Arhive autor | Radu Zlati

G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu

prin pe 2 februarie 2026 în Opinii, Societate


Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Despre polemica CTP – Crin Antonescu

prin pe 31 ianuarie 2026 în Crin Antonescu, Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Polemici


Crin Antonescu poate fi judecat ca politician. Asta e firesc. Dar a-l reduce la o formulă morală brutală înseamnă a refuza nu doar nuanța, ci și memoria. Iar fără memorie, polemica nu mai este dezbatere. Devine doar zgomot.

7 comentarii • Continuă citirea →

Diaspora, Crin&CTP

prin pe 31 ianuarie 2026 în Eu și GIPI


Am cerut lui Gipi să îmi dea o imagine ilustrativă pentru un articol pe tema diasporei. Asta mi-a dat. Asta vă dau și eu vouă :) După care a realizat ilustrația articolului despre confruntarea dintre Crin Antonescu și CTP (ca apare pe articolul de mîine)

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?

prin pe 31 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.

1 comentariu • Continuă citirea →

Crin Antonescu vs CTP

prin pe 31 ianuarie 2026 în Crin Antonescu, Cu ochii pe noi, Polemici


Nu comentez prea mult postarea lui CTP. Nu am destule lămâi în casă. Dar nu pot observa că o mulțime de lideri PNL (adevărat, din eșaloanele II și III) au dat LIKE la postarea CTP-ului. Nu mă miră și nu mă (mai) revoltă. Dacă Crin nu a intrat în turul II al prezidențialelor se datorează, în primul și în primul rând, non-combatului PNL. Sper că liberalii care au pus ștampila pe gingașul Nicușor iar nu pe candidatul partidului lor sunt mândri și acum de opținea lor.

1 comentariu • Continuă citirea →

Haiku

prin pe 31 ianuarie 2026 în Literatura


copacul strâmb
norul îl apasă
fără de zgomot

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Dan Diaconu – Iran update

prin pe 31 ianuarie 2026 în Opinii


SUA a urmează să deplaseze un al doilea portavion acolo. E cât se poate de clar că urmărește o lovitură extrem de dură, care să paralizeze țara. De asemenea, sunt informații care vorbesc despre o aterizare a forțelor militare americane în Armenia, adică la „ușa din spate” a Iranului.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – România 2026: Sinuciderea Asistată a unei Clase Politice

prin pe 30 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Ani de zile, elitele au vândut concepte abstracte: reziliență, digitalizare, sustenabilitate. Pentru omul de rând, acestea au fost „povesti”. AUR a vorbit despre Pământ, Neam, Cruce și Familie. Acestea sunt „ancorele” antropologice fundamentale. În fața vidului existențial modern, masele se întorc la singurele simboluri care le mai oferă un sentiment de apartenență, oricât de distorsionat ar fi procesul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Alain Bosquet – Moartea e lungă

prin pe 30 ianuarie 2026 în Literatura


Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Criza sistemului, criza personalului didactic

prin pe 30 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici


Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)

prin pe 29 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.

1 comentariu • Continuă citirea →

Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)

prin pe 29 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Viata noastră cea de toate zilele


Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Stephen Crane – ***.***

prin pe 29 ianuarie 2026 în Literatura


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.D. Aligică – ANATOMIA UNEI PRESIUNI FABRICATE

prin pe 28 ianuarie 2026 în Opinii


Pe scurt, la ceea ce asistăm astăzi este aplicarea acestui mecanism — după toate aparențele masiv alimentat din surse externe, deoarece nu există altă explicație rațională pentru ceva atât de dăunător interesului național — asupra însăși ideii de politică externă națională, suverană, a statului român.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Haiku pe temă dată

prin pe 28 ianuarie 2026 în Literatura


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică (partea a II-a)

prin pe 28 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.

2 comentarii • Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine

prin pe 27 ianuarie 2026 în Literatura


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea I)

prin pe 27 ianuarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Școala nu este o anexă a pieței muncii.
Nu este o fabrică.
Nu este un centru de formare profesională precoce.
Este una dintre puținele instituții care ar trebui să mai aibă curajul să spună: aici formăm oameni, nu produse.

