Învățați inegalitatea cu mulți profesori

iată 9 instrumente prin care li se cultivă elevilor din România vocația inegalității sociale.
instrumente prin care omul deprinde, în școală, trei valori fundamentale ale mentalității de tip obey your master:

1. drepturile reale ale indivizilor nu sunt egale, ci țin de statutul lor (un statut înalt te ridică deasupra legii).
2. relațiile dintre oameni trebuie să urmeze fidel diferența de statut dintre ei.
3. diferența de statut trebuie evidențiată cât mai puternic (pentru a fi cât se poate de clar cine este „șeful” și cine „servitorul”).

așadar, într-o succesiune cam haotică (nu după importanță):

1. cadourile făcute profesorilor
pe scurt, trecând peste tot felul de detalii: vorbesc despre acele cadouri care se pot numi „plocoane”.
ele nu sunt altceva decât… plocoane.
DEX: plocon = dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare).

2. căile de acces diferite
porțile curții școlii, ușile clădirii, scările ș.a.m.d.
unele sunt pentru elevi, altele pentru profesori: trebuie reliefată diferența de statut dintre ei.
„justificarea” tehnică/organizatorică (accesul mai operativ al profesorilor în diferite locuri) este total falsă:
– în alte țări profesorii și elevii folosesc aceleași uși și culoare, fără ca acest lucru să dăuneze circulației profesorilor.
– chiar și în România, în clădirea unei universități (unde raportul numeric între studenți și profesori este MULT mai mare decât într-o școală generală sau liceu!), studenții și profesorii folosesc aceleași căi de acces, fără ca acest lucru să împiedice circulația profesorilor.
– aceste căi de acces nu doar că sunt distincte (în sensul de a fi mai multe, nu una), ci sunt extrem de diferite prin caracteristicile lor: profesorii folosesc o intrare somptuoasă, centrală, aflată în fața clădirii, în timp ce elevii intră pe „ușa servitorilor”, amărâtă și aflată în spatele clădirii.

3. tutuirea cu sens unic
elevul trebuie să folosească față de profesor pronumele de politețe, dar profesorul nu folosește față de elev același pronume.
profesorului nu i se cere aceeași politețe.
politicos să fie doar „mucosul”, nu și cel cu statut superior.

4. notele date arbitrar
nu mă refer neapărat la (de)favorizarea intenționată a cuiva.
poate fi, pur și simplu, examinarea foarte superficială a lucrărilor („note date din burtă”).
mesajul este clar: cine este „șef” poate face ce vrea..

5. lipsa de transparență
în primul rând referitor la note: studentul vrea să-și vadă lucrarea, profesorul nu i-o arată.
mesajul este clar: cine este „șef” nu dă socoteală unor inferiori.
în plus, nearătând lucrarea, profesorul încalcă legea, deci mai transmite un mesaj: cine este „șef” este deasupra legii.

6. (de)favorizarea unor elevi
în general, elevii favorizați sunt rudele altor cadre didactice.
dar pot fi și simpatii ale profesorului respectiv.
sau cei care au venit cu plocoane.
cei defavorizați sunt cei antipatizați, dar pot fi și cei care au arătat că știu ceva mai bine decât profesorul.
trecând peste aspectul cu sunt șef, fac ce vreau, elevilor li se mai transmite astfel un mesaj:
apropiații „șefului” sunt, automat, „șefi” și ei. vrei să fii avantajat? atunci fii apropiatul „cui trebuie”.

7. notele date pentru (in)disciplină (și alte pedepsiri)
evident, nu mă refer la notele la purtare, ci la cele la matematică, istorie etc.
și e neapărat vorba de notă, sunt și pedepse, precum a scrie de 100 de ori o formulă sau o conjugare, a nu mai lăsa elevii să joace fotbal în ora de sport, a înlocui ora de sport cu una mai puțin plăcută, chiar pedepse corporale.
este o chestiune foarte asemănătoare cu precedenta, diferența fiind dată de modul impersonal al celei de acum (regula este una dăunătoare, dar este aceeași pentru toți).
elevul înțelege că nu contează cum îți realizezi sarcinile profesionale (ce ai scris în lucrare), important este în ce măsură te conformezi cerințelor conducerii.
este, probabil, cel mai dăunător mesaj, cu consecințe catastrofale.

o mențiune foarte importantă:
prin acest mod de acordare a notelor, nota slabă ajunge să fie privită ca o pedeapsă.
copilului i se dezvoltă o mentalitate conform căreia un rezultat mai slab este pedepsit, nu măsurat.
trecând peste faptul că îl va privi pe evaluator ca pe un stăpân care poate pedepsi, mai apare un fenomen cumplit:
ideea că n-am făcut nimic rău, de ce să fiu pedepsit printr-o notă mică?
și vine, astfel, studentul/studenta la examen și are pretenția să treacă, chiar dacă nu știe nimic, pentru că nu din rea-voință nu a învățat: a fost bolnav, a fost însărcinată, a fost acasă (la distanță mare), i-a murit o rudă ș.a.m.d.

