentează nemulțumirea cetățenilor: „Cine decide, de fapt, în numele nostru?”.
Declarația lui Grindeanu este un semnal de alarmă că, în România anului 2026, chiar și al treilea om în stat cu ai săi miniștri pot fi ținuți în anticameră atunci cînd se decid 17 miliarde de euro din viitorul securității naționale. Ignorarea acestui semnal ar însemna acceptarea ideii că democrația este doar o fațadă.
Transparența nu este un lux – este o condiție de supraviețuire a statului de drept. Cînd al treilea om în stat afirmă public că nu știe unde se duc 12 miliarde de euro dintr-un program de 16-17 miliarde, ne aflăm în fața unei fracturi democratice fără precedent în ”România onestă” a lui Nicușor Dan.
Asemenea situații petrecute în alte zone ale globului au generat scandaluri de proporții majore. În Statele Unite, complexul militar-industrial a fost criticat încă din 1961 de președintele Eisenhower pentru influența sa opacă asupra deciziilor bugetare. Războiul din Vietnam a provocat și el scandaluri imense pentru decizii militare și bugetare luate netransparent, la fel afacerea Iran-Contra etc.
Consecințele au fost uriașe: anchete, condamnări, crize politice majore.
Doar că România marchează o situație absolut inedită, care nu se încadrează nici măcar în exemplele de mai sus. Aici nu vorbim doar de faptul că guvernul nu informează Parlamentul ori opinia publică. E vorba că secretomania e prezentă chiar în interiorul guvernului, unde partidul lui Grindeanu deține ponderea cea mai mare.
Te freci la ochi încercînd să înțelegi unde s-a ajuns. Dacă președintele Camerei Deputaților și miniștrii PSD sunt ținuți în întuneric, ce pretenții de informare mai poate avea cetățeanul de rînd?
Practic, ieri am aflat că s-a oficializat statul-paralel. Pînă acum, știam că sub această formulă se ascundea un grup de oameni cu putere, bani și informații, (în general din servicii, poliție, business ori justiție), care influențau discret treburile în țară din afara circuitului oficial al puterii.
De acum, aflăm că în chiar interiorul statului funcționează un stat-paralel format din membri ai guvernului, posibil chiar și președintele, care gestionează în secret resurse colosale ca pe un activ privat, ignorînd mecanismele de checks and balances. (Doar în treacăt să întrebăm dacă o fi reală informația că pentru prima dată, pe 26 martie, bilanțul anual al SRI a fost ținut în secret, cu participarea președintelui și a prim-ministrului?)
Concluzie: dacă Sorin Grindeanu spune adevărul, înseamnă că România este condusă în zonele sale esențiale de un grup care nu dă socoteală nici măcar propriilor parteneri de putere. Dacă este doar o retorică politică mincinoasă, gravitatea rămîne: se folosește tema securității naționale și a miliardelor de euro ca monedă de schimb în scopuri electorale. În ambele variante, perdantul este statul de drept.
sursa: Inpolitics
Notă; titlul îmi aparține, RZ
Radu Zlati 
Lasă un comentariu