În 2026, România are mai mulți doctori pe metru pătrat decât Germania sau Franța, dar avem cele mai puține brevete de invenție din UE.
D. Diaconu – Se va întoarce foaia!
„finanțatorii” sunt din ce în ce mai zgârciți și din ce în ce mai pretențioși. E simplu, România le-a intrat în plasă, nu mai are cum să scape decât dacă apare vreunul care să se trezească și să schimbe macazul. Păi care să fie ăla? Că doar toți sunt pro-Ioropieni, toți cu Ucraina-n suflet, toți cu ăia, nimeni cu românii.
C. Drăgușin – Demonizarea justiției
Nu a fost niciodată despre pensii sau PNRR. Sumele respective sunt infime raportat la PIB-ul unei țări ca România. Totul a fost simbolic și a vizat disciplinarea puterii judecătorești de către constelația politică.
PD Aligică – Reinventarea României
Niciodată în istoria ei România nu a avut o clasă conducătoare mai impotentă, mai limitată intelectual, mai incompetentă și mai iresponsabilă. Niciodată, în istoria tuturor acestor invenții și reconstrucții, clasa intelectuală publica românească nu a fost mai defazată, mai depășită, mai incompetentă și mai iresponsabilă.
G. Șerban – O națiune în derivă
Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.
PD Aligică – Acei influenceri minunați
După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.
G. Șerban – Mitul Algoritmului Salvator
a apărut o nouă religie: Sfântul Turnitin, algoritmul care ar trebui să ne spună cine e „hoț” de idei. Dar, în calitate de arhitect al sistemelor de guvernanță algoritmică, vă spun direct: acest software este, în contextul actual, absolut inutil și o insultă la adresa inteligenței umane.
PD Aligică – Când narativele oficiale crapă
Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.
DP Aligică – Iluzia „întoarcerii la normal”
Putem discuta dacă noua ordine va fi mai stabilă sau mai instabilă, mai liberală sau mai autoritară, mai fragmentată sau mai coerentă. Putem discuta ce rol va avea România în această nouă configurație. Dar a ne agăța de ideea unei restaurări a trecutului este o formă de infantilizare strategică.
G. Șerban vs D. Diaconu – De ce suntem în criză?
evident, cei doi se află pe poziții diametral opuse. Primul este mai analitic, al doilea mai revarbativ. Cine are dreptate?
G. Șerban – Nicușor Dan sau De ce acuzațiile de plagiat ignoră natura Evoluției Științifice
Se aruncă termeni precum „plagiat” sau „lipsă de noutate” fără a înțelege un adevăr fundamental: știința nu este un act de magie, ci un proces de acumulare milenară. În epistemologie, ideea că un cercetător poate apărea din neant pentru a revoluționa totul fără a se sprijini pe predecesori este o fantezie.
G. Șerban – Traian Băsescu „Petrov”
Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.
DP Aligică – Europa și Orwell: „nouvorba”
Aparatul de propagandă — pe care acum îl putem recunoaște în magnitudinea sa fără precedent istoric, operând la nivel de miliarde de dolari și cu o infrastructură care a penetrat profund societățile occidentale — va muta de fiecare dată accentul convenabil. La momentul potrivit, dacă va fi necesar, Putin și Rusia pot deveni parteneri legitimi sau chiar „prieteni”.
Dan Pavel – Bolojan Salvatorul Patriei
Sunt curios ce mai urmează când termină de pedepsit săracii, bolnavii, copiii și pensionarii. Când or termina de tăiat la educație, sănătate, asistență socială, infrastructură și dezvoltare.
Slavyangrad – Despre petroliere și dreptul internațional
navele pot naviga în ape internaționale fără un pavilion național. Acest lucru nu este analogic cu o placă de înmatriculare a unei mașini, fără de care nu poți conduce o mașină. Și cu atât mai mult, lipsa unui pavilion nu echivalează cu pirateria și nu creează obligația statelor de coastă de a aresta o astfel de navă.
Contele de Saint Germain – Hop şi Liiceanu
Normal ar fi să ne mirăm cum de nu-i e ruşine? Cum de nu-şi dă seama că fanatismul său partizan îl califică drept destinatar fanion al propriului “Apel către lichele” lansat cu mare emfază, după revoluţie, în scop deratizator.
M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”
În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială
G. Șerban – Populismul
Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?
G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică
arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.
PD Aligică – Criza discursului public
Funcția intelectualului nu trebuie să fie aceea de agitator, propagandist sau demascator. Intelectualul nu mobilizează mase, nu produce sloganuri și nu demască sau „dezvăluie” dușmani.
Produsul intelectualului arată cu totul altfel: este analitic, nu mobilizator, este nuanțat, nu simplificator, invită la judecată, nu la aliniere, este documentat, echilibrat și, mai ales, încearcă o formulă de conștientizare și detașare analitică și critică, nu una de implicare emoțională și agitatorică.
Când aceste distincții se pierd, spațiul public se transformă dintr-un loc al înțelegerii într-un loc al confuziei intelectuale, ideologice, politice și morale.
PD Aligică – Propaganda și cenzura
Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…
G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare
Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.
D. Diaconu – Oastea trădării naționale
ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.
D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii
Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.
PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”
Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.
P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?
Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.
G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu
Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.
G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?
Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.
Dan Diaconu – Iran update
SUA a urmează să deplaseze un al doilea portavion acolo. E cât se poate de clar că urmărește o lovitură extrem de dură, care să paralizeze țara. De asemenea, sunt informații care vorbesc despre o aterizare a forțelor militare americane în Armenia, adică la „ușa din spate” a Iranului.
G. Șerban – România 2026: Sinuciderea Asistată a unei Clase Politice
Ani de zile, elitele au vândut concepte abstracte: reziliență, digitalizare, sustenabilitate. Pentru omul de rând, acestea au fost „povesti”. AUR a vorbit despre Pământ, Neam, Cruce și Familie. Acestea sunt „ancorele” antropologice fundamentale. În fața vidului existențial modern, masele se întorc la singurele simboluri care le mai oferă un sentiment de apartenență, oricât de distorsionat ar fi procesul.
P.D. Aligică – ANATOMIA UNEI PRESIUNI FABRICATE
Pe scurt, la ceea ce asistăm astăzi este aplicarea acestui mecanism — după toate aparențele masiv alimentat din surse externe, deoarece nu există altă explicație rațională pentru ceva atât de dăunător interesului național — asupra însăși ideii de politică externă națională, suverană, a statului român.
Cristina Petrache – De ce acordul cu Mercosur este o capcană. Și de ce am căzut în ea?
Lola, Mimosa, Chiquita sau Nina pot părea exotice și tentante, dar Joiana rămâne deocamdată pentru români un simbol al tradiției care trebuie protejat și adaptat pentru a face față noilor provocări, la fel ca văcuțele numite Marguerite în Franța, Daisy (Irlanda), Lisel (Germania și Austria) sau Lotta (Elveția).
G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL
Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.
Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.
P.D. Aligică – De ce nu avem politică externă?
ficțiunea construită de o clasă politică dirigentă și de statul paralel pentru a-și conserva controlul asupra puterii si apara legitimitatea serios afectata, în condițiile unei subperformanțe dramatice în ultimele cicluri electorale, a devenit principalul obstacol în formularea și implementarea unei politici externe coerente și conforme cu interesul național.








Comentarii recente