5 comentarii • Continuă citirea →

Maroc vs România.

prin pe 26 ianuarie 2026 în Eu și GIPI


m-am gândit să cer lui Gipi (al meu Chatgpt 5.2) să facă pe repede înainte o comparație între România și Maroc din punct de vedere economic dar și social-cultural. Rezultatele mai jos. Nu i-am cerut să rafineze răspunsul, vi-l ofer în forma sa brută (doar concluziile)

2 comentarii • Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi

prin pe 26 ianuarie 2026 în Literatura


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Cristina Petrache – De ce acordul cu Mercosur este o capcană. Și de ce am căzut în ea?

prin pe 26 ianuarie 2026 în Economie, Opinii


Lola, Mimosa, Chiquita sau Nina pot părea exotice și tentante, dar Joiana rămâne deocamdată pentru români un simbol al tradiției care trebuie protejat și adaptat pentru a face față noilor provocări, la fel ca văcuțele numite Marguerite în Franța, Daisy (Irlanda), Lisel (Germania și Austria) sau Lotta (Elveția).

3 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL

prin pe 26 ianuarie 2026 în Invatamant, Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.

Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.

1 comentariu • Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pierdut

prin pe 25 ianuarie 2026 în Literatura


Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.D. Aligică – De ce nu avem politică externă?

prin pe 25 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


ficțiunea construită de o clasă politică dirigentă și de statul paralel pentru a-și conserva controlul asupra puterii si apara legitimitatea serios afectata, în condițiile unei subperformanțe dramatice în ultimele cicluri electorale, a devenit principalul obstacol în formularea și implementarea unei politici externe coerente și conforme cu interesul național.

2 comentarii • Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră

prin pe 25 ianuarie 2026 în Literatura


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Evgheni Evtuşenko – Iubire

prin pe 23 ianuarie 2026 în De ce un blog galben?


Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă –
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

1 comentariu • Continuă citirea →

Dan Diaconu – Europa, orfana oligofrenă în căutare de tătuc bogat

prin pe 23 ianuarie 2026 în Opinii


Pentru a treia oară Europa e pe moarte și-și așteaptă salvatorul pe care să-l paraziteze. Doar că jocul „permisiune de parazitare contra poziție geopolitică” nu mai are nicio relevanță după ce centrul de greutate al lumii s-a mutat în Asia.

4 comentarii • Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia

prin pe 23 ianuarie 2026 în Literatura


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem

prin pe 22 ianuarie 2026 în Literatura


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Eroarea genetică a PNL: Rareș Bogdan

prin pe 22 ianuarie 2026 în Pamflete


Rareș Bogdan nu a apărut din spuma liberalismului autentic, ci din eșecul de discernământ al unei conduceri care a confundat ratingul TV cu competența politică.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii

prin pe 22 ianuarie 2026 în Literatura


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Francis Jammes – Te iubesc

prin pe 21 ianuarie 2026 în Literatura


Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Cum votează creierul înaintea noastră

prin pe 21 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


dacă deciziile încep din zone mai vechi ale creierului, alegerile politice seamănă mai mult cu reacțiile animale decât cu raționamentul atent.
Această secvență creează o iluzie a controlului: credem că raționăm pentru a ajunge la o concluzie, dar de fapt emoțiile decid primele.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară

prin pe 21 ianuarie 2026 în Literatura


Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
Gabriel Șerban

G. Șerban – Populismul și Dualismul Moral

prin pe 20 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Populismul nu este o simplă doctrină politică — este o gramatică morală a lumii. Nu descrie poporul așa cum este, ci îl inventează: pur, omogen, virtuos, trăind într-o stare mitologică de unitate originară, înainte de cădere. Această „cădere” este mereu atribuită altcuiva — elitelor, străinilor, globaliștilor, intelectualilor corupți.

5 comentarii • Continuă citirea →
← Articole mai vechi
Articole mai noi →