8. învățatul pe de rost
aceasta este cea mai perversă caracteristică a învățământului românesc.
nu din perspectiva faptului că cine învață pe de rost nu știe, de fapt – e și ăsta un bai, la nivelul cunoașterii din România, dar nu acesta este lucrul cel mai important.
ci efectul asupra mentalității de supunere față de stăpân.
ideea este aceasta:
tu [elevul, adică cel cu statut inferior] ești servitorul meu, iar eu [profesorul, adică cel cu statut superior] sunt stăpânul tău;
eu hotărăsc ce să știi, nu tu.
trebuie să asculți de cuvântul meu, și să-l urmezi fidel.
nu ai voie să te abați de la cuvântul meu.
nu ai voie să ai idei proprii, tu ești un zero.
cu alte cuvinte, prin meteahna acestei pretenții ca elevii să învețe pe de rost (să fie foarte clar: vinovați pentru acest lucru sunt dascălii, nu învățăceii!) se instaurează ideea unui Adevăr Absolut (cel din carte, care trebuie învățat pe de rost), care îi aparține dascălului sau este reprezentat de acesta – automat, dascălul (adică posesorul unui statut superior) devine un stăpân, un trimis al divinității.

9. uniforma (uniformizarea)
oarecum, mă refer la uniforma de dinainte de 1990, pentru că nu știu exact care e situația astăzi.
dar, în principiu, fenomenul de care vorbesc s-a manifestat vizibil cam pe toată perioada ultimelor două decenii.
este vorba de încrâncenarea celor două tabere (pro- și anti-uniforme).
nu opinia privind purtarea uniformei e importantă, ci dușmănia cu care s-a manifestat aceasta (adică ambele opinii, favorabilă sau nu).
în societățile în care nu trebuie reliefată diferența de statut, chestiunea uniformei este minoră, nu se ceartă nimeni cu privire la așa ceva.
în societățile în care diferența de statut trebuie reliefată cu orice preț, precum a noastră, profesorii sunt obsedați ca copiii să fie uniformizați, să nu cumva să iasă cu ceva în evidență (prin altceva decât prin conformism), iar copiii sunt obsedați să-și arate un statut mai înalt, de aici și adevăratele războaie care se poartă pe tema aceasta.

10. utilizarea unor epitete față de elevi/studenți
nu doar că este necivilizat să spui că elevul este prost, bou etc.
dar este și un abuz al celui care, având un statut superior, poate face ce vrea.
prin asta dându-se de înțeles că cel cu un statut superior chiar poate face ce vrea.
prin această desconsiderare a elevului se reliefează explicit diferența de statut, și implicit diferența de drepturi.

11. relația profesori-director
aici intră toate manifestările arbitrare (abuzive) ale directorilor, de față cu elevii, prin care li se subminează dascălilor autoritatea.
ceea ce până acum a fost diferențiere elevi-profesor, aici devine profesori-director – aceeași idee a drepturilor excesive ale celui sus-pus.

12. relația profesor-inspector
aici intră toate manifestările de lingușire a inspectorilor, precum și cele abuzive ale inspectorilor.
ceea ce până acum a fost diferențiere elevi-profesor, aici devine profesori-inspector – aceeași idee a drepturilor excesive ale celui sus-pus.
chestiuni concrete: regizarea lecției de către profesor cu ocazia inspecției, masa întinsă cu prilejul inspecției, cadourile date inspectorului, atitudinea lingușitoare față de inspector ș.a.m.d.

————–

PS. știu că am zis „9 instrumente” și am enumerat 12.
nu e nicio eroare.
cine face o listă de 5 elemente, zice că-s 5;
cine face o listă de 10 elemente, zice că-s 10;
cine face o listă de 20 de elemente, zice că-s 20;
ș.a.m.d.
toate numerele intră în acest tipar.
cu o singură excepție: numărul 9 (și asemănătoarele sale: 19 etc.).
cine face o listă de 9 elemente, găsește încă unul, chiar dacă nejustificat, pentru a fi 10.
ei bine, eu vreau să compensez această defavorizare a numărului 9.

sursa: http://deaduralex.wordpress.com/2011/01/11/invatati-inegalitatea-cu-multi-profesori/