C. Rogozanu: Noul cod al muncii. Ar trebui să nu fie linişte deloc.

Update necesar

Un text excelent de Liviu Voinea care trebuie să fie bibliografie obligatorie atunci cînd discutăm despre “flexibilizare”, de fapt despre împingerea într-o zonă incert proletară a claselor oricum defavorizate:

Capcana şomajului, o problemă reală în România (probabilitatea de rămâne în şomaj este de 70%) , nu va fi rezolvată prin locuri de muncă temporară, şi nici măcar nu va fi înlocuită de capcana locurilor de muncă temporare (contracte pe perioadă determinată). Acestea reprezintă în sine o capcană, pentru că a avea un loc de muncă temporar nu este o opţiune voluntară (OECD, 2006 ) pentru că angajaţii au, oriunde şi oricând, aversiune la risc în raport cu locul de muncă. Aşa cum experienţa europeană arată, capcana şomajului va fi suplimentată prin capcana locurilor de muncă temporară. Ambele vor creşte în paralel, ducând la excluziune socială mai accentuată.

Revin la Solow (2000) care exprima abrupt un gând pe care îl împărtăşesc: „Orice câştig prin flexibilizarea pieţei muncii sau dereglementarea pieţelor va fi mai eficient şi mai uşor acceptat dacă se petrece într-un moment în care cererea agregată este puternică şi previziunile privind evoluţia pieţei sunt favorabile”. Latura cererii nu poate lipsi la întâlnirea cu latura ofertei. Nu poţi să liberalizezi sau să te faci că liberalizezi oferta atunci când nu ai cerere. În definitiv, companiile vor să se ajusteze la o cerere mai scăzută şi atunci vor să reducă din costurile non-salariale cu forţa de muncă. Este de înţeles, dar rolul statului nu este de a se conforma, intrând într-o spirală de concedieri şi în sectorul privat şi în cel public (cum s-a întâmplat deja în 2009 şi 2010), ci de a lua măsuri pentru stimularea cererii. Şi aşa începem să răspundem la întrebarea „ce altceva putem să facem?”. Sunt necesare politici de stimulare a cererii agregate, atât fiscale cât şi monetare. Din păcate, noi punem căruţa înaintea cailor.

Asumarea

Tocmai a fost anunţată versiunea pentru asumarea Noului cod. Stăm liniştiţi? Chiar m-ar interesa dacă vă enervează sau vă rămîne indiferentă chestia. Eu zic că n-ar trebui să fie linişte.

Continuă, am impresia, starea aia de apatie  de tip noi de aicea nu plecam, nu plecam de acasă… Dar scandalul cu noul cod al muncii ar trebui să ne anime pe toţi, cei care mai avem un job. Ar trebui să nu staţi liniştiţi şi dacă credeţi că trebuie “flexibilizata”, flexicurizată etc., şi dacă vreţi să nu se schimbe nimic. Pericolul ar fi ca dezbaterea să rămînă strict ca un moft şi prilej de isterie pentru politicieni şi jurnalişti antiputere.

Ştiu, pentru mulţi din privat, toată poliloghia cu drepturile angajatului n-are sens. Cei mai mulţi n-aveam nici un drept nici cînd aveam legea de partea noastră. Dar e un pericol cînd precaritatea se legiferează.

“Angajatorii vor putea stabili obiectivele în aşa fel încât salariaţii nu vor putea realiza niciodată salariul negociat şi vor putea fi concediaţi cu uşurinţă pentru necorespundere profesională, dacă nu îndeplinesc obiectivele de performanţă“, precizează “Cartel Alfa”.

Ştiu, se duce un război profund între angajaţii la stat şi cei din privat. E justificat dispreţul uneori. Dar ăsta e momentul pentru puţină uitare şi pentru solidaritate. Chiar vrem o ţară cu muncitori “volanţi” care să zboare după cum zbor şi oportunităţile? Perioadă de probă imensă, concediere rapidă fără avertisment. Astea se întîmplau şi pînă acum în multe zone ale muncii. Dar sînteţi gata să le aveţi în lege?

Oricît aţi dispreţui sindicaliştii, să vedeţi cum o să fie cu reprezentanţi de salariaţi:

Sindicaliştii mai susţin că sunt propuse modificări care diminuează rolul organizaţiilor sindicale, dar, în schimb, promovează şi favorizează instituţia “reprezentanţilor salariaţilor”, care nu sunt organizaţi pe criteriul unor interese comune şi nu-i reprezintă pe salariaţi decât sporadic, pentru că, în practică, aceştia ar fi “oameni ai patronului”. (sursa)

Un site bun împotriva Noului Cod al Muncii, aici.

P.S. De unde a pornit propunerea? De unde originea dură “anglosaxonă” a documentului. Şi de ce şi patronatele crîcnesc:

La sfârşitul anului trecut CIS şi Camera de Comerţ Americană în România au realizat un set de propuneri privind amendarea Codului Muncii, prin agregarea şi uniformizarea punctelor de vedere a aproximativ 400 de companii membre, reprezentând aproximativ 300.000 de angajaţi, peste o treime din PIB şi trei sferturi din capitalul străin investit în România.

AmCham şi CIS propun, printre altele, eliminarea discriminărilor pozitive acordate liderilor sindicali şi reprezentanţilor salariaţilor, prin regimul de protecţie acordat acestora împotriva concedierii, sau cel puţin limitarea acestei protecţii. (mai mult pe gandul.info)

sursa: VoxPublica